(strict interzis)
Arta de a interzice
Atunci când cineva ajunge la putere se gândeşte mai puţin la organizarea lucrurilor în bune condiţii ci la rearanjarea lor după chipul şi asemănarea sa. Probabil că acest lucru dă senzaţia celui ajuns în poziţia de a decide că este cea mai importantă rotiţă a mecanismului. În timp ce rotiţele conduse mai pot fi înlocuite, roata motrice, pinionul, este cel care dă importanţă întregului sistem mecanic. El fiind legat direct la motor, simte întreaga putere, exact aşa cum vine ea de la sursa de energie mecanică, celelalte rotiţe captează o mică parte din energia disipată prin pinion. Prin această analogie am vrut să arăt că punctul de forţă resimte întreaga putere disipată în urma sa. Desigur, orice punct de forţă este la rândul său doar o parte din întreaga structură, la rândul lui devine şi el o piesă înlocuibilă. Cei care sunt peste micul dictator şi alţii asemeni lui sunt nişte dictatori ceva mai mari. Aşa îmi explic eu că sistemul de a conduce în România se face prin interzicere mai mult decât prin construcţie. Totul merge într-o direcţie, se întâmplă ceva, apare o piedică şi atunci piedica este rezolvată prin restricţie. Este ca şi cum ai merge pe o şosea, vezi o piatră în mijlocul şoselei şi atunci, în loc să îndepărtezi piatra, stabileşti o rută ocolitoare. Auzeam ieri la emisiunea cuplului de prezentatori de la Realitatea TV Gheorghe-Dragotescu că parlamentul a dat pe ascuns o lege în care se interzice realizarea sontajelor de opinie pe perioada campaniei electorale. Acesta se adaugă mai vechii interziceri a publicării sondajelor de opinie din ziua votului până la închiderea urnelor. Parcă aud motivaţia, “neinfluenţarea electoratului”, de parcă în aceste sondaje de opinie constă manipularea maselor. Mai nou există moda declarării sondajelor mincinoase de parcă statistica ar fi luat-o razna special ca să răspundă nevoilor personale ale partidelor. Prima întrebare este “Cine a comandat sondajul?”, există un răspuns oarecare, după care urmează o rezoluţie expertă a situaţiei restrânsă la două cuvinte “păi d’aia…” însoţite de un rânjet complementar.
Aş fi vrut să vorbesc despre aceste sondaje, dar am auzit una şi mai gogonată. Domnul prim ministru Tăriceanu interzice telefoanele mobile în sala Guvernului!
Dacă nu aş ştii ce este în spatele acestei decizii, poate că nu aş râde. Să vedem motivaţia interzicerii.
Decizia ca în sala şedinţelor de Guvern să nu mai fie acceptate telefoane mobile are ca scop asigurarea unor bune condiţii pentru desfăşurarea reuniunilor Executivului, deoarece membrii Cabinetului nu pot fi atenţi la discuţii dacă vorbesc şi la telefon, a declarat premierul Călin Popescu Tăriceanu. "Dacă vă închipuiţi că un ministru poate fi atent la şedinţă şi să vorbească şi la telefon, vă înşelaţi", a spus Tăriceanu, solicitat de presă să explice motivul interdicţiei. El a precizat că acesta este motivul pentru care s-a decis ca accesul în sala şedinţelor de Guvern să fie permis fără telefoane mobile, şi nu eventuale indicii că telefoanele miniştrilor ar fi ascultate.
Un premier neascultat este unul fericitEi bine, tocmai această negare de la sfârşit mă face să cred că ceea ce credeam de la bun început, chiar este adevărat. Premierul a luat act de faptul că la dosarele miniştrilor cercetaţi există convorbiri telefonice. A mai luat act de posibilitatea tehnică de a asculta ce se întâmplă împrejurul unui telefon, fără a fi telefonul în funcţiune. Şi-a dat deci seama că pot exista scurgeri de informaţii din şedinţele Guvernului României printr-o tehnologie foarte accesibilă acum multor organisme, fie ele servicii specializate, fie chiar şi trusturi de presă.
Iacătă că lucrurile se leagă şi cu o decizie de acum ceva timp prin care domnul Tăriceanu a stabilit secretizarea Secretariatul General al Guvernului prin procedee tehnice şi prin distribuirea de certificate de acces la informaţii clasificate.
Premierul adaugă în decizia sa: "Este interzis accesul în sala de şedinţe a Guvernului cu telefoane mobile, precum şi cu aparatură de înregistrare audio şi/sau video, alta decât cea care asigură înregistrarea oficială sau care aparţine reprezentanţilor mass-media prezenţi la începutul lucrărilor. Pe timpul şedinţei Guvernului, personalul din Compartimentul documente clasificate al SGG asigură instalarea şi punerea în funcţiune a aparaturii speciale pentru protecţia împotriva ascultării active".
Ce poate face un ziarist sau un simplu cetăţean pentru a afla ce se întâmplă în spatele uşilor închise? Nimic mai simplu, poate cere asta şefului Secretariatului General al Guvernului dacă au acces la documentele clasificate. Nu aveţi acces? Probabil că nu sunteţi o persoană de încredere, adică nu prezentaţi siguranţă că veţi ţine informaţiile doar pentru domnia voastră. Cum? Dacă sunteţi ziarist înseamnă că tocmai asta impune meseria, aducerea la cunoştinţa cetăţeanului, mediatizarea? Păi ce am spus eu, nu sunteţi de încredere.
O ureche care asculta de guvernDomnule Tăriceanu, dacă îmi permiteţi… am eu o soluţie cu privire la problema ascultării şedinţelor. Deschide domnule uşa, daţi pe site-ul Guvernului înregistrările video şi stenograme. Pariez că nu vă mai ascultă nimeni telefoanele. Adică de ce Parlamentul poate să facă asta şi domnia voastră nu. Cine şi ce secrete vă fură atunci când ascultă discuţiile de la guvern. Ce decizii secrete aveţi domnia voastră, ce fel de discuţii care nu trebuiesc aduse la urechea publică? Aveţi cumva un plan secret de exterminare a românilor? Sau oare nu trebuie să asculte cineva afacerile care le derulaţi în guvern? Lucraţi într-o instituţie publică, cum se împacă acest lucru cu ascunderea activităţii domniilor voastre.
Altfel... zău că nu vă înţeleg, nu vreţi să fiţi ascultat şi pe urmă vă plângeţi că nimeni din subordinea domniei voastre nu vă ascultă. Vreţi să vă hotărâţi o dată?
6 comentarii:
Cu sondajele ai si nu ai dreptate. Si statistica asta este o stiinta cu regulile ei. Depinde de esantion, de intrebari, de operatorul ce realizeaza chestionarul si de cum il aplica. Un semn de intrebare pus acolo unde trebuie poate genera un alt raspuns decat cel pe care subiectul l-ar da in mod normal.Am aplicat si eu chestionare si stiu cum se poate manipula "subiectul", crede-ma!
Exact asta spun şi eu prin prelucrare statistică. Problema este că se interzice folosirea sondajelor nu numai pentru populaţie, dar şi în cadrul talk-show-rilor. Mai mult, se interzice ceva, un lucru, orice ar fi acel ceva. Mă întreb de ce se tot interzic lucrurile. Viaţa noastră începe să fie o listă de interziceri:
A nu se urca încălţat pe aşternutul curat
A nu călca iarba
A nu face gălăgie când lumea doarme.
A nu formula interdicţii, aş adăuga eu.
Hello Gheorghe,
Thank you for your comments. I am writing in English because I can't speak and write in romanian.
My husband has translated your comments for me. It is true, as you said, that I am focusing my traits
on precision and much less on expression. As I am drawing without any profissional guidance, sometimes
it is difficult to tell whether I am taking the right path and using the right techniques. For that reason, constructive comments
like yours are very helpful. I am aware that sometimes I find it hard to create nuances and volume, giving some pictures a lack of spontaneity. Training of course, is the answer. There are indeed golden rules for the division of the face, but I don't use them much
because it makes me confusion as faces are different from one another as you said. Only when I see
that an eye or a mouth doesn't match with the whole face, I erase it and draw it again and again until it is acceptable. Althoug
I like things perfect, I try not to get too obsessed with it, If I do so, I become anguished and this is an impediment to my progression.
I looked up on internet for the Dali's lithographies you mentioned. The visualisation of those pictures gave me a clearer understanding
of your suggestion how to work better the nuances and the subtilities of black and white. I'll keep that in mind. The Sigmund Freud's
drawing has caught my attention. It is fluid and it gives the impression that he is there without being there, like if he was about
to disappear.
The woman of the portrait that you liked so much, realy exists. Her name is Mariza and she is a famous international singer of fado, a kind of music that is typical of Portugal. It has probably brazilian or african origins. The music is slow and melancholic
and it 's about longing, sadness, pain, nostalgia, and love. If you want to know more about Mariza, write her name on
Google. You will find plenty of information about her. You can use the drawing of Mariza for your site. Feel free to add more comments
on further drawings I might poste in the future.
Liliana
from artedalili.blogspot.com
Ti-am spus mai la deal parerea mea despre spionita... dar asta este media umanului sau chiar supra medie la noi(66,(6)%)de la constituirea poporului si a limbii noastre.
Ei, ai cucerit limbile de circulatie universala, felicitari asa ca lui LILI ar trebui sa-i scri direct in engleza...deci postarile tale si ce faci tu aici este mai util decat povestirile de calatorie ale lui Nastase din care una singura am apreciat-o si cred ca sti care.
De fapt eu am scris pe blogul doamnei în română, deşi era în engleză. Nu am de gând să stric ineditul :))
Eu am crezut ca se refera la ce postezi aici si nu la ea
Trimiteți un comentariu