(celebrare nea Stolo)
Unii dintre noi sărbătoresc. Pretextul petrecerii? În nici un caz succesele politici româneşti. Acest articol vizează întâlnirea coaliţiei antiguvernamentale Băsescu-Stolojan cu ocazia zilei de naştere a celui din urmă.
PLD-ul a sărbătorit ieri cei 64 de ani (63,5 primăveri) ale liderului său, Teo Stolojan. Dansul şi antrenul la restaurantul Capşa. Un “membru” mai special al PLD a fost domnul preşedinte Traian Băsescu. Cadourile au constat în principal în flori, şi obiecte de artă gen tablouri şi icoane.
Pentru cei care nu au mai văzut Casa Capsă de dinainte de renovare, supunem atenţiei meniurile de GUSTARE tip Bufet:
Gustare Pescareasca “CAPSA”
Batog de peste spada
Icre de Manciuria pe ou fiert
Cozi de creveti pe salata de cruditati
Icre Negre
Masline, capere, lamaie
Muschi de vita cu piper verde
Salata verde cu lamaie
Tort Richard Glace
Cafea
Apa minerala/Plata
Racoritoare
Vin alb “Blanc de Transilvania”
Vin rosu “Cabernet Sauvignon Samburesti”
Bar
Pret: 290 RON
Gustare rece de casa
Pate de ficat de pasare
Rulada de cascaval
Rulou de sunca cu salata de cruditati
Rosie cu salata de vinete
Piftie de pasare
Canapea de castravete cu pasta de branza
Terina de caprioara
Consome Ambasador
Muschi de vaca Wellington garni
Salata verde cu lamaie
Parfait de alune
Cafea
Apa minerala/plata, vin alb sau rosu
Bar deschis
Preţ: 200 RON
Gustare rece „Capsa”
Batog de peste spada
Icre de Manciuria pe ou fiert
Pate de ficat de pasare
Creveti pe salata de cruditati
Masline, capere, lamaie
Muschi de porc impanat cu usturoi si bacon
Salata de muraturi
Tort Richard Glace
Cafea
Apa minerala/plata, vin rosu sau alb
Bar deschis
Preţ: 220 RON
Vă doresc gustare plăcută… şi altă dată să luaţi şi voi trei lalele şi să veniţi pe la ziua lui nea Stolo, că e în fiecare an. La mulţi ani! nea Stolo. Nu am ştiut, că altfel veneam şi eu. Probabil că invitaţiile către popor s-au pierdut pe drum… probabil de la poştă, este prea ocupată cu număratul banilor de pensie.
4 comentarii:
I-ar fi placut, daca ar mai fi trait, unui unchi de al meu, al carui tata era coproprietar la Capsa. A trait el si dupa ce a spart piatra la Bicaz si dupa domiciliu fortat intr-un orasel(de la el am cules niste ziceri pe care le-am lansat si pe blogul lui N.),dar varsta si-a spus cuvantul si de mult nu mai este...
Unul dintre regretele mele este că nu m-am născut acum 100 de ani să fiu şi eu un intelectual de cafenea. La nimic nu mă pricep mai bine decât la băut cafele şi la dus discuţii interminabile. Încă nu am ajuns la Casa Capşa, nu am avut niciodată curajul să înfrunt "luxul". Poate că totuşi voi face şi eu o dată asta înainte să mor.
Hai sa-mi consum ceva timp si sa-ti povestesc, sper sa nu-i plictisec pe ceilalti motiv pentru care poate ar trebui sa-ti scriu pe ciprian.
Deci acest unchi al meu se numea el, in timpul vietii lui destul de lungi, a murit prin 1970 la 15- 20 de ani de sotia lui care a murit in perioada domiciliului fortat,Aristide Basilescu,fusese profesor la drept si mostenise de la tatal sau, cel care tot prof de drept a fost si ca rector al univ bucuresti a construit facultatea de drept unde a invatat probabil si dl N.
Acesta, Basilescu batranul, casatorit dupa moartea sotiei, cu guvernamta englezoaica a copiilor sai(deci si a lui Aristide) facuse avere, cam ca Becali, cumparand zona Bucurestii Noi, unde se afla azi si parcul care-i poarta numele si vanzand teren cand preturile crescusera de multe ori. Fabrica de sampanie Zarea a fost tot a lui si producea sampania Basilescu care se bea desigur la Capsa unde era copropietar, si unde fiul sau Aristide ca un adolescent de bani gata isi facea veacul cu o nimfa pe un picior si alta pe celalalt, mai tarziu venindu-i insa mintea la cap si ajungand si el prof universitar si un mare sportsman iubit din acest motiv de studentii sai cu care facea scrima box etc.
Apopo de perioada lui capsista, el spunea ca admira regimul comunist care a facut ca tinerii sa fie mult mai seriosi decat cei din generatia lui si apropo de asta tatal meu nascut in 1912, si el absolvent de drept si student al ambilor Basilesti inainte de a se inrudi cu ei, facea parte dintr-o generatie de tineri dezabuzati care se plictiseau jucand tenis, curtand fete frumoase etc si care asteptau un razboi sa-i scoata din amorteala si plictis, si acela a venit, ca ei sa-si blestemele apoi zilele si stupiditatea...
dar asta sunt tempi pasati daca asa s-o fi scriind si nu am nici-un chef sa verific corectitudinea dar am vrut sa auzi o poveste adevarata...
PS. O sa te invit eu, poate odata...Eu am fost ca tanar inginer tocmai ca sa-mi inving sentimentul de care vorbesti tu si pe atunci nu a fost mare scofala si mai tarziu dupa 1989 invitat de niste prieteni suedezi si a fost ceva mai bine dar desigur nu erau preturile afisate azi...si oricum vei muri dupa mine.
O parte din mine vrea ca restaurantul Capşa să rămână o legendă enigmatică şi nedezlegată
Trimiteți un comentariu