luni, octombrie 15, 2007

mutato nomine



(numele a fost schimbat)

… şi Făt-Frumos s-a dat de trei ori peste cap…
Bate vântul şi pică câte un politician de pe cracă. Orban “s-a auto-sesizat” că un coleg a întors vorba liderului mult iubit. Tovarăşa, tovarăşa, Frunda o zis că Guvernul şi PSD egal love… dar e părerea lui, “părerea lui personală”.
Mediafax ne spune că domnul vicepreşedinte al PNL, simpaticul Ludovic, a declarat că …ăăăă… senatorul UDMR Gyorgy Frunda a emis o „opinie personală” când a afirmat că, după alegerile europarlamentare, PD şi PSD ar putea intra în Guvern. El, Ludovic Orban, nu ştie nimic de aşa ceva. Cum face parte din executiv, simpaticul trubadur Ludovic trage concluzia că acest subiect nu s-a discutat în Guvern.
Cu aerul că face o mare confidenţă, întâi de toate sinceră, domnul Orban a declarat: „Vă spun sincer, nu ştiu la ce se referă domnul Frunda când vorbeşte de intrarea PSD şi PD la guvernare. Cu siguranţă însă o asemenea discuţie nu a avut loc în Guvern şi nici la nivelul conducerii celor două partide, PNL şi UDMR”(…) „Mai degrabă cred că domnul senator Frunda a emis o opinie personală şi atât”, a conchis vicepreşedintele liberal.

Veniţi cu noi pentru că la ei veţi avea dosare
Vicepreşedintele PNL şi liderul filialei Alba a partidului, Teodor Atanasiu, are un nou discurs politic. El le-a cerut, aleşilor liberali din judeţul Alba să facă eforturi în a cosmetiza realizările guvernului cu un imbold eficace: "PNL va trebui să continue guvernarea şi toţi aleşii partidului vor trebui să facă eforturi timp de o lună şi jumătate pentru a demonstra alegătorilor aceste realizări" (…)"Va trebui să mergem înainte la guvernare, dacă vin ceilalţi, o să aveţi toţi dosare penale". Probabil că şi ei realizează că vine scadenţa. O fi politica frumoasă, dar dacă o cercetezi cu atenţie nu e decât o… penală.
Iată că cineva îl ia în seamă şi pe Cosmin Guşă.
Ministrul (non)Educaţiei, liberalul Cristian Adomniţei, a găsit de cuviinţă să spună despre liderul PIN că declară “enormităţi”. "Nu am cum să comentez o asemenea enormitate, nu ştiu cât mai are de gând domnul Guşă să lanseze astfel de teme inexistente". Cosmin Guşă afirmă că Adomniţei şi alţi miniştrii ar face parte din gruparea economică Iulian Dascălu.
Norica Nicolai a intrat şi ea în febra dosariadei şi a fluxului de acuzaţii care vine din toate părţile spre membrii PNL. „Nu ştiu care este sursa informaţiilor domnului Cozmin Guşă, dar consider că dacă s-a informat de la Palatul Cotroceni sau din alte locuri, ştie ce vorbeşte”(...) „Mă aştept să urmeze şi dosarele penale altor demnitari şi acest lucru îmi confirmă că acestea nu sunt făcute decât din raţiuni politice şi fără un suport probatoriu al unor eventuale fapte penale”.
Gheorghe Funar vrea si el un domeniu în lupta DNA împotriva guvernului. El a depus la forul oficial al luptei anti-corupţie o plângere împotriva Guvernului şi a INS. Nu ştiţi ce e acela INS!? Desigur Institutului Naţional de Statisitică. Ce anume reproşează Gheorghe Funar angajaţilor INS? Nimic altceva decât: neglijenţă în serviciu, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, abuz în serviciu în formă calificată, dare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă şi tentativă de fraudare a alegerilor pentru Parlamentul European.
"Am solicitat cercetarea unor angajaţi de la INS şi de la Guvernul României care se fac vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. Am descris în plângerea penală ce s-a întâmplat. S-a pus la cale fraudarea rezultatului alegerilor europarlamentare. Nu s-a respectat legea nici în 2004, nici la referendumul din 19 mai şi nici acum".
Mai precis, domnul Funar susţine că Autoritatea Electorală Permanentă este cea care achiziţionează, prin licitaţie publică, programul de calculator, pe care îl pune la dispoziţia Biroului Electoral Central, nu INS. Mai precis: "Cei de la INS au pregătit şi fraudarea primelor alegeri europarlamentare. Cei de la Autoritatea Electorală Permanentă au solicitat Guvernului să le dea banii pentru organizarea licitaţiei. De la Guvern, secretarul de stat de la Ministerul Finanţelor, Doina Dascălu, a refuzat să aloce banii".
De ce? Este foarte simplu. De fraudarea alegerilor europarlamentare ar fi interesată CIA, pentru a împiedica accederea PRM în Parlamentul European. Acum totul e clar.
Să trecem la lucruri mai puţin clare. L-am auzit pe domnul Adrian Năstase cum că PLD nu poate strânge semnături pentru a iniţia o moţiune deoarece PLD nu este un grup parlamentar ales. Nu-l contrazic, ştie el mai bine ca mine cum stă treaba. Îl contrazice Stolojan: "Datoria noastră este să spunem că acest Guvern, incompetent, abuziv, corupt, nu trebuie să mai stea nici o clipă deoarece nu reprezintă românii. Vom începe discuţiile cu PD (pentru depunerea moţiunii de cenzură, n.r.), dar împreună nu vom avea numărul necesar de parlamentari. Ne vom adresa şi altor partide, iar dacă ei vor face socoteli şi vor considera că trebuie în continuare să rămână cu acest Guvern corupt, asta e situaţia şi neşansa României". Dacă se alătură social-democraţi este bine, dacă nu, şi mai bine. Ar mai fi o soluţie, PNL să rămână lui Tăriceanu şi toţi liberalii să treacă la PLD. Probabil că în aceste condiţii Călin Popescu Tăriceanu va numi numai miniştrii de la UDMR.
Domnul Guşă nu are linişte. Este într-o foame de publicitate teribilă. „Maramureş nu înseamnă doar Decebal Traian Remeş. Acolo există o adevărată celulă infracţională a PNL, care mai grupează pe primarul Cristian Anghel (cu dosar penal şi trimis în judecată) şi deputatul liberal Ioan Hoban (partener de afaceri în firmă du Remeş şi care are două dosare penale la DNA)”.(…) „Există probe şi pentru ceilalţi miniştrii, fie că se numesc Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru sau alţii. În ceea ce-l priveşte pe Tăriceanu, faptele care vor fi analizate şi care îi vor da calitatea de învinuit sunt legate de favorizarea unei companii printr-o Hotărâre de Guvern, parteneră de afaceri cu firma sa”, a declarat deputatul PIN.
Cum în PNL spune unu hăis şi altul cea, trebuie să existe o armonizare a părerilor. Conducerea liberală se reuneşte cam pe luni, în altă şedinţă a Biroului Politic Central. Mai mult ca sigur că una din temele întâlnirii va fi propunerea de remaniere a Cabinetului Tăriceanu, cu susţinerea lui Crin Antonescu şi Norica Nicolai. Coeziunea partidului PNL pare mai mult o coeziune legată de conjunctura scaunelor. Chiar şi Tăriceanu spune că l-a demis (sau şi-a depus demisia, cam neclar aici) pe Remeş, dar nu pentru că îl consider vinovat. Probabil preventiv. "Eu aş fi preferat ca judecarea unei astfel de situaţii să se facă în justiţie, neînsemnând nici un moment ca mi-aş fi dorit ca un caz de corupţie, dacă există, să fie ţinut sub tăcere. Vreau să fiu bine înţeles, nu tolerez aceste lucruri. Este şi motivul pentru care am luat decizia demiterii ministrului, dar nu pentru că l-aş considera vinovat, ci pentru că un ministru implicat într-un astfel de scandal este evident că nu îşi mai poate exercita funcţia cu responsabilitate şi cu autoritate".(…) „Modul în care s-a făcut prezentarea jurnalistică denotă carenţe grave în ceea ce priveşte deontologia celor care lucrează la televiziunea publică. Mie mi se pare regretabil.(...) Înţeleg ceea ce este goana după senzaţional şi după o bombă jurnalistică, dar în acelaşi timp cred că meseria de jurnalist trebuie să însemne şi responsabilitate şi corectitudine", a spus şeful Guvernului.
Adevărata problemă a premierului este însă bugetul. "România are nevoie de un buget. Acest buget nu este bugetul unui partid sau bugetul Guvernului, este bugetul unei ţări. Iar o ţară nu poate să funcţioneze fără ca bugetul să fie votat, pentru că toate cheltuielile, indiferent că sunt cele administrative, cele sociale, legate de învăţământ, de sănătate, trebuie să fie făcute. Deci, prin urmare, eu cred că plecând de la această realitate pot să spun că bugetul va fi votat". (…) "Parlamentul este locul în care trebuie să se facă o dezbatere profundă, serioasă asupra bugetului, aşa cum se întâmplă peste tot în ţările din Europa, unde bugetul este principala lege în jurul căreia se fac dezbaterile de natură politică, fiecare formaţiune venind cu argumente, cu contra-argumente, plecând de la baza doctrinară, ideologică pe care o are, aşa încât mă aştept ca acelaşi lucru să se întâmple şi în Parlament. Îmi doresc ca bugetul să devină într-adevăr un subiect de dezbatere serioasă, pentru că el va afecta viaţa românilor pe un întreg an şi, sigur, cu consecinţe pentru anii care urmează", a spus optimist Tăriceanu.
Ceea ce îmi naşte iar în cap eterna întrebare… ce doctrină are fiecare partid, că nu găsesc aceste doctrine pe nicăieri, pe nici un site. Toţi afişează statul partidului, doctrina însă, mai uşurel.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sper sa nu te superi daca postez aici un text declansat de o discutie provocata de dna Savitski pe ultimul fir pe blogul lui Nastase la care tu n-ai participat, greul tinandu-l Literatul. Am anuntat asta si pe blog la nastase si daca apare aici cred ca o sa ai vizitatori poate mai multi:

A. textul lui Savitski

G. Savitsky Says:

October 15th, 2007 at 11:38 am
Domnule Adrian Nastase,

am auzit, dimineaţă, la Radio România, o ştire care m-a pus pe gânduri. Despre urmărirea dosarelor de cadre ale comuniştilor. Drept care, am reacţionat. Aceasta este opinia mea.
Nu are rost să-mi fac eu un blog personal, pentru ca nu l-ar urmări nimeni, aşa că folosesc, cu viclenie, această “portiţă”.

Comunismul, văzut nu ca sistem, ci desfăşurat ca un puzzle - ale cărui piese se împrăştie când îl loveşti din greşeală şi, astfel, destrămat, nu mai are nicio noimă - este astăzi marota fluturată pe sub nas de noii manipulanţi ai noţiunilor despre lume şi viaţă. Că omenirea n-a învăţat nimic din nicio experienţă istorică, ştim. Fiecare nouă epocă vine şi neagă valorile celei de dinainte. Luminismul a negat Evul Mediu, Imperiul Roman a negat statalitatea celor pe care-i cucerea, primul război mondial a dinamitat Imperiul habsburgic şi aşa, pe firul istoriei până în negura veacurilor, acelaşi “Homo homini lupus”şi-a dovedit uluitoarea omnipotenţă.

De aceea, pare cel puţin bizară, apariţia acestui nou talibanism istoric. Într-o epocă în care accentul cade pe diversitate, pe supremaţia individului, în care suspiciunea de discriminare aprinde susceptibilităţile cum se aprinde fosforul din nimic, iată, Cineva, nu ştim cine, disimulat într-o “parte a societăţii civile”, vine şi decretează: comunismul n-a existat. El s-a sprijinit ici-colo, pe nişte “dosare”. Omul, cu existenţa lui şi-aşa efemeră şi temătoare, chinuit de istorie, cu convingerile şi întrebările lui, este transformat într-un “dosar de cadre”al unei epoci.

Oare Torquemada, Marele Inchizitor, cel care a desăvârşit tortura până la sublimul plăcerii, şi-a lansat campania bazându-se tot pe o dosariadă, alcătuită cu parcimonie şi bune intenţii de scribii săi, sau ai altora?

Ce vânt al urii ne mână încoace şi-ncolo printr-o istorie care pare un lanţ al delaţiunilor, fără să ţinem niciodată cont de individ, de context istoric, de contribuţia noastră prin tăcere şi neangajare la alterarea destinelor vecine? Pe ce s-a bazat instaurarea comunismului, dacă nu tot pe o dosariadă? A “chiaburilor”. Sărăntocii satelor s-au autoangajat purtătorii de mesaj ai noului regim ce venea, ca un virus, să îmbolnăvească o parte a Europei. Putem, oare, să judecăm dacă a fost bine sau rău; au avut de ales oamenii obişnuiţi care au vrut doar să supravieţuiască? Şi să lase un semn al trecerii lor prin lumea aceasta, nu doar să facă umbră pământului? Venim acum, din vârful burselor petrecute prin Occident sau pe-aiurea, să judecăm 40 de ani de istorie, de parcă ar fi o zi? Cine cere socoteală cui? Până unde va ajunge învrăjbirea între oamenii aceleiaşi patrii? Cine dă dreptul acestui juriu pretins imaculat, fără trecut şi fără viitor, venind din neantul urii, să-mi judece mie copilăria, părinţii, spaimele, cărţile, profesorii, muzica, visarea, bucuria? Cine le dă dreptul să ne judece şi să ne măsoare - şi cu ce să măsoare, pentru că nu au nicio măsură - lacrimile? Nu vorbim, aici, de timp. Nici măcar nu putem vorbi de principii.

Vorbim de o distorsiune a istoriei, o buclă atemporală a ei, în care vom strivi şi vom neantiza, ca într-o gaură neagră, bruma de experienţă pe care am acumulat-o în aceşti 17 ani de orbecăială prin penumbra democraţiei.

Venim, iată, acum, cu “productele de lux” ale comunismului să judecăm “comuniştii”. Să-i judecăm, noi, care n-am făcut nimic, decât să fâlfâim câteva hârtii pe care ne-am expus ignobilele noastre idei despre proprietăţile vidului, pe cei care s-au trezit la 5 dimineaţa, zile în şir, ani în şir, şi ne-au purtat în braţe până la creşă sau grădiniţă. Prin frig sau prin ploaie, s-au dus la serviciul lor să câştige câţiva bănuţi cu care să ne poată creşte. Au suportat idei şi decizii ale altora, cu care au fost de acord sau nu, pentru a supravieţui, pentru a respira cât de liber se putea respira, pentru a ne creşte pe noi, cu speranţa ascunsă că noi vom trăi într-o epocă mai bună. Să nu fim nevoiţi să ne încovoiem spinarea. Să nu fim nevoiţi să îndeplinim “planul cincinal”. Asta i-a ţinut dârji, surzi şi orbi la un sistem ca tuna din alămuri şi ţiuia din ţimvale, fluturând o minciună uriaşă: omul nou.

Iată “omul nou” pentru care au răbdat de foame şi de frig, într-o nişă a istoriei, părinţii. Iată reversul, peste timp, al alinturilor, al grijei, al dragostei ce ne-au arătat-o; se întoarce acum ca un bumerang, de la o generaţie decerebrată, fără repere morale, fără deontologia unei profesii, decât, poate, deontologia slujitorilor iadului.
Le plătim, astăzi, înzecit, înmiit, dragostea, cu ură. Nu e destul că şi-au irosit viaţa cu gândul secret că a noastră, măcar, va fi altfel. Acum, pe lângă foame, frig, boli trebuie să îndure şi dispreţul şi hăituirea cu dosarele trecutului.

Nu am fost membru al UTC, PCR, sau al oricărei alte organizaţii.
Dar, pentru că, astăzi, compatrioţi ai mei sunt “măsuraţi” cu dosarul, îmi manifest solidaritatea cu ei.
Între neantul urii iraţionale şi o epocă strâmbă, nedreaptă, nivelatoare, care a reuşit să înfiripe, totuşi, câteva valori reale, palpabile, în care locuiesc, învaţă, îşi ţin discursurile aceşti propovăduitori ai Noii Inchiziţii, aleg acestă infrastructură socio-economică anacronică, aşa cum a fost ea, care a dat, cum vedem, şi aceste rebuturi care vânează români cu nişte biete, impersonale, dosare.

Gabriela Savitsky,
Reşiţa

B. Raspunsul meu(pentru discutiile provocate a se vedea respectivul blog):

@G. Savitski,
@ Literatului-spre stiinta
@Tuturor: scuzati lungimea textului dar cred ca langa atatea “femmes savants” pot sa-mi permit si eu uneori un text mai lung, fara, sper eu, betie de cuvinte.

Dna Savitski, nu am intervenit ieri desi doream ptr ca nu stiam exact care era stirea cu dosarele de cadre la care va refereati, mai ales ca Literatul s-a luptat superb cu intreaga haita si simteam nevoia sa-l sustin desi se descurca minunat si fara mine.
Intre timp am aflat si cred ca e vorba de articolul de ieri din Cotidianul din articolul:

„Elita“ dosarelor de cadre din Parlamentul Romaniei scris de Dan Duca la pagina dedicata condamnariii comunismului, vezi:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=14793&art=37246&cHash=d984ab871c

Acest articol trece in revista dosarul de cadre care de fapt este o autobiografie vazuta de PCR cu referire la subiecti care sunt demult stiuti de noi din categoria celor care ramanand repetenti la “Constructia socialismului si a comunismului multirteral dezvoltat”( a se citi constructia spatiului “Cum sa traim bine, noi si nemul nostru de bulangii- cum zice careva pe aici- oricat ar sta la coada si in ger ceilalti” printre care nu cred, iata ca nu cred nici mort ca s-ar numara dna Savitski sau alti sustinatori inocenti ai acesteia) au reusit prin ticalosie minciuna si infractiuni sa se erijeze in vajnici si premianti constructori ai capitalismului de stat mafiot de la noi.
Adica ne mai spune desi le cam stiam, unele elemente despre gasca fsnist-psdista care a confiscate revolta din 1989 .
Aceste personaje, s-o supara dna Savitski sau nu fac parte din categoria celor despre care Dl Tutea spunea ca e normal sa discuti cu Codul Penal pe masa,(asta nu inseamna ca obtii si condamnarea dar…) ceea ce s-a vazut tot timpul in edificarea statului securisto- mafiotic in care ne gasim .
Aceste personaje si dau exemplu lista inventariata in articol: Nicolae Vacaroiu, Sergiu Andon, Valer Dorneanu, Ioan Talpes, Corneli Ciontu, Mircea Cosea(politie politica), Octav Cozmanca, Ioan Mircea Pascu, Serban Mihailescu(Micki Spaga caci le da clase lui Muresean si Remes vorba lui Vanghelie care stie el mai bine cum se fura, pardon ciordeste) si inca trei mai necunoscuti , sunt desigur dintre cei care au fost scapati de Iliescu de grava acuza ca au intinat “idealurile nobile”…

Si spune dna Savitski;

a. “Comunismul, văzut nu ca sistem, ci desfăşurat ca un puzzle - ale cărui piese se împrăştie când îl loveşti din greşeală şi, astfel, destrămat, nu mai are nicio noimă - este astăzi marota fluturată pe sub nas de noii manipulanţi ai noţiunilor despre lume şi viaţă.”
Cum asa ceva stimata dna, dar sunt inca sate comuniste, ideologi care ca si Iliescu care acum nu se si inchina(bine ca nu pupa si mana, dar cred ca ar face si asta ca a pupat el si alceva decat maini la viata lui…) incearca sa reinvie pe cai dosnice principiile marxiste, o groaza de sclavi de animale de menajerie, la noi , care regreta vremurile fara munca si cu ceva paine in lantul pe care nu-l simteau ca ajungea pana la crasma din colt sau pana la stadion.




b. „De aceea, pare cel puţin bizară, apariţia acestui nou talibanism istoric. Într-o epocă în care accentul cade pe diversitate, pe supremaţia individului, în care suspiciunea de discriminare aprinde susceptibilităţile cum se aprinde fosforul din nimic, iată, Cineva, nu ştim cine, disimulat într-o “parte a societăţii civile”, vine şi decretează: comunismul n-a existat. El s-a sprijinit ici-colo, pe nişte “dosare”. Omul, cu existenţa lui şi-aşa efemeră şi temătoare, chinuit de istorie, cu convingerile şi întrebările lui, este transformat într-un “dosar de cadre”al unei epoci.”
Asta-i buna, chiar asemenea mistificare? Cine spune ca nu a existat comunismul? Dar daca a existat comunismul, cu atat mai mult au existat si cei care intra in categoria definita de Tutea, in sensul ca codul penal nu se aplica decat persoanelor si nu ideologiilor , si despre asta este vorba.


c. „Venim, iată, acum, cu “productele de lux” ale comunismului să judecăm “comuniştii”. Să-i judecăm, noi, care n-am făcut nimic, decât să fâlfâim câteva hârtii pe care ne-am expus ignobilele noastre idei despre proprietăţile vidului, pe cei care s-au trezit la 5 dimineaţa, zile în şir, ani în şir, şi ne-au purtat în braţe până la creşă sau grădiniţă. Prin frig sau prin ploaie, s-au dus la serviciul lor să câştige câţiva bănuţi cu care să ne poată creşte. Au suportat idei şi decizii ale altora, cu care au fost de acord sau nu, pentru a supravieţui, pentru a respira cât de liber se putea respira, pentru a ne creşte pe noi, cu speranţa ascunsă că noi vom trăi într-o epocă mai bună. Să nu fim nevoiţi să ne încovoiem spinarea. Să nu fim nevoiţi să îndeplinim “planul cincinal”. Asta i-a ţinut dârji, surzi şi orbi la un sistem ca tuna din alămuri şi ţiuia din ţimvale, fluturând o minciună uriaşă: omul nou.
Iar diversiunea securista care amesteca partile in totul inform . Dna S. Au fost 4 milioane de PCR isti(nimic meritoriu ptr ei dar eroi nu cresc decat ca flori foarte rare) care mai ales la nivelul intelectualitatii au dat lustru uneori chiar si fara de legii si mereu imposturii, dar nu despre astia e vora ci despre activistii comunisto-securisti in total cateva zeci de mii si vad ca toate dosarele care le-am vazut sunt zece si evident nu exista nici-o sanctiune iar cei care au vrut sa nu mai dea mana cu astia nu o fac demult caci nu aveau nevoie de dosarele PCR.
Cine te-a purtat in brate pe tine bona sau mamica(taticul), chiar daca pe cei din linia doua nu i-o fi purtat nimeni in brate doreau sa-si foloseasca dosarul de cadre ca sa-i poarte o bona pe ai lor si desigur ocupau locul altora mai meritosi, nu spun ca asta nu se intampla si astazi si peste tot in lume ,dar la noi este cu supliment.
Deci dna S. sentimentalisme false si de doi bani....
d. Iată “omul nou” pentru care au răbdat de foame şi de frig, într-o nişă a istoriei, părinţii. Iată reversul, peste timp, al alinturilor, al grijei, al dragostei ce ne-au arătat-o; se întoarce acum ca un bumerang, de la o generaţie decerebrată, fără repere morale, fără deontologia unei profesii, decât, poate, deontologia slujitorilor iadului.
Le plătim, astăzi, înzecit, înmiit, dragostea, cu ură. Nu e destul că şi-au irosit viaţa cu gândul secret că a noastră, măcar, va fi altfel. Acum, pe lângă foame, frig, boli trebuie să îndure şi dispreţul şi hăituirea cu dosarele trecutului. „
Aici va dau dreptate intr-un sens adica ca sistemul comunist prin ideologie si mai ales prin instrumentele lui umane, la care m-am referit mai sus, a deformat grav fiinta poporului nostru nomenclaturist, pcr- ist sau fara de partid fiind el, dar unii au deformat si altii au fost deformati si va rog lasati sa doarma in pace parintii nostri deformati sau nu si ocupati-va mai degraba de cartierul Romaniei pe care generic, metaforic il numesc Cartierul Primaverii asa cum Preda a numit epoca drept Era Ticalosilor.

S-ar mai putea spune multe dar mi s-a facut greata asa ca ma opresc.

PS. Singurul care v-a raspuns a fost Literatul despre care cred ca dupa Sandu, eventual si Bibliotecarul(care vad ca acum , desi intervine la aproape tot, nu s-a grabit sa intervina, si alti cativa pe care nu-i numesc face parte in acest blog care cred eu dupa experienta de pana acum ca este destul trucat, cu roluri impartite pentru admiratori, critici, din cand in cand injuratori, si neutrii obiectivi(cei mai importanti care pregatesc terenul pentru laudatorii moderati si combatand laudatorii superumflati si aratand ce gresit si-a ales saracutul de Adrian N colaboratorii …).
De fapt ptr Literatul am intervenit, caci daca nu se ostenea nimeni, adica el, cred ca renuntam definitive la o irosire de timp in lumea snobilor crescuti in Primaverii…

Anonim spunea...

Nu e nici o problemă.