O tempora! O mores! Senatus haec intellegit, consul videt; hic tamen vivit! Vivit?

---

(O timp! O obişnuinţă! Senatul cunoaşte aceste lucruri, Preşedintele le observă; cu toate acestea el trăieşte! Trăieşte?)

Astăzi parlamentarii vor escalada moţiunea. Adevărata problemă nu este dacă vor vota sau nu căderea Guvernului Tăriceanu ci dacă votul lor va reprezenta un vot politic, un vot real sau un vot al interesului propriu. Votul politic ar fi, pe de o parte, înspre căderea Guvernului, partidele fiind majoritar în opoziţie în acest moment. Pe de alt parte, alegerile anticipate nu prea avantajează pe nimeni în acest moment, nici măcar Partidul Democrat, iar votarea moţiunii şi căderea guvernului poate duce la alegeri anticipate. Situaţia posibilă a voturilor s-a modificat dramatic, şi nu vorbesc aici de ceea ce se ştia de la ultimele alegeri ci şi ceea ce se ştia de la ultimul sondaj de opinie.
Votul real ar însemna iar o alternativă. Pe de o parte partidele nu mai sunt tradiţional alăturate în scopul guvernării, se obţine astfel cu greu majoritatea necesară trecerii legilor emise de guvern în parlamentul României. Apoi vorbim şi de interesele disjuncte în ceea ce priveşte realizarea unui program de guvernare propriu fiecărui partid. Vorbim şi de acumularea unor orgolii la nivelul conducerii partidelor. În timpul scurs de la alegeri s-au aruncat foarte multe vorbe grele, cuvinte care rănesc. În politică nu există de obicei învingători şi învinşi ai dialogului. Atunci când discuţia se duce în termeni civilizaţi avem doi învingători, dacă discuţia se consumă sub imperiul injuriilor, avem doi învinşi. Iată deci că discuţia din ultima perioadă a dus la foarte mulţi învinşi în politica Românească. Căderea guvernului Tăriceanu reprezintă din punct de vedere politic şi posibilitatea de a intra sau reintra la guvernare. Poate că ar trebui experimentat acel Guvern de largă deschidere, concept şi idee ce a monopolizat discuţia în zilele premergătoare moţiunii.
Din punct de vedere real, partidele au deci problema alegerilor anticipate, alegeri care este posibil să nu însemne o clarificare a lucrurilor, în cotrapondere cu intrarea posibila intrare la guvernare.
Interesul propriu al parlamentarilor este să nu voteze schimbarea. Există cam 200 de parlamentari, plus sau minus câţiva care “fac suspansul” moţiunii, ce se gândesc că ar putea să nu mai intre în parlament în cazul unor eventuale alegeri anticipate, restul parlamentarilor visează ocuparea unei funcţii în următorul guvern.
Concluzia sigură este că poporul pierde oricare ar fi decizia parlamentară. Ori rămâne cu un Guvern minoritar care nu poate face nimic altceva decât să pregătească alegerile, ori cheltuieşte banii pe nişte alegeri anticipate care nu-şi au rostul acum, la numai câteva luni până la “naşterea la termen”. Soluţia cea mai bună dintre cele rele ar fi guvernul de uniune naţională, de tehnocraţi, dar şi aici nu va câştiga decât ceva experienţă, pentru că acest guvern nu poate avea linişte. Practic guvernul se va “înscăuna” şi va începe să lucreze tocmai când trebuie să plece. Oare de ce poporul român are întotdeauna numai de pierdut din “întrecerea orgoliilor politice”? I se potriveşte vorba românească “şi bătut, şi cu banii luaţi”. Ar trebui să fie invers, democraţia ar trebui să aducă beneficii cetăţeanului. Politicianul român ar trebui să înveţe că democraţia nu înseamnă un stat dictatorial multicefal. Dacă este prea greu să munceşti gândind la ce ar vrea cel care te-a propus acolo, poate ar trebui să laşi locul celor care pot face o despărţire între interesul personal şi cel public. Domnilor parlamentari, interesul personal trebuie lăsat pentru după orele programului de lucru.
Experienţa aceasta cu atingerea obiectivului “votarea moţiunii” îmi aduce aminte de “românca explorator”, Uca Maria Marinescu. Poate că ar trebui întrebată ce ar face ea în asemenea situaţie dificilă. Sunt convins că într-o călătorie extremă trebuie să iei destul de des decizii rapide, decizii care despart fiinţa de nefiinţă.
Pentru Uca Maria Marinescu a explora înseamnă lupta de autointerogare. Am auzit mulţi oameni care afirmau că nu este importantă atingerea obiectivului ci drumul în sine. Acest drum permite gândului să interogheze spiritul la fel ca într-un pelerinaj. Obiectivul este simpla descătuşare de energii. Drumul pe unde a călătorit a fost mai întâi Lumea, cea mai importantă revelaţie a constituit-o universul uman. Răspunsul acelor întrebări îl regăsim în mesajul călătoriei pe care Maria Marinescu îl traduce în dragostea pentru omenire, credinţa în prietenie, lupta împotriva violenţei, urii, alienării şi distrugerii mediului înconjurător.
Produsul obţinut?, imagini şi emoţii umane.
Expediţii:
1990 - Traversarea Chinei de la Est la Vest pentru cunoaşterea culturii şi istoriei - expediţie solitară
1991 - Expediţie în Văile Caucaziene din zona Elbrus
1994-1996 - Cercetează India, Nepal, Sikkim - expediţie solitară
1996 - Traversare Canada de la Est la Vest, pana în zona arctică - Yucon şi ultimele aşezări ale eschimoşilor - expediţie solitară
1998 - Pe urmele vasului Begica şi a marelui savant roman Emil Racoviţă în Antarctica - expediţie solitară
- Expediţie în America de Sud - Argentina, Patagonia, Ţara de foc, Bolivia, Peru, Chile, Ecuador şi Insula Paştelui - expediţie solitară
1999 - Traversarea continentului african de la sud la nord, străbătând 11 ţari - expediţie solitară
2000 - Drumul vikingilor, din Delta Dunării, prin peninsula Kola, Arh. Svalbard, Norvegia, Islanda şi Groenlanda
2001 - Expediţie pentru cucerirea Polului Nord prin Siberia şi peninsula Taimar
- Expediţie pentru cucerirea Polului Sud
2003 - Ultimul continent: Australia si Oceania, cu Tasmania, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee - ia contact cu triburile de papuaşi, cu populaţia aborigenă din desertul australian si tradiţiile maorilor din Noua Zeelanda
- Din Nou în Tibet: 1000 km prin podişul Tibetan, parcurşi prin trecători la 5400 m altitudine si la taberele de baza ale “optmiarilor” Kancendjonga, Annapurna si Everest.

La ora la care scriu aceste rânduri, Uca Maria Marinescu “valorează” pe wikipedia fix 6 rânduri, la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Uca_Marinescu .
Poate că acest lucru se va schimba, poate că nu. Se pare că s-au dus vremurile revistelor de geografie. A început să pară banale astfel de călătorii. Ele însă nu sunt cu mai puţin periculoase decât au fost acum două secole. De aceea mă îndoiesc că oamenii politici vor vedea în Uca Maria Marinescu un erou, aşa cum ar fi părut eu la începuturile geografiei, mă îndoiesc că va cere cineva sfatul de la un om care a văzut lumea şi a aflat astfel multe despre universalitatea fiinţei umane.
Atenţie! Suflecaţi mânecile, pregătiţi bilele… nu puneţi mai multe bile în urne, nu votaţi pentru colegi, nu puneţi bilele la vedere, nu anulaţi voturile… atenţie! Parlamentarii votează acum!
Nu mai este nevoie să numărăm voturile, avem raportul de la observatorii partidelor, rezultatul este în favoarea:…moţiunii/guvernului. (Dragi cititori, tăiaţi domniile voastre varianta care vi se pare corectă, cu sentimentul că participaţi la vot, având senzaţia că cineva vă întreabă. Nu folosiţi un marker permanent, se ia greu… daca aţi făcut-o deja, încercaţi să ştergeţi cu alcool 90 grade sau palincă de Bihor triplu stratificată.)

Nu ne rămâne decât să îngânăm mai departe spusele lui Cicero … immo vero etiam in senatum venit, fit publici consilii particeps, notat et designat oculis ad caedem unum quemque nostrum. Nos autem fortes viri satis facere rei publicae videmur, si istius furorem ac tela vitemus.