duminică, octombrie 14, 2007
peccatum et spiritus
(păcat şi spirit)
Ceea ce este sigur este că omul are o latură spirituală. Iar un lucru sigur este că latura spirituală a omului este ascunsă percepţiei sale obişnuite. Cum îşi caută omul propria spiritualitate şi spiritualitatea în general, cum poate avea aceasta pentru el un caracter de Adevăr? Răspunsul este oferit de religie şi practica religioasă. Din păcate “tehnicile de atingere a spiritualităţii” sunt multe şi diferite. Uneori ţi se recomandă întrunirea de reînsufleţire spirituală, alteori ţi recomandă Liturghia, alteori ţi se spune că este indispensabilă meditaţia, alteori ţi se spune să urmăreşti eliberarea din ciclul renaşterilor, din unele părţi se aude că spiritualitatea nu o găseşti în religie şi doar în om, din alte părţi se spune că spiritualitatea o găseşti în starea pură a obiectelor sfinţite.
Eu am să spun un lucru contrar tuturor celor de mai sus. Nu ai de ce să cauţi o cale de a pătrunde în propria spiritualitate, ea trebuie să iasă înspre afară. Degeaba faci gesturi care îţi “cumpără” un loc în primul rând al păcii lăuntrice. Nu poţi mima liniştea, nu poţi mima bunătatea. Ea izvorăşte din tine sau nu. În loc să scotoceşti în interior după ea, fă-i loc să iasă singură la suprafaţă. Dacă te înfrânezi înseamnă că undeva, ascuns, îţi doreşti totuşi să păcătuieşti. Gândul păcatului este asemeni păcatului. Nevoia păcatului trebui îndepărtată nu înfrânată. Fericiţi cei…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
asa ar fi de dorit, dar sa stii ca sunt oameni care joaca toata viata un anume rol si intra perfect in pielea personajului ca pana si ei cred in adevarul acesta si respecta conditionarile acestuia.daca sunt demascati ca fiind doar niste actori inscrisi in fals, exista posibilitatea sa-si parseasca rolul, la care tineau ptr a-si dezlantui adevarata fire.Deci in ordinea importantei conteaza cel care este cu adevarat intr-un fel, apoi cel care alege sa joace rolul de om de bine si in fine ticalosul care nu se mai rusineaza sau care face raul dar se ascunde de pedeapsa.
Mai exista si parabola fiiului risipitor care poate ca se preteaza si la o astfel de interpretare...
Cam de mult timp ne rispim :(
Ce-i cu blogul lui Cristi Diaconescu ( de adevarat)?
Cine poate cunoaşte aceste adevăruri... poate doar DNA-ul cu filmările subtile. Probabil că a început campania electoarală.
Mă gândesc că poate erau prea multe lucruri în "contra" lui Geoană şi nu a vrut să rişte o ceartă.
Eu cred ca trebuie sa fii patruns de credinta si atunci totul este natural. Fortarea vine doar atunci cand suntem intr-o continua cercetare si cautare a unei stari, a unor raspunsuri!
Cred ca a doua varianta este adevarata, oricum este singurul pe care-l vad presedintele PSD si daca si el o da in bara, la cos cu acesti asa zis social democrati, eu fiind oricum mai de graba de centru cu posibilitati de miscare rationala in toate directiile necesare momentului.
Părerea mea relativă la domnul Diaconescu este fluctuantă. Încă nu m-am hotărât asupra domniei sale.
nici eu si de aceea am lasat ambele alternative ca posibile dar daca nici el atunci la gunoi cu astia.
Trimiteți un comentariu