Discursul
susţinut de preşedintele României, Traian Băsescu,
în deschiderea lucrărilor Consiliului Nord-Atlantic
(Palatul Parlamentului, Bucureşti, 3 aprilie 2008)
"Domnule Secretar General,
Excelenţele Voastre,
Suntem la Summit-ul Consiliului Nord-Atlantic, la Palatul Parlamentului din Bucureşti, ca să discutăm şi să luăm decizii care să susţină o viziune puternică privind viitorul Alianţei - eficientă, de substanţă, în promovarea intereselor şi valorilor împărtăşite cu partenerii din vecinătatea noastră imediată şi din regiuni mai îndepărtate.
Democraţia este o valoare fundamentală apărată şi promovată de NATO. Reuniunea noastră aici, în Palatul Parlametnului, vine să întărească şi la nivel simbolic faptul că popoarele noastre sunt cele care ne-au însărcinat să veghem la protejarea securităţii, stabilităţii şi prosperităţii lor. Suntem responsabili în faţa acestora pentru deciziile pe care le luăm şi de care depinde viitorul nostru
comun.
Discuţiile noastre de aseară s-au concentrat pe valori şi pe necesitatea schimbării. Valorile noastre comune sunt cele care vor determina evoluţia pe mai departe a Alianţei, fie că este vorba de extindere, de operaţiuni militare sau de politic de apărare.
Este important ca la acest Summit să consolidăm aceste valori şi să dezvoltăm relaţiile cu cei care le împărtăşesc, la fel ca şi noi. Desigur, trebuie să discutăm şi cum poate NATO răspunde mai bine celor care contestă valorile noastre sau celor care încă nu le înţeleg.
Am abordat aseară problema schimbărilor. În fapt, vorbim despre capacitatea de adaptare continuă a Alianţei, structura care a reuşit să se adapteze la realitaea post Război Rece. Această acomodare trebuie să se producă însă la nivel politic şi operaţional, şi nu la cel al principiilor.
Acum mai bine de zece ani, Alianţa îşi punea problema dacă să se implice sau nu în operaţiuni în afara teritoriului. Răspunsul se regăseşte în gama de operaţiuni conduse de NATO după 1995.
Mai recent, s-a pus problema extinderii activităţii NATO dincolo de sarcinile tradiţionale, specifice apărării comune. Răspunsul se află în Afganistan,
unde NATO este angajată de o manieră consistentă în campania globală împotriva terorismului. Pe măsură ce înaintăm în acest secol XXI, cu siguranţă că vom fi nevoiţi să răspundem unor noi provocări de securitate.
Ce este însă cel mai important aici este să ramânem fideli principiilor fundamentale care au stat la baza constituirii Alianţei.
România a aderat la NATO şi a făcut-o prin eforturi însemnate, pentru a se bucura de aceste principii. Noi contăm pe o alianţă în care naţiunile respectă aceste principii în mod uniform şi cu convingere, o alianţă în care partenerii europeni şi cei din America de Nord ajung în final la o soluţie avantajoasă pentru toţi, indiferent de divergenţele iniţiale; în fine, o alianţă care ne
permite nouă, europenilor, un cadru în care să ne exprimăm aspiraţiile în materie de securitate internaţională.
Am convingerea că acest Summit, prin deciziile care vor fi adoptate, va marca trecerea la noi etape în implementarea proiectelor şi a iniţiativelor ambiţioase pe care alianţa, împreună cu partenerii săi din Balcani, dar şi din vecinătatea estică, le-a lansat. Am convingerea că, aşa cum agenda noastră din aceste zile rezolvă multe dintre punctele discutate în urmă cu doi ani la Riga, tot aşa Summit-ul următor va avea ca punct de referinţă pachetul deciziilor adoptate aici, în capitala României. Închei dorind mult succes Summit-ului nostru.
Vă mulţumesc, domnule Secretar General.”
Declaraţie de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, la finalul Sesiunii de lucru a Consiliului Nord-Atlantic
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat astăzi, 3 aprilie a.c., la Palatul Parlamentului, la lucrările Consiliului Nord-Atlantic. La finalul reuniunii, şeful statului a susţinut o declaraţie de presă în care a prezentat concluziile convorbirilor.
Iată textul declaraţiei de presă:
„Bună ziua,
Nu o să avem mult de vorbit, doar pe principalele elemente care au fost în dezbatere publică încă dinainte de începerea Summitul-ui. Şi pe urmă, în partea mai complicată, intrăm după ce se termină Summit-ul – facem conferinţe de presă mai explicite.
În declaraţia finală a Consiliului Nord-Atlantic sunt câteva elemente care au fost parte a mandatelor pe care delegaţiile noastre de negociatori le-au avut şi pe care aş vrea să vi le prezint acum foarte pe scurt. În primul rând, în primele aliniate ale declaraţiei există afirmaţia la care noi am ţinut foarte mult, şi anume, aceea că indivizibilitatea securităţii aliaţilor este unul din elementele majore ale existenţei NATO.
Principiul indivizibilităţii securităţii este un principiu la care noi ţinem foarte mult şi o să vedeţi mai târziu care a fost motivul pentru care noi am ţinut să se reitereze acest principiu în declaraţie. Un alt subiect discutat şi care se află în declaraţie este legat de Afganistan, iar în ceea ce priveşte Afganistanul în declaraţie se constată nevoia creşterii susţinerii militare, dar în paralel cu dezvoltarea economică, instituţională şi cu pregătirea armatei afgane. Practic, capitolul care vizează Afganistanul este în deplină concordanţă cu susţinerile noastre.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea element extrem de important al Summit-ului – extinderea – concluziile Consiliului se pot grupa pe trei paliere. Unul este cel legat de invitarea statelor să devină membre NATO. Până în ultima clipă şi practic toţi participanţii au susţinut o extindere cu trei state membre - Croaţia, Macedonia, Albania. După cum ştiţi, probabil, au fost invitate doar două din cele trei state, adică Albania şi Croaţia. De asemenea, Macedonia are invitaţia la dispoziţie, practic nu mai este nevoie de un nou summit ca să fie invitată, ci se stabileşte la nivelul miniştrilor de externe în momentul în care Macedonia îşi va rezolva contenciosul cu Grecia legat de nume.
Aici aş face un comentariu, în mod deosebit pentru aceia dintre oamenii neavizaţi, care susţin că, de fapt, toate deciziile sunt deciziile unuia sau ale altuia dintre state sau a două-trei state mari în interiorul NATO. Iată, s-a probat practic şi poate acest lucru prinde foarte bine pentru propria noastră informare, că un stat de dimensiuni mici, Grecia, şi-a exercitat, pe bună dreptate, dreptul de veto şi 25 de membri au trebuit să ia notă şi să îşi susţină aliatul până la urmă, pentru că Grecia este un aliat.
În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, mergând mai departe, pentru a epuiza regiunea, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, dar şi Serbia au primit o upgradare, o creştere a nivelului de cooperare cu NATO, de la Parteneriat pentru pace la dialog intensificat. În ceea ce priveşte Serbia, vreau să fac o precizare, şi anume, nu există o solicitare a Serbiei în acest sens. Dar au fost insistenţe în interiorul NATO pentru ca Serbiei să i se garanteze relaţia de parteneriat cu NATO acordându-i-se statutul de dialog intensificat, care va intra în vigoare la solicitarea Serbiei, atunci când Serbia va decide să iasă din izolarea faţă de NATO şi când va dori acest lucru.
În sfârşit, în zona extinderii un subiect intens discutat a fost Georgia şi Ucraina, care, în momentul de faţă, sunt la stadiul intensificat în relaţiile cu NATO. Concluzia discuţiilor a fost că cele două ţări nu îndeplinesc încă necesarele criterii pentru a primi "Memberschip Action Plan"-ul, pentru a primi planul de acţiune pentru a deveni membri. S-a stabilit ca miniştrii de externe să analizeze în luna decembrie a acestui an dacă cele două ţări îndeplinesc criteriile pentru a primi "Membership Action Plan" şi, în cazul în care le îndeplinesc, miniştrii de externe să decidă acordarea "Membership Action Plan" în decembrie sau atunci când cele două ţări vor îndeplini criteriile, dacă între timp nu se mai organizează un Summit NATO.
Este puţin probabil ca Summit-ul din 2009, care se va desfăşura la Strasbourg, să fie un summit la care să se discute probleme de extindere şi upgradare de standard. De aceea, Consiliul a delegat miniştrilor de externe responsabilitatea de a acorda MAP-ul în numele lui pentru Georgia şi Ucraina. Dar, constatând riscul politic, urmare a declaraţiilor făcute în unele capitale, Consiliul a decis că aceste două ţări vor fi membre NATO.
Deci, aş vrea să vă citesc exact formularea din concluzii, pentru a nu exista dubii şi speculaţii pe această temă. La punctul 23 din declaraţie există următoarea formulare: "Salutăm aspiraţia euroatlantică a Ucrainei şi Georgiei de apartenenţă la NATO". Şi mai departe: "am hotărât astăzi ca aceste state vor deveni membre NATO". Deci, pentru a nu se lăsa loc niciunei interpretări că vreun stat din afara NATO ar fi influenţat decizia de amânare a oferirii MAP-ului, Consiliul a hotărât să-şi manifeste ferm intenţia şi voinţa ca Georgia şi Ucraina să devină membre NATO, cu siguranţă atunci când vor îndeplini condiţiile. Este prima dată când văd un document în care nu se spune dacă vor îndeplini condiţiile.
România a avut mulţi ani tot timpul acestă sintagmă "dacă vor îndeplini condiţiile". Deci, formularea este extrem de fermă că Georgia şi Ucraina vor deveni membre NATO. În sfârşit, mergând mai departe pe concluziile Summit-ului, nu numai pentru noi, dar pentru toţi aliaţii este important că există un capitol "Marea Neagră" în care se recunoaşte importanţa strategică a regiunii, în care NATO susţine procesele înregistrate de organizaţiile regionale şi asigură de suport statele riverane. Şi cea mai importantă formulare este recunoaşterea importanţiei strategice a regiunii Mării Negre şi a Mării Negre.
În sfârşit, cu privire la sistemul de apărare antirachetă, vă spuneam de formulările din prima parte a declaraţiei, care vorbeşte despre indivizibilitate a securităţii. Consiliul a hotărât ca sistemul de apărare antirachetă să aibă o acoperire cuprinzătoare, să fie o acoperire a întregului teritoriu al Alianţei, iar NATO îşi asumă crearea unui scut antirachetă complementar pentru statele care nu sunt protejate de sistemul antirachetă american. Acesta înseamnă circa 20% din suprafaţa statelor membre NATO; din această suprafaţă şi România îşi aduce o contribuţie importantă cu aproape toată suprafaţa ei, care va trebui acoperită de un scut complementar al NATO, complementar cu scutul antirachetă american.
Extrem de important pentru noi este faptul că în aceste concluzii se regăsesc referirile la conflictele regionale, aşa-numitele "conflicte îngheţate" şi având în vedere şi precedentul Kosovo, nu s-a părut extrem de important ca în aceste concluzii să apară formularea legată de susţinerea NATO cu privire la integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Moldovei, Georgiei, Azerbaidjanului şi Armeniei, state care au conflicte pe teritoriul lor.
În sfârşit, un ultim punct care cred că este de interes, pentru că şi el a făcut obiectul unor dezbateri interne, este legat de securitate energetică şi ea se referă în principal la protejarea infrastructurilor, fie că vorbim de infrastructuri terestre, ca, spre exemplu, transportul pe conductă al gazelor, fie că vorbim de liniile de transport maritim care sunt destinate transporturilor de materie energetică. Tot în acest capitol, pentru ca NATO să poată fi eficient în protejarea infrastructurilor şi a rutelor de transport, se stabileşte obligativitatea ca statele NATO să procedeze la schimb de informaţii cu privire la eventualele intenţii de acte de sabotaj, acte teroriste împotriva infrastructurilor energetice.
Cam acestea sunt lucrurile care am considerat că trebuie transmise imediat presei româneşti, având în vedere că toate subiectele au fost obiective pe care România le-a avut, au fost în dezbatere publică în România şi cred că trebuia să aveţi o primă informaţie. Cu certitudine nuanţe, detalii şi alte subiecte din concluzii vom discuta, vom dezbate în zilele următoare, dar, în orice caz, după terminarea Summit-ului.
Vă mulţumesc mult, o zi bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu