marți, septembrie 25, 2007
sal
(spirit)
Viaţa în angoasă, viaţa ca episod psihotic. O viaţă fără sfârşit, pentru că angoasa se prelungeşte în visele celor rămaşi supravieţuitori în coşmar. Am încercat să transpun în sunet senzaţia minţii mele în viaţa de zi cu zi, în percepţia fără de capăt. Multe lucruri mi-au parvenit istoric, probabil o să las şi eu multe în urmă. Cum lucrurile nu au un sfârşit decât la dispariţia completă a omului, va fi acolo şi ceva din mine. Vă prezint cele 4 sonorităţi din seria Psihotic.
Part I
Part II
Part III
Part IV
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
frumos !!!dar prea trist...
a...:P de obicei scriam detaliat, doar ca in ultima vreme si de data asta am vrut sa scriu ceva mult mai simplu. si la libertate cred ca as fi de acord cu tine:P adica am gresit:D dar am zis ca nu sunt genul rebel si prin "a face ce vrei tu" m-am referit la ceea ce te face pe tine fericit. pana la urma nu faci ceva daca nu iti place si nu te face implinit. unii fac. eu nu:P
:) De ce eşti atât de emoţionată? Nu ai nici un motiv. Cât timp găseşti un subiect şi vei scrie despre acel subiect, eu spun că suntem colegi. :) OK?
a? eu sunt emotionata sau cine?:P
Mă înşel? :)
a:P nu, da' credeam ca vb cu altcineva. nu sunt emotionata:P doar ca nu vreau sa crezi ca eu scriu numai ca sa scriu:P defapt eu nici nu stiu cine esti;))
Acest lucru este simplu de aflat. :)
Nu sunt cineva important, dar dacă vrei sa-ţi pierzi ceva timp ca să afli cine sunt, ai în partea dreaptă o rubrică intitulată Intelect Risipit. Acolo ai nişte link-uri care încep cu Gheorghe Florescu, adică numele meu. Acolo poţi afla câte un răspuns la întrebarea "Cine eşti?".
am citit ceva, chiar daca nu tot. asta devine forum da' nu mai conteaza:P. deci. eu sunt luiza. am 13 ani;;) si sunt berbeeec!!!
tu esti ... :P
Datele mele sunt la vedere menta_verde. Sunt Gheorghe Florescu, am 37 de ani şi sunt mai incăpăţânat decât un berbec :)
Ştiam cum te cheamă, doar am primit un email de la tine cu numele tau :)
da?!
Creepy, asta este cel mai bun cuvant! Desprins din Pshycho! Sigur nu esti mister Bates?
:) nici măcar Doctor Perkins.
Nu te poţi scufunda în muzica psihedelică din prima. Dacă aţi fi fost obişnuit cu muzica sfârşitului de deceniu 60, de exemplu un Frank Zappa, sau chiar cu mai cantabili Doors, poate că nu vă speriaţi atât de tare.
Oricum mi-a plăcut remarca şi sper că le-aţi şi ascultat. Dacă aţi dat numai primele secunde... este ca şi cum ai trage concluzii despre un roman din primele 5 cuvinte. Ele au o logică anume. Ascultaţi-le în linişte, pe toate, şi vedeţi ce stare aveţi la sfârşitul audiţiei.
"The beauty is in the eyes of the beholder" spune un vechi proverb, asa ca sunt convins ca si logica va apartine. Si inca ceva... apropierea sau chiar comparatia cu Zappa sau "cantabilii" Doors este poate doar un deziderat pe care domnia voastra ar tanji sa-l atinga! Oricum, intentia este laudabila.
@ Anonim
Doamnă, domnişoară sau domnule Anonim. Eu nu am spus nici măcar o clipă că ceea ce fac eu priveşte măcar spre soclul statuilor dragilor mei înaintaşi Zappa sau The Doors. Eu spuneam doar că o cunoştere a stilului psihedelic, al celui adevărat (şi aici am dat exemplele pentru a se înţelege la ce mă refer), va avea drept efect protejarea celui care ascultă de "sperietură". The Doors erau mult mai cantabil decât albumul lui Frank Zappa de la sfârşitul deceniului 60. Mai precis, făceam referire la albumul We're Only in It for the Money lansat în luna ianuarie a anului 1968. Acest album a fost cel cu care asemănam ceea ce am făcut eu. În comparaţie cu el, tot ce a scos The Doors este mai cantabil, deşi şi ei s-au folosit din plin de sunete sintetizate (o noutate în acea vreme şi o modă totodată) pentru a reda construcţia comunicării cu divinitatea.
Trimiteți un comentariu