marți, septembrie 25, 2007

schola



(şcoală)
Se spune că libertate înseamnă să poţi să-ţi duci la capăt părerile. Uneori părerile diferitelor persoane sunt antagonice. De exemplu modelul pe care îl imaginează un părinte pentru copilul lui în perioada şcolară diferă radical de ceea ce vede copilul în aceiaşi perioadă.
Mai întâi părintele. El se gândeşte în primul rând la sănătatea copilului. Acest lucru înseamnă o hrană bună calitativ, haine călduroase şi rezistente, pacheţel la şcoală, cărţi, rechizite, o freză corectă, un aspect clasic şi convenţional, un telefon mobil pentru a putea şti în orice clipă unde anume este copilul, aşteptarea unor note foarte bune şi un rezultat şcolar demn de mândrie în discuţia cu străinii. După terminarea şcolii generale, a liceului, a universităţii, părintele vrea pentru copil o slujbă bine plătită, căsătorie, nepoţi, o casă într-un cartier civilizat al capitalei şi, de ce nu, o funcţie politică sau economică care să-l facă un părinte mândru. Dar până atunci, şcoală, meditaţii, nu suc acidulat, nu prea multe dulciuri pentru că strică dinţii…
Să ilustrăm gândurile părinteşti (desigur aici vorbim despre un montaj regizat şi nu de realitate):

De remarcat că femeia de serviciu, ca o ironie, nu mai ţinea minte teorema lui Pitagora dar ştia perfect notele cântecului.

Ce vor copiii? Copilul se gândeşte în primul rând să fie cool. Ce înseamnă asta. Foarte mult fast food, haine scumpe şi de fiţe, cipsuri de la chioşcul din colţ, o geacă cu vedere la buric în mijlocul iernii, o coafură cât mai ţipătoare şi în trend, un aspect cool şi preţios (scump) pline de gablonţuri, ştrasuri, clipsuri, percinguri, un telefon mobil cât mai “bengos” care face poze, are jocuri, are WAP sau orice altceva este nou, neapărat trebuie să găzduiască multe numere de telefon şi foarte mult credit. Trebuie să fie cât mai mic, cât mai nou şi cât mai uşor de manipulat înscrisurile SMS. Neapărat cu descărcare pe computer, dar nu cu fir, de preferat cu infrared sau Bluetooth. Bluetooth este folositor şi la sistemul de copiere prin telefon. Costisitor dar face. Aşteptarea de note de trecere de la “fraierii de profesori”, popularitate în liceu, cafteală, primul la cafteală, o gaşcă care “le-o dă” la toţi şi nu “o ia” de la nimeni, un caracter rebel, un limbaj articulat numai în zona înjurăturilor axate pe organul sexual masculin, fetele vor băieţi topiţi după ele, băieţii vor fete pe care să le înghesuie în WC-uri între două ţigări şi o sticla de bere. Hormoni, hormoni, hormoni. Chiul de la orele grele, ce sens are să te mai duci la cele uşoare, abandonul şcolar, bani, “vreau să am banii mei”, babacii fraieriţi, minciună, probleme, fraierii de poliţişti, proştii, înjurături despre morţii materni, o palmă, un pumn, un picior în gură, spitale, poliţie, distracţie, mai multă băutură, droguri, sex, băutură, distracţie, poliţie, fugit de acasă, am greşit, gaşca e de vină, nu mai fac, droguri, fugă de acasă, poliţie, sunt major(ă), vreau pe banii mei, loc de muncă, alt loc de muncă, alt loc de muncă, bani, geacă, cizme, nu mai am bani, blugi, droguri, sex, băutură, avort… Am obosit, nu mai pot continua.
Să ilustrăm gândurile “copilăreşti” (desigur aici vorbim despre un montaj neregizat şi aşa cum este şcoala în realitate):


Contribuţia boboacelor se limitează strict în a poza cu tricouri ude. Ataşat avem şi cum ar vrea băieţii să arate (“la toată lumea”) boboacele.


Şi bobocii au un preţ de acces în liceu. Ei trebuiesc învăţaţi de mici cui trebuie să dea ascultare. Părinţii sunt departe.


Aparent este o glumă. De fapt se aşteaptă şi cea mai mică reacţie din partea celui pălmuit pentru a începe adevărata bătaie. Cel pălmuit reacţioneză prudent şi se retrage.


În final să vedem cum arată şcoală pentru cei de dinafară, atunci când filmează părinţii şi nu elevii cu telefonul mobil. Observaţi cum “Alexandra” este jenată de mama ei iar mama aleargă după “doamna dirigintă” cu un buchet de flori.


Aş fi ales probabil cam 100 de astfel de filmuleţe. Ce sens are însă, aceiaşi concluzie multiplicată la infinit. Mă întreb daca realitatea mimează sexul şi violenţa din filme sau filmele cu sex şi violenţă au impact pentru că sunt asemenea realităţii. În aceste clipuri recunosc realitatea liceului în care am învăţat şi eu, atunci totuşi lipsea o nuanţă. Violenţa se exercita, dar nu bucura pe nimeni.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Se simtea lipsa unui astfel de subiect.Frumos redactat!

Anonim spunea...

Am uitat sa spun ca dupa cum vezi nu prezinta interes...nu face audienta decat daca se intampla ceva grav si pentru trei zile cat tine o minune..iar in ceea ce priveste Ministerul de Invatamant...