Canis domesticus

---

(Câine domestic)
PSD a lansat cu mare tam-tam cea mai largă operaţiune mediatică de ceva timp încoace, referitoare la reforma sa internă. Operaţiunea a fost numită, destul de inspirat, cu numele de cod “Javrele Bătrâne”.
“Lansarea la apă a operaţiunii a făcut-o în ziua de 30.10.2007, pe seară, domnul Vasile Dâncu. Revenit după un lung turneu peste hotarele social-democarte, domnul Dâncu reia munca plină de abnegaţie începută cu ceva timp în lume. Mesajul politic al domnului Dâncu este: “Să păstrăm bătrânii înţelepţi, dar să eliminăm javrele bătrâne”. Să citim câteva din inspiratele sale cuvinte: "Ce poate face Mircea Geoană şi colegii vicepreşedinţi? Curăţenie rapidă şi reformă. Trebuie să eliminăm paralelismele de autoritate şi toate formele de leadership artificial. Trebuie păstraţi bătrânii înţelepţi, dar eliminate javrele batrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare. Trebuie să terminăm urgent cu resturile bolşevice şi cu sinecurile pentru scursorile vechiului regim".
Combate bine domnia sa. Le spune bine. Este o combinaţie echilibrată între neologisme de tipul “leadership”, cuvinte livreşti de tipul “sinecură” şi cuvinte populare rămase din străbuni de tipul “javră”. Desigur, puţini îşi mai amintesc că javra este de fapt o boală, ca şi parvo ori sabia, ori rabia. Când spui javre bătrâne poţi înţelege de fapt bătrâni bolnavi în tratament (sau nu). Nici măcar dicţionarul nu mai aminteşte acest fapt, că javra este o boală, dar, din moment ce se tratează, pe semne că mai există pe undeva cazuri de îmbolnăvire.
Pentru cei care nu cunosc sensul cuvântul “sinecură”, reprezintă acele locuri de muncă care sunt bine plătite dat care nu implică şi obligativitatea exercitării unei munci la fel de eficientă precum plata. Cam ce înţelege populaţia despre un loc în Parlamentul României (nu spun că aşa şi este). Eu aş fi indignat pentru faptul că astfel de locuri există şi apoi că cineva este desemnat să ocupe acel loc clientelar. Eu iau afirmaţia domnului Dâncu ca pe un autodenunţ relativ la trafic de influenţă. O mai fi şi altcineva care înţelege că cererea de încetare a traficului de influenţă nu se poate face decât ştiind, participând, la acest trafic? Poate că nu. Oricum în România instituţia auto-sesizării nu funcţionează, se pare, decât atunci când miroase a mâncare şi băutură. Cel puţin aşa reiese din media.
Şi mai spune domnul Dâncu:
"Mircea Geoană a suferit la moţiune un eşec grav, întreaga conducere este într-o situaţie jenantă, o situaţie fără precedent în viaţa politică românească". (…) "Mi-e ruşine mie, ca vicepreşedinte demisionat, de situaţia actualei conduceri. Am avut dreptate în cele mai negre preziceri ale mele, deşi aş fi vrut să fie distopii fanteziste".
Sunt absolut de acord cu domnul Dâncu că jena politică a apărut în România concomitent cu eşecul moţiunii de cenzură iniţiate de PSD. Până acum politică din România nu a avut nici o jenă. Acum eu îl cred pe cuvânt, pentru că nu sesizez nici acum o jenă reală. Domnul Geoană ne-a explicat că vinovaţii sunt alţii şi nu domnia sa. Trebuie să remarc un alt cuvânt rar, de data aceasta cred că medical. Trebuie neapărat să-mi cumpăr dicţionar. Din câte îmi aduc aminte, distopia se întâmplă atunci când organele sunt aşezate în poziţii “neclasice”, cum ar fi inima în partea dreaptă. Domnul Dâncu este atât de profund încât uită că distopia nu duce neapărat la decesul pacienţilor. Pentru unii ar putea să nu aibă nici o importantă unde anume are inima sau ficatul.
Răspunzând la o întrebare “binevoitoare” relativă la susţinerea politică pe care o acordă “grupul de la Cluj” lui Mircea Geoană, domnul Dâncu a răspuns:
"Mircea Geoană nu este prostănac, înţelege sigur ce are de făcut. N-o să înţeleg niciodată de ce face tot ceea ce îl fragilizează, pe el şi partidul, de ce nu grăbeşte reforma şi schimbarea oamenilor. Când mereu îi aduci pe duşmani la masa ta, îţi pierzi prietenii. Când îl ridici de jos pe adversarul învins şi îl ştergi de praf sau îl consolezi, eşti perceput ca fiind unul de la Crucea Roşie, în nici un caz un mare învingător!".
Desigur, toată lumea ştie că în România Crucea Roşie este condusă de doamna Mihaela Geoană, soţia domnului Geoană. Este o lovitură sub centură.

Fidel lui Mircea Geoană, Titus Corlăţean a reacţionat un pic mai repede decât trebuia, fără să se consulte cu El Lider Minimo… pardon Maximo. „Suntem social-democraţi, indiferent de cum putem să ne numim între noi. Putem fi şi aroganţi, şi filfizoni, putem fi şi bolşevici, mai tineri sau mai bătrâni. Suntem social-democraţi”. Eu suspectez că domnul Titus s-a identificat cu arogant, filfizon sau bolşevic, pentru “javră bătrână” este prea tânăr.
Domnul Corlăţean spune clar că locul “gunoiului” este sub preş până după alegerile europene. Desigur, “dopo festival” se va discuta altfel. „Aştept ca toată lumea din partid să facă acelaşi lucru, să mergem să discutăm despre problemele oamenilor şi vă asigur că putem discuta după 25 noiembrie şi despre viitorul partidului, aşa cum îl gândim unii sau alţii. Problemele cetăţenilor au prioritate”. Dorm mai liniştit atunci când ştiu că măcar cineva în ţara asta se gândeşte la problemele mele.

Vocea numărul trei a corului, este cea a domnului Nicolae Văcăroiu. Încep să-l iubesc pe acest om, desigur platonic. Ăsta da om politic, fără ascunzişuri, fără tulburare, ştie ce trebuie să spună… Văcăroiu Preşedinte! Mă gândeam pentru început la PSD. Părerea mea! Decamdată domnul Nicolae Văcăroiu este vicepreşedinte la social-democraţi, Bine şi aşa. Reacţia domniei sale este firească şi netulburată, un fel de plimbă ursu’ că rugineşte lanţul. Dar să citez exact:
”Domnule, nu te regăseşti în partidul ăsta. Vezi-ţi de treabă şi du-te în altă parte!”. (…) ”Nu vreau să comentez, este sub orice prag, mai ales din partea unui profesor universitar”. (…) ”Eu nu ştiu ce caută dânsul în PSD. Să îşi vadă de treabă, să îşi facă un partid, să se ducă în altă parte. De doi ani de zile este problema cu domnul Dâncu. Eu i-am spus-o şi direct: Domnule, nu te regăseşti în partidul ăsta. Vezi-ţi de treabă şi du-te în altă parte”.
Foarte tare, frate! Nea Nicu, dă-mi voie să te pup! Eşti un om dulce! Aş sta de vorbă cu domnia ta la o vişinată şi ceva “ordevre” plus mezelic, dar nu am. Poate face PSD-ul cinste.
Păi şi eu mă întrebam cine bagă strechea persuasiunii prin limbaj licenţios printre profesorii universitari. Păi nu se mai raportează domniile lor la farmecul lui Iorga sau Călinescu ci la maneaua de la “colţo di bloco”.

Am lăsat pentru final opinia cea mai specială. Domnul Sorin Oprescu deja ne-a obişnuit cu vorbe care rămân în aer după ce sunt spuse. Ascultaţi sonoritatea replici, vâjâitul biciului prin aer şi cum acesta se înfăşoară peste lipsa de bun simţ (politic, desigur) a domnului Dâncu.
“Vasile Dâncu a avut o copilărie nefericită şi o maturitate nesimţită”. (…) ”Trebuie să discutăm cu toţii modul ăsta de abordare.” (…) “Dâncu trebuie să revină la un limbaj urban, nu acolo unde se situează acum, la nivelul semnelor, după care putem avea şi discuţii”.
Jos pălăria domnule doctor!
Acum nu ştiu ce se va întâmpla prin PSD. Discutând cu membrii de partid, cu opinia publică, părerile sunt împărţite. Discuţia se duce acum dacă se va rupe partidul în două sau dacă se vor elimina părţile ce nu sunt necesare printr-o operaţie oncologică. S-a luat de la domnul Oprescu, şi în nări am un miros medicamentos de spital. Ajutor! Nu este endemic, este pandemic! Cineva să-mi trateze terminologita acută!

Să lăsăm PSD-ul… sunteţi pregătiţi de rock?