(catapultă şi rachetă, delaborare)
Pentru o ţară care nu este în război cu nimeni, România are prea multe victime ale acţiunilor legate de armament. Între două explozii provocate de acumulări de gaze, îngrăşăminte pe bază de azotaţi şi vapori ai lichidelor combustibile, iată că s-a strecurat şi o ştire de explozie gravă de natură pirotehnică. Foarte greu găseşti informaţi în astfel de cazuri, ce este legat de armament este învăluit de o ceaţă groasă. Îndemnat de Viviană, am mers la articolul din ziarul Gândul.
Răniţilor de la Mija le-a fost mai frică de şomaj decât de moarte
de Robert VERESS | 21 SEPTEMBRIE 2007
Normele UE interzic distrugerea armamentului şi a muniţiei vechi, iar fabricile româneşti, fără comenzi, s-au reprofilat pe operaţiunile riscante de dezmembrare a proiectilelor scoase din uz
Cei patru răniţi în urma exploziei produse ieri dimineaţă, la fabrica de armament din Mija (Dâmboviţa), sunt victimele colaterale ale unei directive europene. Gheorghe Sora, liderul sindicatului Solidaritatea Metal, ne-a declarat că normele UE interzic distrugerea muniţiei şi a armamentului învechit, obligând producătorii să îl dezmembreze (delaboreze).
Astfel, se asigură locuri de muncă, se protejează mediul, se refolosesc o parte din componente şi se salvează materie primă scumpă (bronz, alamă etc.). Totul, cu preţul unor vieţi omeneşti.
România primeşte tot mai multe comenzi de delaborare de la producătorii europeni şi nu numai. Riscurile la care se expun muncitorii care lucrează la delaborarea muniţiei învechite sunt foarte mari, explică dl. Sora. Dar românii şi le asumă, pentru că nu au încotro, dacă vor să îşi păstreze locurile de muncă.
[…]
Explozia de ieri dimineaţă a fost cauzată, cel mai probabil, de scântei care au amorsat praful de puşcă al armamentului aflat în curs de dezamorsare (delaborare). Scânteile, zic specialiştii Romarm deplasaţi la faţa locului, au fost produse de un arc voltaic rezultat, se presupune, din frecarea accidentală a îmbrăcăminţii sintetice purtate de una sau mai multe victime. Acesta a fost şi scenariul accidentului de la fabrica de armament din Sadu (Gorj), produs în urmă cu doi ani şi soldat tot cu patru răniţi. Un accident mai vechi (de acum circa 7-8 ani), produs la fabrica de armament din Plopeni, a avut aceeaşi cauză.
Căutând, fără nici un succes, normele de protecţie a munci relative la această delaborare, cuvintele cheie au trezit în fratele mai mare Google multe ştiri interesante.
Armata Romană are în depozite o uriaşă cantitate de muniţie expirată, a recunoscut ieri, la bilanţul Ministerului Apărării, ministrul Sorin Frunzăverde. Muniţia expirată ar putea umple 1.500 de vagoane de tren. Ministrul ar fi trecut sub tăcere această problemă, dacă premierul Tăriceanu nu-l atenţiona public că muniţia trebuie distrusă urgent, pentru a nu risca în România o catastrofa ca în Slovacia, unde un depozit cu muniţie a făcut explozie, iar câteva sute de civili au fost răniţi. Ministrul Frunzăverde a răspuns că Armata Româna are, într-adevăr, un program de "delaborare" a muniţiei expirate şi că, pentru rezolvarea acestei probleme, a fost întocmit un proiect de act normativ care va fi înaintat Guvernului.
Este prea de tot. De unde acest cuvânt, de unde “a delabora”? Repede la DEX. DELABOR'A, delabor'ez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalaţiile, masinile si muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase. - Din lat. delaborare.
Aha, deci se referă la lucruri periculoase. Am mai înţeles că vorbim aici de foarte mulţi bani, de foarte multe interese, de preferinţele pentru o firmă sau pentru altă firmă, de pericol, de statul de ţară de rang inferior… foarte multe am înţeles privind link-urile găsite de Google pentru “delabora”.
Să revin la articolul din Gândul. Un arc voltaic?!?! Nu-mi pot imagina cam ce fac aceşti muncitori. Nu-mi iese din minte acţiunea poliţiştilor curajoşi care dezamorsează bombe cu o secundă înainte de a exploda. Bănuiesc însă că acela este un specatacol. Îmi imaginez că minimele cerinţe în astfel de cazuri sunt echipamentul de protecţie şi acea legare la pământ împotriva energiei statice, legare obligatorie şi la cei care lucrează cu echipamente electronice. Este incredibil să se fi produs o scânteie dacă normele de protecţie a muncii au fost respectate. Astfel de piese de armament modern au, probabil, şi tot felul de circuite electronice. Pericolul unei descărcări accidentale, una arc voltaic prin condensatorii circuitelor electrice poate duce la fel de bine la explozie, nu e nevoie să se aprindă praful de puşcă. Dacă ar fi spus că s-a aprins de la o ţigară, poate că nu mi-aş fi bătut capul, aş fi crezut din capul locului.
Repet, nu am nici cea mai mică idee despre ce înseamnă astfel de dezmembrări. Nu ştiu nici măcar de ce se fac în condiţii de pericol. Probabil că dacă le arunci în aer nu prea poţi să ţi socoteala lor. Rişti să plece angajatul acasă cu o “amintire”. La dezasamblare e mai simplu, că trebuie să iasă piesele la număr. Nu cred nici o clipă povestea cu mediul şi economia de material. Dacă ar fi aşa, probabil că ar fim mult mai bine să nu se facă de la bun început. Iar nu cred că delaborarea acestor dispozitive este extrem de periculoasă. Nu-mi închipui că desface nimeni bombe dând cu ciocanul în ele amorsate. Mă gândesc că eu fost gândite astfel încât acestea să poate fi demontate atunci când expiră şi iar bănuiesc că există o tehnologie clară pentru a face acest lucru. Nu vine nici unul să facă experienţe după ureche, cum mai vedem prin filmele de acţiune că taie, la inspiraţie, firul albastru, roşu sau verde. Armamentul trebuie să fie, înainte de toate, sigur. Ce ar fi dacă o bombă ar exploda la un hop şi alături de ea întreg camionul plin de muniţii şi alături de camion o divizie întreagă. Şi totuşi ceva s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat vom afla poate de la cei implicaţi. Asta dacă armata nu-i va sili să-şi “piardă memoria”.
P.S.1 Am întrat pe site-ul Poliţiei Române cu scopul de a vedea ce reguli anume se cer la această dezmembrare de dispozitive explozibile. Am descoperit că Poliţia Română s-a supus unui test deosebit. (http://b.politiaromana.ro/index.php?lang=ro) A postat pe site-ul instituţiei un sondaj de opinie care să reflecte percepţia poliţiei de către populaţia care păşeşte în acel site. Am votat şi eu şi am obţinut următorul grafic. Nu e nevoie să spun că este firesc ca multe voturi de 5 puncte să fi fost date de poliţiştii care au intrat pe site-ul instituţiei lor.
Foarte triste rezultate, foarte tristă instituţie. Înţeleg că cetăţeanul percepe în majoritatea sa Poliţia Română ca pe o instituţie potrivnică nevoilor sale şi represivă în contactul său cu populaţia. Domnilor din Poliţia Română, poate ar trebui să arătaţi cetăţeanului că poliţişti sunt tot oameni, poate că ar trebui să patrulaţi mai mult prin cartiere dând bineţe celor de la domnia voastră din sector, vecinilor, vânzătorilor de ziare... Poate ar trebui să vă faceţi cunoscut şi să cunoaşteţi lumea, cetăţeanul să vă perceapă ca pe un vecin cumsecade la care poate apela când are o problemă. Poate că ar trebui să faceţi tot ce puteţi ca măcar cei care cresc acum să vă vadă ca pe nişte uniforme ale dreptăţii şi nu persoana care dă amenzi şi pune cătuşe.
Îmi amintesc despre un reportaj despre acei poliţişti londonezi cu caschete înalte şi ciudate. Ciudat, dar toţi londonezii spuneau despre aceşti poliţişti că îi fac să se simtă în siguranţa. Nimeni nu-i agresa pe poliţiştii de zonă, în condiţiile în care singura lor armă era acel baston care este şi azi asociat cu poliţistul.
Trecând peste sondajul de opinie, cine are curiozitatea, poate intra pe link-urile de mai jos pentru a vedea cam ce acte trebuiesc atunci când umbli cu arme şi muniţii. Există o constantă… taxa de licenţă conform legii nr. … Şi totuşi explodează, domnule!
http://b.politiaromana.ro/pdf/Documente_necesare_inregistrarii_unitatilor_cu_activitate_material_exploziv.pdf
http://b.politiaromana.ro/pdf/Legea_295_28_26_2004_privind_regimul_munitiilor.pdf
P.S. 2
La ora la care scriu aceste rânduri aud o ştire cum că a mai sărit în aer un Transportor Blindat care a călcat tot pe o mină artizanală şi că a mai murit un militar român din cauza tehnicii militare. Cine s-ar gândi că un Transportor Blindat este vulnerabil chiar în partea sa inferioară unde tabla este ca la Dacie 1300, după câţiva ani treci cu picioarele prin podea. Poate că ar fi trebui să se gândească cei care l-au proiectat.
18 comentarii:
Bibliotecarule,
Sunt impresionat multitudinea de teme pe cre le abordezi si te intreb cand ai timp pentru toate acestea? Care este programul tau intr-o zi oarecare de lucru?
Sper ca nu sunt indiscret?
Am auzit mai demult un om foarte inţelept care definea intelectualul prin acea persoană care trăieşte numai pentru a-şi exercita intelectul, pentru a îşi satisface nevoia de cunoaştere. Mi s-a părut atunci un lucru minunat să trăieşti exclusiv pentru capacitatea de a gândi, de a raţiona, real sau abstract, după preferinţă. În acel moment am ales să fiu şi eu aşa. Poate că acum o duc foarte greu din pricina acelei decizii, dar nu mai pot fi altfel. Pe cât sunt de proscris social din cauza lipsei mele de productivitate socială, pe atât sunt de mulţumit de calitatea mea umană, desprinsă de bestie. Până la atingerea modelului mai este cale lungă, o cale cu ţintă imposibilă, desigur. Poate că am să mor curând de foame sau de sete... toate acestea nu vor avea însă nici o importanţă, pentru că voi fi nefericit pe dinafară dar mulţumit pe dinăuntru.
Ca să răspund la întrebarea ta, programul meu de lucru începe atunci când neuronul începe să simtă ceva şi se termină când este pe deplin amorţit. Probabil că uneori se şi vede acest lucru în greutatea de exprimare, în greşelile inadmisibile... dar ce contează. :)
Intrand mai devreme pe "blogul ratiunii" devenit tot mai preferat de internauti - parte din ei fideli - ma asteptam sa lecturez o analiza relaxata scrisa de autor ca pentru un inceput de week-end, astfel incat am ramas destul de surprinsa sa gasesc comentat un eveniment social cu o documentare solida si in care nota sugubeata de pamflet politic a fost uitata cu desavarsire.
Mi-am propus sa retin si sa adaug in tezaurul lingvistic propriu un termen tehnic de specialitate, pomenit si explicat de autor, cel de "delaborare" intrucat el se poate extrapola cu succes si cu un strop de imaginatie si la nivelul altor zone din societatea romaneasca, care are multa nevoie de dezamorsarea unor tensiuni periculoase si conflicte existente din varii motive.
L-as indemna pe ostenitorul acestor apreciate productii sa se opreasca cu gandul si poate cu pana iscusita si asupra unui talentat artist disparut: Valeriu Sterian, care se nastea acum 55 de ani, la 21 Septembrie 1951 la Rimnicu-Sarat si care s-a stins din viata inainte de a implini jumatate de veac, acum 7 ani...
Mi se pare nimerit sa rememoram impreuna un cant cu accent de pamflet dulce-amar, amestec de bun si rau, ca un crampei de reality show (citez din memorie):
"Legislatie, amentatie,
Compensatie, alocatie,
Subnutritie,malnutritie;
Explicatie, Complicatie,
Educatie, respiratie,
Protectie, pretentie,
Corectie, seclectie,
Expozitie, traditie..."
Enumerare pe care as continua-o in spiritul celor scrise de Bibliotecaru in acest articol:
"Politie, munitie,
Conspiratie, conflagratie,
Obstructie, solutie,
Rezolutie, coruptie..."
Cat timp viata ne va ingadui, sa ne dorim si sa veghem ca zorii sa mijasca mereu deasupra plaiurilor mioritice mai curati, mai senini, mai prietenosi, fara particule de azotati poluanti si fara franturi biologice dezintegrate...
Iar Trubadurului care a pus "pariu pe o lacrima" implorand plin de emotie "Doamne, vino Doamne !" , pios omagiu...
Recitindu-mi scrierea, am constatat ca din graba s-a strecurat o eroare legata de anul nasterii cantautorului Valeriu Sterian...
Iertare deci, sper ca ma veti scuza...
Vali Sterian s-a nascut la 21 Septembrie 1952, stingandu-se din viata in anul 2000, in prag de mileniu III...
Am admirat muzica lui Vali Sterian, nu prea am admirat omul Vali Sterian. Probabil omul Sterian şi-a început degradarea în ochii mei atunci când l-a negat pe Adrian Păunescu, omul care l-a lansat în muzică şi care l-a făcut ceea ce acum este deja doar o amintire. Totuşi acest om a însemnat mult pentru cultura românească... am să mă gândesc la el astăzi. Şi am să mă reculeg câteva minute.
Deci daca am inteles bine nu ai un srvici stabil, nu esti subventionat de nimeni dar te descurci. Bravo si sper sa nu mori de foame.
Sa stii ca ptr a fi intelectual nu e suficienta numai nevoia de cunoastere ci si de mult, foarte mult discernamant si de un "microprocesor" care sa utilizeze bine memoria si sa faca programe adecvate folosind discernamantul.
Ma bucur ca acum(de fapt cam de cand am intrat eu pe blog...) nu mai ai nevoie de ozarchevici si de coloniatomesti...care e drept ca-ti dadeau mereu nota 10 dar erau nu ca alteri ego ai tai prea previzibili.
Nu ştiu de altele, dar procesorul este AMD 1500+, acceptabil pentur lucrul cu internet.
Cum poţi să spui ca nu am nevoie de cineva, mai ales de acel cineva pe care il nominalizezi? Am nevoie de toată lumea. Planul meu este anarhia conceptelor primare. Dacă nu se întâmplă tuturor, degeaba este tot efortul meu. Aşa că trebuie să-i ţin aproape pe toţi, pe cei care mă simt ca prieten, pe cei care mă simt ca duşmani şi pe cei care nu simt nimic.
De fapt exist, respir, traiesc si am dreptul la opinie ca orice om din tara asta. Numai politicienii baga pumnul in gura muritorilor de rand. Sunt dezamagita pentru faptul ca nu se comenteaza pe marginea subiectului ci sunt tentative de atac la persoana
Acesta este un blog.Si daca nu stiti o sa va dau eu definitia : "jurnal web". In acest "jurnal web" personal poti scrie orice doresti: ganduri, linkuri, comentarii despre actualitate, sau orice iti trece prin cap la un moment dat, este la libera ta alegere.
Intra cine vrea si poate sa-si spuna opinia. Atat. E un jurnal. Si nu are nevoie de sustinatori ca mine, el exista oricum, Si nu e nevoie sa fii intelectual ca sa-ti completezi un blog. E un jurnal personal cu parei personale. Macar aici avem voie sa criticam, sa strigam si sa protestam.
Intr-o tara in care a renascut libertatea si dreptul la opinie apar samburii comunismului. S-au n-au disparut. Si apropo...numai politicienii au voie sa ia salarii de zeci de milioane, sa fure fara sa fie trasi la raspundere, sa doarma la serviciu si sa fie si platiti? De ce nu si noi? Uite ca traim fara sa muncim. Luam exemplu de la ei !!!! Si completam jurnale!!!
sau n-au disparut - scuze :)
Daca nu-i dai cuvantul si lui Coloniatomesti e pacat.
le iei literal, microprocesorul este ceva divin care da identitatea cu sine dar lasa, astea sunt prea grele, asa ca passons...
Văd că nu ai absolut de loc simţul umorului. La orice mă aşteptam dar nu să crezi că nu am înţeles despre ce procesor o vorba :) Se poate aşa ceva...
Trăim, clipă de clipă, zi după zi, sub influienţa stărilor emoţionale. Acţiunile fiecăruia dintre noi sunt dirijate de stările interioare. Psihologic se spune că suntem colerici, sangvinici, flegmatici sau melancolici.Unii sunt suparaciosi si nehotarati, altii suparaciosi si foaaaarte hotarati, altii impaciuitori, autodeterminati si consecventi.Dacă învăţăm să ne controlăm emoţiile, reuşim să depăşim momentele tensionate din viaţa noastră şi un tranzit defavorabil poate fi depăşit.Este foarte important să conştientizăm stările noastre emoţionale şi motivele care le generează, recte tranzitele, ca să depăşim situaţia. Există un cumul de informaţii care vine din exterior dar şi din interiorul nostru care îşi pune amprenta în acţiunile noastre.E bine sa nu fim rai si sa respectam pe semenii nostri. Si uneori poate ar fi bine sa nu uitam ca exista Dumnezeu!!!
Multumesc ca mi l-ai oferit si pe Coloniatomesti.
In raport de tine nu am curajul sa am simtul humorului...pentru ca pana acum ai tot dovedit ca le iei adliteram, desigur dupa poti veni si cu asta dar esti tanar si este pacat sa fii orgolios cu mine...
Si totusi, chiar crezi ca e intamplator ca pana a veni eu pe blogul tau si a comunica acest lucru si pe blogul lui Nastase unde tu iti faceai reclama degeaba si prea insistent(motivul pentru insuccesul de la inceput)dialogai cu tine (e un film foarte bun cu clubul de lupte creat de un tip care avea si un alter ego, cu doi actori mari nu-mi vin acum numele)si apoi ai inceput sa ai vizitatori? Sigur nu o fi numai asta motivul dar este cu siguranta un factor declansator de interes, care este bine meritat de ce faci tu.
@ion adrian
Domnule Ion Adrian, îmi pare rău dar o să vă dezamăgesc pe toate planurile.
Nu sunt tânăr, nu ştiu de unde trageţi această concluzie. Psihologic, cel puţin, am trecut deja de criza vârstei a doua. Fizic cred că o pot trece şi pe a treia.
Când am intrat, întâmplător, pe blogul domnului Adrian Năstase, nu aveam încă la rândul meu un blog. Eram însă mândrul posesor al multor site-uri şi alte câteva proiecte în spaţiul electronic. Veneam după colaborarea la un e-radio şi căutam o schimbare. S-a întâmplat să văd această schimbare în a face un blog. Atunci când m-aţi observat domnia voastră nu eram disperat după "clienţi", de altfel nici nu aveam un contor ca să ştiu câţi anume intra şi văd blogul meu. Nu îmi făceam o reclamă pe blogul domnului Năstase, de la început am avut o altă metodă de marketing, care de altfel a şi funcţionat. De la domnul Năstase de pe blog probabil că intră şi astăzi nu mai mult de cinci sau şase vizitatori pe zi, restul de 35 sunt din alte părţi. Dacă exista o ţintă pe blogul domnului Năstase, era însuşi domnul Năstase. La mine pe blog puteam spune nişte lucruri pe care nu le puteam spune acolo. Indirect îi recomandam domnului Năstase să citească blogul meu pentru amănunte. Probabil că încă nu a făcut-o de atunci, în consecinţă nici eu nu prea am mai insistat. Am folosit metoda asta cu mai mulţi oameni politici. Interesul meu, ca cetăţean, este să ajut politica să evolueze spre un stadiu eficient şi cu adevărat reprezentativ al intereselor personale ale fiecărui român. De aceea nu mă canalizez pe un partid, merg peste tot unde am posibilitatea şi încerc să-i forţez la a avea reacţii juste. Nu-mi doresc un partid puternic ci toate partidele le-aş dori puternice şi, mai ales, mature din punct de vedere intelectual şi doctrinar. Până acum mi-am regăsit cuvintele la câţiva dintre oamenii politici, ba chiar şi anumite proiecte. Asta înseamnă că munca mea dă oarecare rezultate, mult mai mici decât mi-aş dori, dar sunt. Mai multă lume a râs de mine zicând că încerc să mă bag sub pielea lor, a politicienilor, în special pe blogul domnului Năstase, mulţi au sugerat că sunt un arivist doritor de ascensiune rapidă. Dacă aş fi vrut să fiu sus, eram sus, dar limitat în mişcări. Dar eu nu vreau să ajung personal nicăieri, nici sus, nici jos, nici la dreapta, nici la stânga. nici măcar nu lupt pentru un interes personal sau pentru a avea satisfacţia că sunt un personaj de dialog pentru o mărime a ţării. Vreau că cei care conduc această ţară să înţeleagă că ori devin înţelepţi şi serioşi, ori trebuie să lase pe alţii care pot fi serioşi. Cu comportamente de elev aflat la şcoala generală nu se mai poate astăzi în România.
În al treilea rând, nu numai că nu sunt obişnuit să iau totul ad literam, dar sunt obişnuit în a căuta simbolistica lucrurilor, o meteahnă pe care o am de foarte mult timp. Desigr, căutând latura simbolistică înţeleg de multe ori şi lucruri care nu au fost intenţionate, acesta este un risc asumat. Cea de a doua faţetă a problemei este că şi mă exprim simbolistic, de aceea foarte puţină lume înţelege real ceea ce spun de fapt. De atâta timp m-am obişnuit. Încerc să mă înfrânez, dar nu pot întotdeauna. Îmi cer scuze dacă v-am lăsat impresia limitării mele.
Pentru ultimul problemă... nu vă spun nimic din toate acestea din orgoliu, ci din respect pentru unul dintre cei care consideră că "a mă citi" nu este o pierdere de vreme. De felul meu sunt cu mult mai înclinat spre autoflagelare decât pentru orgoliu, prefer umilinţa decât războiul, concordia decât sângelui răspândit pe tastatură. Cel miluit nu este cel mândru ci cel supus, smerit. Spusele domniei voastre nu mă ating prea tare în modul negativ al lucrurilor. Nu am nervi, nu am insomni, nu am de ce să "răspund". Repet, sunt obişnuit, nu este ceva nou pentru mine. Aud aceste cuvinte de zeci de ani dela multă lume. Unii dintre ei ajung să-şi schimbe prima impresie, alţii nu. Aşa este viaţa. Am găsit însă că este o dovadă de bună creştere să vă ofer minime explicaţii. Probabil că dacă aveam într-adevăr o reacţie de orgoliu aş fi fost mai acid decât apa tare. Au fost perioade ale vieţii mele când făceam aşa ceva. Acum reacţiile mai dure pe care le mai am în dialoguri nu sunt pentru a satisface orgoliul meu nemărginit ci pentru că cel cu care vorbesc să simtă în sinea lui că a greşit şi să se îndrepte. În acest sens am avut două sau trei reacţii pe blogul domnului Năstase şi alte câteva mii în diferite alte spaţii electronice. Ştiţi ceva? Cam în 40% din cazuri replica mea funcţionează. Atunci când omul nu este pur şi simplu animal, şi din păcate în societatea românească există multe persoane decăzute de la statutul de om, îşi dă seama că a greşit spunând un lucru nu foarte la locul lui. Uneori se ruşinează la vedere şi-şi cere scuze (nu mie, celui căruia i-a greşit), alteori transformarea este interioară... Din punctul meu de vedere, ambele reacţii sunt foarte bune. Eu nu urmăresc un folos personal. Folosul meu este, dacă vreţi, câştigarea acelui om de partea raţională, "cinstită" a lucrurilor.
Oricum, în ceea ce vă priveşte, nu era desigur cazul la aşa ceva. Dacă nu credeţi în lipsa mea de orgolii, pot să trăiesc mai departe şi aşa. Nu vă pot impune adevărul meu. Nu mă interesează să am imaginea de om perfect, las pe fiecare să înţeleagă ce vrea din şi despre mine.
De aceea... cât timp alegeţi să intraţi aici, eu vă urez o zi plăcută şi lipsite de orice griji adiacente visului de devenire.
PS. Am experimentat şi eu experienţa de a nu putea transmite mesaje. Habar nu am motivul.
Fie cum spuneti dvs, dar dupa fotografia pusa pe sit, pareti un seic intre 35-40 ani cel mult, ceea ce pentru mine este o varsta tanara pe care eu demult, am, din pacate, depasit-o.
Voi implini 64 ani in curand, am absolvit demult o facultate tehnica, fiind impiedecat la propriu de securitate sa intru la univ la mate- fizica(eram olimpic de nivel national la aceste doua discipline) pentru a ma recruta ei, promitandu-mi astfel evitarea armatei.I-am pacalit, nu i-am urat si-n cateva randuri mi-am batut copios joc de dlor.
Am lucrat in cercetare, am luat doctoratul in disciplina mea tehnica si am predat la facultati din bransa.Cam asta despre mine.
Trimiteți un comentariu