Immobilis

---

(nemişcat)
Cum se vede un act populist? Actul populist este, cu mici excepţii, o nişă a momentului potrivit fără a fi de fapt o intenţie reală. El ţine de modă, de reacţia partenerului de joc politic sau, în anumite condiţii, de o eventuală reacţie pozitivă a unui grup important de electorat. Care este cel mai important "trend" al momentului? Internetul. Ce trebuie neapărat să facă un politician atunci când simte că pierde atenţia populaţiei tinere? Desigur, un lucru cu impact. În Internet un lucru cu impact este o postare care poate fi găsită pe Google, Yahoo sau Alltheweb, adică un site, un joc şi, foarte actual, un blog. Principalii oameni politici îşi fac deci site-uri. Acestea sunt relativ ieftine (trebuie să plătească pe cineva care să-l realizeze) şi nu prea necesită actualizare decât foarte rar. Uneori aceste site-uri oferă posibilitatea de a trimite un email către titular… nu mi s-a întâmplat niciodată să primesc un răspuns deşi, slavă Domnului, am trimis destul mesaje oamenilor politici, şi nu obişnuiesc să trimit mesaje injurioase ci mesaje, sper eu, pertinente. Mai nou este la modă blogul. Un blog însă nu este un site, de un blog trebuie să te ocupi zi de zi. Indiferent dacă politicianul plăteşte un om pentru a întreţine în locul lui blogul sau însuşi domnia sa doreşte întreţinerea cu admiratorii, sau cu cei care nu-l admiră chiar aşa de tare, cineva trebuie să posteze ceva zilnic şi, foarte important, în concordanţă cu comentariile, trebuie să ofere şi răspunsuri atunci când întrebările sunt importante. Nimic nu este mai supărător decât un site sau un blog abandonat. Dispare orice urmă din seriozitatea cu care ai credita un om politic. Atunci când un site este de informare, abandonarea este posibilă pentru că uneori nu mai există mai multă informaţie de introdus. În cazul unui om politic informaţia există aproape zilnic, doar a ajuns undeva unde trebuie să muncească, nu-i aşa? Nimic nu este mai neinspirat decât această abandonare a unui mijloc de informare. Ca politician te poţi folosi de un site pentru a "umfla" lucrurile făcute şi a le da o importanţă foarte mare. Trecând în fiecare zi pe site agenda de lucru, nu numai că pari un om important, dar pari şi un politician transparent. Cum ar fi să treci pe un blog: "Astăzi pe la orele 17:00, m-am întâlnit cu preşedintele Băsescu la Golden Blitz (aici nu e CNA care să vâneze reclama) şi am discutat despre necesitatea unui referendum relativ la votul uninominal. Am fost de acord cu preşedintele că o astfel de lege ar trebui votată printr-un referendum deoarece este prea importantă pentru simpla părere a unor senatori şi deputaţi…". Un site abandonat dă impresia că acel politician nu a mai făcut sau nu face nimic de foarte mult timp. "Praful" virtual de pe site se transformă material într-un praf de pe viaţa politicianului. Aparent televiziunea oferă o imagine dinamică a vieţii politice… cel ce citeşte însă un site are brusc o imagine de ansamblu, pe mai multe luni, chiar ani, iar imaginea de "părăsire" este foarte dezolantă. Iată de ce un mic moft menit să crească sondajele ajung până la urmă să se întoarcă ca un bumerang. Exempli gratia, să dăm şi câteva exemple.
Să începem cu blogul domnului Băsescu. Acesta a înfiinţat un blog aproape cu tematică, foarte dezabantajant, şi anume cu tema recentului referendum de suspendare a preşedintelui.

Observăm că blogul nu conţine decât două mesaje.
Primul mesaj:
Traian Basescu
25/04/2007 22:27
Multumesc tuturor celor care au intervenit pe forum, pro sau contra mea. Important este ca va pasa de viitorul Romaniei. INDIFERENTA AR FI CEA MAI REA! Imi propun sa revin zilnic printre voi, sa cunosc parerile voastre si sa incerc sa raspund intrebarilor voastre.
Cel de al doilea mesaj:
Traian Basescu
27/04/2007 21:44
Dragii mei, multumesc ca sunteti alaturi de mine. Libertatea voastra de exprimare a deranjat, iar din acest motiv site-ul este atacat in mod constant. Obiectivul acestor atacuri este sa opreasca discutiile voastre, sa ne inchida gura. Nu trebuie sa va lasati descurajati, nu trebuie sa-i lasati sa va cenzureze canalele de comunicare! Exprimati-va parerile in continuare atat pe acest site cat si pe alte blog-uri si forumuri. In Romania sunt aproximativ 30.000 de blog-uri, aratati-le ca voi aveti puterea!

Da. Exprimaţi-vă puterea… în mai puţin de 400 de caractere, la cât este limitat blogul domnului Băsescu.

Cel de al doilea exemplu este blogul domnului Mircea Geoană. Media de postare a mesajelor pentru domnul Geoană este de cam două mesaje pe lună. La comentarii, mulţi cititori îi cer părerea relativ la evenimente actuale… nici un răspuns în timp util. Îmi pare că sunt mereu alţi cititori… foarte puţini rezistă nemişcării.
Ultimele două postări ale domnului Geoană sunt comentarii relative la moartea Patriarhului Teoctist şi a regretatului Florian Pittiş. Mesajele sunt atente şi sensibile dar prea la fel cu restul mesajelor din presă… parcă ar fi copiate de acolo. Poate ar fi fost nimerit să istorisească, pe larg, o întâmplare legată de fiecare dintre personalităţi. Cât de rău este să deschizi un blog şi să te întâmpine doua mesaje de condoleanţe. Ar fi trebuit (iarăşi acest josnic şi ingrat "trebuie") să se aşeze ceva deasupra, indiferent ce, ca să îndulcească imaginea. Poate e doar părerea mea.

Cel de al treilea şi ultim exemplu este blogul domnului Cosmin Guşe. Dl. Cosmin Guşe este foarte dezordonat cu economia blogului său. Postează 3 mesaje într-o lună pentru ca apoi să sară o lună jumătate… Nimic organizat, nimic previzibil. Textele sale sunt incisive dar ciudate unui cititor din afară. Parcă comunică frustrări colegilor de partid ce cunosc dedesubturile lucrurilor:
"Noul ministru al Educatiei, Cristian Adomnitei, si-a prezentat recent o parte din propunerile de reforma. S-au discutat prea putin in presa, desi problema e extrem de importanta."
Ce reformă, ce anume este important acolo, ce presă? Care este problema adevărată… Dl. Cosmin Guşă continuă cu un citat din dl. Ministru şi încheie, tulburător:
"Nu ar fi necesara o consultare si cu autoritarile locale? Voi ce credeti? "
Când am citit pentru prima dată m-au bufnit râsurile-plânsurile. Guvernul, parlamentul discută o lege… o lege a învăţământului care va afecta milioane de copii, generaţii întregi… Dl. Guşă se întreabă dacă ar trebui discutat şi cu … primăriile ?!?! Nu domnul Guşă, ar trebui discutat cu acei pe care nu-i întreabă nimic absolut nimic… cu poporul ăsta plătitor de taxe. Despre educaţia lui se vorbeşte. Aş fi vrut ca cei din Guvernul României care se ocupă cu această lege să cheme nişte elevi, nişte părinţi de elevi, măcar nişte profesori cu experineţă. Nici un alt domeniu al ţării acesteia nu a fost schimbat atât de des ca domeniul păstorit de Ministerul Învăţământului. Aproape în fiecare an regulile s-au schimbat, copii sunt derutaţi, profesorii nici nu mai ştiu despre ce e vorba, programele se schimbă, se schimbă şi materia. Credeţi că e aşa uşor pentru un profesor să tot schimbe manualele acestea alternative, să tot schimbe modul de a preda informaţiile ce trebuie să ajungă la elev, credeţi că e plăcut ca un elev care a avut o problemă şi nu a trecut clasa să găsească în spatele său o cu totul altă realitate care îi dă existenţa peste cap? Poate ar fi necesară un articol în Constituţie care să bată în cuie legile din anumite domenii, cum este învăţământul sau domeniu taxelor, pentru 10, 20, 50 de ani. Poate exagerez un pic lucrurile cu acest număr de ani, dar o fac ca să fiu înţeles. Este absurd să porneşti un lucru mergând pe o idee judicios formată şi să observi pe parcurs că cineva ţi-a modifica premisele.
Închei cu un sigur şi simplu mesaj: "Domnilor din politica românească, nu mai începeţi lucruri pe care nu le puteţi duce la bun sfârşit!"