Sistemul cotei de lapte a fost extins la cele zece state membre care au aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004, fapt care a dus la triplarea numărului de producători de lapte din Uniunea Europeană, de la 500 000 la 1,5 milioane, însă a antrenat o creştere a producţiei europene cu mai puţin de 20 %.
Un audit a fost efectuat la nivelul Comisiei Europene şi în cele opt noi state membre situate în Europa Centrală şi de Est, care asigură 99 % din producţia de lapte a celor zece noi state membre. Cotele pentru livrări atribuite noilor state membre au fost estimate la un nivel apropiat de nevoile reale. În schimb, cotele pentru vânzări directe, negociate pe baza unor date statistice foarte aproximative, au fost puternic supraestimate. În cursul primului lor an de cotă, noile state membre au utilizat, în medie, mai puţin de 40 % din cota lor pentru vânzări directe.
Urmare a acestui audit, Curtea de Conturi Europeană estimează că, în ansamblu, noile state membre au creat structuri adecvate şi au depus eforturi semnificative pentru ca sistemele lor de gestiune şi de control să fie funcţionale în timp util. Cu toate acestea, la momentul efectuării auditului, aceste sisteme necesitau îmbunătăţiri în grade diferite, în funcţie de statul membru în cauză. Curtea a formulat observaţii cu privire la gestionarea acquis-ului comunitar şi a rezervei naţionale, la modalităţile de conversie a cotelor, precum şi cu privire la planificarea şi efectuarea controalelor.
Curtea constată, de asemenea, că aproximativ jumătate din exploataţiile de producţie a laptelui nu erau incluse în sistemul cotei de lapte. Excluderea a peste 500 000 de producători nu înseamnă însă incapacitatea de a pune în aplicare acest sistem, ci reflectă, în mare parte, importanţa sectorului agricol de semisubzistenţă în noile state membre.
Bilanţul primilor trei ani de cotă indică faptul că sectorul laptelui din noile state membre se află în continuare într-un proces de restructurare. Producătorii recurg la conversia masivă a cotelor lor pentru vânzări directe în cote pentru livrări. Cotele naţionale pentru livrări sunt însă aproape saturate sau chiar depăşite în Cehia, Cipru şi Polonia.
Aderarea noilor state membre a intensificat schimburile intracomunitare de lapte şi de produse lactate. Contrar anumitor previziuni, extinderea nu a destabilizat piaţa europeană şi nici nu a dat naştere la haos bugetar. Ca atare, Curtea recomandă Comisiei: să asigure în continuare o reală urmărire a punerii în aplicare şi a bunei gestionări a sistemului cotei de lapte, până la eliminarea acestuia, prevăzută pentru anul 2015. Comisia trebuie, în special, să dispună de informaţii mai fiabile privind procesul de restructurare a sectorului; să sugereze noilor state membre să amelioreze în primul rând administrarea bazelor de date (identificarea bovinelor, livrările şi vânzările directe declarate, rezultatele controalelor) şi să optimizeze verificările încrucişate; având în vedere structura fragmentată a sectorului laptelui din majoritatea noilor state membre, să autorizeze autorităţile naţionale să adapteze intensitatea controalelor la faţa locului în funcţie de mărimea fermelor; să încurajeze statele membre să combine controalele efectuate la producătorii de lapte cu alte controale ce ţin de politica agricolă comună (identificarea bovinelor, plăţile directe, eco-condiţionalitatea); să sugereze noilor state membre să se asigure de respectarea principiului general conform căruia laptele comercializat trebuie contabilizat în totalitate. Atâta timp cât sistemul cotei de lapte este în vigoare, obligaţia de a adera la acest sistem trebuie reamintită tuturor producătorilor care efectuează livrări sau vânzări directe fără să le declare.
Totodată Curtea de Conturi Europeană estimează că observaţiile care se află în curs de elaborare privind posibilele modificări ale organizării comune a pieţei laptelui şi ale sistemului cotei de lapte ar trebui să fie orientate spre: eventuale măsuri adiacente şi tranzitorii la nivelul regiunilor în care micii producători predomină în continuare; necesitatea de a asigura producătorilor de lapte din noile state membre un cadru de reglementare stabil şi perspective clare, stimulându-i să realizeze investiţii vitale pentru ca activitatea lor să fie în continuare viabilă.
Prin sistemul cotei de lapte fiecărui stat membru îi sunt atribuite „cantităţi naţionale de referinţă", una pentru livrările de lapte către unităţile de prelucrare şi alta pentru vânzările directe de lapte şi de produse lactate. În cazul în care oricare dintre aceste cote este depăşită, se percepe o prelevare în profitul bugetului comunitar. (Carmen Dinu - AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu