Pentru mulţi artişti, posibilitatea de a cutreiera lumea nu înseamnă altceva decît şansa de a-şi hotărî singuri ţara unde să facă foame. Există şi-n sărăcie motive de mulţumire şi motive de ratare. Una e să fii un ratat într-un fund de provincie românească şi alta să mergi din rău în mai rău într-o margine de Paris. Călătoriile, în sine, indiferent unde duc, sînt un cîştig. Dacă nu te împlineşti ca artist, te realizezi ca aventurier. Aşa mi s-a prezentat în avion un fost actor american: Eram actor, dar acum sînt aventurier. Cînd l-am întrebat în ce constă aventurile sale mi-a explicat: ieri nici nu mă gîndeam să plec în Europa, iar azi găsesc că e firesc să mă găsesc în acest avion care mă trece Oceanul.
Am cunoscut, în urmă cu zece ani, un turc care şi-a deschis o măcelărie în Bucureşti. Afacerea i-a mers de două ori bine. A cîştigat bani, iar o femeie, pe care a cunoscut-o avînd bani, i-a născut un copil, de care povestea cu îndreptăţirea unei afaceri în dezvoltare. L-am regăsit pe turc la Constanţa, într-o altă măcelărie prosperă. Acum am cinci, două în România, două în Cehia şi una în Polonia. Şi cinci femei, a mai precizat el, cu aceeaşi expresie de îndreptăţit la noroc. Măcelăria şi familia!
O zi plină de eşecuri care nu contează. Suma eşecurilor care nu contează e un eşec pe linie, o înşiruire care contează, dînd ca total o stare de eşec. Suma unor succese mici, care nu contează, e ceva mai mult decît nimic, nu amorsează convingeri într-un inevitabil al reuşitei. Matematica izbînzii şi a poticnelii e răsturnată.
La Sotheny’s, un spaniol bogat cu piciorul drept frînt într-un accident de automobil se plimbă ca o vedetă, însoţit de comentariile publicului. A avut o problemă, cu un Rolls, mi se spune, ca şi cum moartea într-un Rolls Royce e o chestiune de rang. Bastonul spaniolului a costat o avere. Costumele şi le croieşte la o casă mare, care-i regizează infirmitatea, astfel încît să poată fi remarcat. Bogăţia dă clasă şi nenorocirilor. Ce bărbat interesant! Exclamă femeile. Dacă ar fi fost sărac, ar fi zis: Bietul băiat, atît de tînăr şi şchiop!
Cînd eşti întrebat cît cîştigi, mă învaţă un diplomat de meserie, spune o sumă ameţitoare, dar vaită-te că e o mizerie, că alţii iau de zece ori pe atît. În felul acesta îi tai pofta de dialog curiosului. Oricum nu te crede nici dacă-i spui adevărul. Omul care te iscodeşte cît cîştigi o face ca să te poată bîrfi din toată inima. Nu te simpatizează, dar are nevoie de un motiv, ca să-şi verse fierea din el fără griji de vinovăţie.
Sînt atît de multe contrafaceri pe piaţa românească de artă, încît poţi fi sigur că un tablou e original numai dacă nu-i semnat. (http://www.jurnalul.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu