Rar am tentaţia de a folosi superlative atunci când vorbesc despre ceva făcut de om. Uneori însă arta depăşeşte acel stadiu uman şi parcă mâna şi mintea care creează un locaş pentru spirit este doar un pretext material menit să nu provoace panică printre simţurile umane puse în faţa perfecţiunilor divine. Astfel de perfecţiuni indiscutabile sunt des întâlnite în vibraţia muzicii etnice păstrată şi perfecţionată de poate mii de ani. Îmi este greu să scriu cuvântul muzicii, pentru că muzică impune reguli fixe, note, game, durate.
Muzica parcă transformă libertatea spiritului într-o pianină mecanică menită să interpreteze fără greş partituri dintre cele mai grele. Aici este vorba de sunete. Iar aceste sunete venite parcă din linişte de rai sunt uneori şoptite ca un izvor ce se târăşte nevăzut sub un covor de frunze, alteori virile şi răsunătoare ca un pârău revărsat de o ploaie cu grindină. Am învăţat să preţuim acest chemării ale spiritului. Din păcate, în goana noastră de a stăpânii, am învăţat să le transformăm şi în muzică, în mâzgăleli de portativ. A apărut astfel o nouă datorie civică: păstrătorii de folclor. Iată că fraţi noştri maghiari au avut excelentă idee de a face un e-radio, îngrijit de dragostea de cultură străveche şi cu ilustrări grafice la fel de autentice: http://www.folkradio.hu/index_rom.html
Iată că lupta politică nu a ajuns în fiinţa milenară a poporului vecin şi frate. Ascult de câteva zile cât de mult pot acest post de radio şi trăiesc la intensitate maximă emoţia înţelegerii comuniunii dintre maghiari şi români. Ei bine, da. Pentru că maghiari de alături de noi nu ascultă politicieni extremişti care le comunică fapte îngrozitoare despre noi, românii şi înţeleg să alăture culturii lor maghiare, confluenţa românească. Şi cât de bine se aude totul, auzul meu nu se mai satură. Să mai adaug faptul că site-ul nu se rezumă la varianta sa în limba maghiară că are inclusiv o variantă în limba română?
Nu pot decât să apelez la superlativele mele şi să am un acces de gelozie pentru că eu, românul din România, nu am aşa ceva la mine acasă.
UPDATE:
http://giconet.blogspot.com/2007/12/ct-de-mult-se-preocupa-udmr-romniai.html
2 comentarii:
Muzica este un imens laborator de sentimente umane.
Citat de " eu" :))
Cred ca daca cineva şi-ar propune să studieze cu adevărat profunzimile omului, ar vedea că urechea, auzul, permite un acces, cum să zic, mult mai permisiv asupra esenţei umane decât ochiul prin văz, sau gustul prin papile sau mirosul prin nas sau pipăitul prin terminaţii nervoase. Aparent ar fi invers, memoria auzului fiind destul de slabă şi vremelnică. Totuşi auzul provoacă reacţii mai stabile, mai directe decât celelalte simţuri.
Trimiteți un comentariu