cu ocazia participării la lucrările Sommet-ului de la Paris pentru Mediterana
“După cum ştiţi, ieri am participat la summitul de la Paris, summit prin care s-a constituit Uniunea pentru Mediterana. Este o continuare a Procesului Barcelona, iniţiat în 1995, vizând relaţia euro-mediteraneană, iar începând din data de 13 iulie a.c., acest proces, Procesul Barcelona, a fost dezvoltat şi a devenit Uniunea pentru Mediterana. Transformarea Procesului Barcelona într-un proces care poartă denumirea Uniunea pentru Mediterana se materializează nu numai prin decizia politică, dar şi prin crearea unor structuri instituţionale.
Acest Proces Barcelona, Uniunea pentru Mediterana, va beneficia de un secretariat, ca o structură permanentă, reprezentând, pe de o parte, Uniunea Europeană, pe de altă parte, celelalte 16 state mediteraneene care sunt parte a procesului. Secretariatul va avea ca prioritate realizarea proiectelor stabilite cu ocazia summit-urilor. De asemenea, s-a stabilit ca la fiecare doi ani să se organizeze un summit Uniunea Europeană-ţările mediteraneene. În acelaşi timp, Uniunea pentru Mediterana va avea doi copreşedinţi, unul din partea Uniunii Europene, celălalt din partea statelor mediteraneene. Au participat 43 de state, din păcate, Libia, în cele din urmă, nu a venit la summitul de la Paris, dar Uniunea rămâne deschisă în continuare pentru angajarea Libiei în acest proces, iar declaraţia finală reprezintă o serie de decizii politice la nivelul şefilor de stat şi de guvern, care au ca principale obiective realizarea unui climat de securitate în Mediterana, lupta eficientă împotriva terorismului, prevenirea atitudinilor extremiste.
De asemenea, ca principale obiective sunt cooperarea politică, în mod deosebit legată de diminuarea riscurilor de afectare a păcii, şi aici este vizată în mod deosebit situaţia din Orientul Mijlociu, dar nu mai puţin importantă este stabilitatea şi securitatea în Balcanii de Vest. În ceea ce priveşte declaraţia finală, ea prezintă sau reprezintă viziunea politică comună a 43 de state, state care aşează la temelia cooperării şi a prosperităţii prezente sau viitoare a naţiunilor lor pacea şi securitatea. Din textul declaraţiei comune se înţelege, de asemenea, că este obligatorie gestionarea mai eficientă a dialogului nord-sud în Mediterana, un obiectiv extrem de important, care, am putea spune, a reprezentat un rateu al Procesului Barcelona. Dar lucrurile sunt aşezate de această dată pe baze mult mai temeinice.
De asemenea, Procesul Barcelona îşi propunea lucruri pe care Uniunea pentru Mediterana le-a preluat şi ele vizează procese de migraţie, care sunt extrem de intense în ultima perioadă, iar Procesul Barcelona nu le-a găsit soluţii, urmând ca aceeaşi problematică să fie preluată de Uniunea pentru Mediterana, de data aceasta, mult mai eficient. Nu aş mai insista mult asupra aspectelor politice legate de Uniunea pentru Mediterana. Aş trece la a preciza ceea ce am precizat şi la Paris, în declaraţia de presă, la partea economică a acestui proces, al Uniunii pentru Mediterana. La fiecare doi ani se vor stabili noi proiecte, care să vizeze creşterea performanţei economice şi sociale a statelor riverane Mării Mediterane.
La acest summit au fost stabilite şase mari proiecte de interes major, atât pentru statele Uniunii Europene cât şi pentru ţările mediteraneene memembre ale Uniunii. De la bun început vă pot spune că cele două părţi, Uniunea Europeană şi statele riverane Mării Mediterane, au adoptat ca soluţii de finanţare două surse. Una este sursă financiară de la Uniunea Europeană şi pentru următorul ciclu suma alocată de Uniunea Europeană este 5,3 miliarde de euro plus 2 miliarde de euro puşi la dispoziţie de Banca Europeană de Investiţii. Aceste şase proiecte pot beneficia de finanţare din aceste bugete, plus finanţări private, cu care companiile implicate în executarea proiectelor pot să participe. Cele şase proiecte adoptate la acest summit sunt următoarele: primul vizează reducerea poluării Mării Mediterane şi a coastelor mediteraneene până în anul 2020. Un al doilea proiect este realizarea autostrăzilor maritime şi a autostrăzilor terestre. Ca să nu credeţi că cineva va turna asfalt pe mare, este vorba de realizarea sistemelor de separare a traficului în aşa fel încât traficul maritim să devină sigur. Iar continuarea liniilor maritime trebuie să aibă loc şi pe uscat.
Un model de autostrăzi maritime sunt Marea Baltică şi Marea Nordului, unde sistemele de separare de trafic funcţionează de mai bine de 15-20 de ani şi au dus la rezultate foarte bune în creşterea nivelului de securitate al traficului maritim, dar legăturile maritime trebuie continuate prin infrastructuri teresre pentru a stimula dezvoltarea economică. Un alt proiect este legat de protecţia civilă, este evident că sunt foarte multe state din zona mediteraneană care nu pot face faţă dezastrelor civile. Se pot da foarte multe exemple de state care au avut dificultăţi în a face faţă cutremurelor, inundaţiilor sau incendiilor de pădure, şi dacă ne referim la inundaţii, vă sunt proaspete în minte incidentele din România sau evenimentele din România din 2005-2006, iar dacă ne referim la incendii, numai dezastrele din Grecia, incendiile de pădure, vă sunt de asemenea uşor de amintit.
Un alt proiect extrem de important este cel care se referă la energia alternativă. Zona mediteraneană este o zonă care se pretează la producerea de energie utilizând ca sursă de bază energia solară sau căldura solară. Există posibilitatea dezvoltării unui proiect care să diminueze nevoia de hidrocarburi şi să înlocuiască energia produsă de hidrocarburi cu energie solară.
În sfârşit, un alt proiect care vizează educaţia este legat de înfiinţarea unei euro-mediteraneene care să aibă ca principal obiectiv pregătirea cadrelor pentru statele din zona mediteraneană, în mod deosebit pentru ţările din nordul Africii.
Şi, în sfârşit, un al şaselea proiect vizează iniţiativa mediteraneană pentru dezvoltare şi afaceri care are ca obiectiv stimularea întreprinzătorilor să dezvolte întreprinderi mici şi mijlocii. Aceste şase mari proiecte sunt enunţate general şi, în opinia mea, este creat un cadru excepţional pentru ca firmele româneşti care au tradiţie în operaţiuni în state africane să revină pe aceste pieţe; de data aceasta revenind într-un mediu sigur, un mediu garantat de Uniunea Europeana în interiorul acestui parteneriat numit Uniunea pentru Mediterana. Mă gândesc la ţări precum Marocul, Egiptul, Siria, Iordania, Mauritania, Libia - care chiar dacă nu a participat cu certitudine va deveni parte a acestui proces.
Aş încheia făcând un apel la agenţii economici români să ia foarte în serios posibilitatea de a reveni pe pieţele tradiţionale pe care au construit rafinării, pe care au construit drumuri, pe care au făcut foraje - foraje de apă sau foraje pentru hidrocarburi şi gaze, pieţe pe care au dezvoltat sisteme de irigaţii. În acest moment pot, pe de o parte, să acceseze fonduri europene care să reprezinte parte din costul proiectului iar pe de altă parte, prin creditări de la bănci, au garanţia că îşi recuperează banii investiţi în proiecte în ţările riverane Mării Mediterane.
Aş reveni puţin pe aspectul politic şi aş afirma că acest summit a fost un succes extraordinar. Era greu să îl vezi la aceiaşi masă pe preşedintele Siriei şi preşedintele Libanului. Iată că la Paris au fost la aceeaşi masă. Era greu de întrevăzut ziua în care premierului Israelului şi preşedintele Siriei se vor afla la aceeaşi masă. Iată că la Paris s-a produs acest lucru, cum de asemenea Autoritatea Palestiniană şi Israelul sau Autoritatea Palestiniană şi statele din regiune au încercat să găsească soluţii şi să-şi asume angajamente pentru garantarea securităţii şi a păcii în Orientul Mijlociu.
În marţea Summitului am avut scurte întâlniri bilaterale cu preşedintele José Manuel Durão Barroso cu care am avut câteva discuţii, şi spun câteva pentru că discuţiile cu preşedintele Barosso s-au prelungit şi aseară la recepţie mai bine de o oră pe marginea raportului pe justiţie. Am avut discuţii cu Silvio Berlusconi legat de situaţia romilor aflaţi în Italia şi de acţiunile guvernului italian. Aici aş vrea să fac o paranteză. Am văzut indignarea manifestată public de oameni care au dreptul să şi-o manifeste dar nu batjocorind, de genul: noroc că ne ocupăm noi SRL-ul nu ştiu care, ca să nu spun nu ştiu ce altă instituţie privată, că statul român îşi abandonează oamenii. Aş vrea să fac precizarea că statul român nu-şi abandonează cetăţenii dar nici nu-i obligatoriu să procedăm la fel cum procedează oameni de presă. Nu avem aceleaşi mijloace şi aceleaşi modalităţi şi reguli de a acţiona în situaţii în care cetăţeni români sunt în dificultate sau în oarecare dificultate.
De asemenea, am avut discuţii cu preşedintele Egiptului, cu domnul Mubarak şi cu preşedintele Siriei pe probleme de interes bilateral. Cam acestea sunt elementele care cred că trebuiau aduse la cunoştinţa publicului.
Va mulţumesc mult. Vă doresc o săptămână bună!”
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu