Gheorghe Azap, poet

---

Ce vă pasă

Am fost nefericit, dar ce vă pasă
Şi-mi iau angajamentul să mai fiu -
Iubesc o fată cultă şi frumoasă,
De dorul ei îmi trebuie rachiu.

Aflaţi că studiază-ntr-o cetate
Cu trandafiri iluştri şi ţânţari,
Că are note faine, şi că poate
Să ţină un discurs de zile mari.

Şi-atât amar fârtaţilor mă-ncearcă,
Şi-atâta plâns cu sare şi clăbuci -
Încât mă pot plimba cu ea în barcă,
Să fac economie la papuci.


Desigur că odată va fi ca niciodată

Desigur că odată va fi ca niciodată:
O morsă masculină te va-nsemna pe gură;
Mânia mea va creşte atunci, cât o săgeată,
Cum n-au visat nici cei ce produc literatură!

Presimt fatalitatea utreniei de mâine:
Îţi propulsezi valiza spre burgul C., cocheto!
Ah, de-aş avea în suflet trei capete de câine,
Să tremuri ca piftia când aş răcni eu: VETO!

Te duci să bei din Someş un bolovan de Lethe;
Să mă turteşti în racla uitării vehemente;
Să-mi iei din sat pistruii celei mai bune fete,
Şi serile parcurse cu dânsa-n farniente.

Apoi mă vor străbate sobolii şi ereţii:
Pe deasupra unii; ceilalţi pe de-din vale;
Iar tu, cu morsa aia-ţi vei saluta gameţii;
De l-oi pândi-ntr-o noapte: să-i bag un pumn în foale!


Opreşte-mă la tine

Opreşte-mă la tine, când o să-mi vină criza
De a pleca departe făr’ aparat de bord -
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,
Cu lacrimile tale adu-mă de acord.

Aprinde-încălţămintea, ce drumului o cere
Cu gânduri înnodate şi pumnul pe toiag
Şi din tulpina albă a boiului de miere
Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.

Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine
Regenerez sorbindu-ţi mirozna din pafta -
Şopteşte-mi indulgenţe hristo-elefantine
Şi leagă-mă de scaun cu anemia ta.

Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă
Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog
Mai fierbe nişte lapte, mai fă-mi o mămăligă,
Opreşte-mă la tine - opreşte-mă, te rog.


Peste răbdări

Atunci când ai promis că vii
Mi-am pus cămaşa de nylon
Aceea cu pasmanterii,
Şi-n suflet încă un zorzon.

Mă lustruisem, pe bombeu
Păşeam atent, să nu mă sfarm,
Mişcându-mă, destul de greu;
Înfipt în blugii bleu jandarm.

Peste răbdări te-am aşteptat,
Încins de-un patos uriaş,
Să-ţi dărui moftul preferat
Şi-o trotinetă cu ataş.

Dar n-ai sosit nici mai apoi
Încât, de-a binelea posac,
Mi-am procurat ţigări de foi
Şi le-am topit cu basamac.

Vezi tu, acum la mine-n piept
Se zbat suspinele fierbinţi,
Şi n-am habar ce mai aştept
În lumea-n care tu mă minţi.


Ninge

Ninge căznit, ninge jegos, fulgi jerpeliţi
Nu mai cunosc, nu mai produc nici un ciolhan,
Dreptu-i al tău, dragoste-n veci, să mă eviţi
Până la brâu, până la gât, pân' la tavan.
Ninge mahmur, ninge-n zig-zag, ninge străin,
Tâmplele dor, ochii-i destup; inima-i grea
Încă puţin! încă puţin! încă puţin
Sper să rezist, până-ncolţeşti,
IARBĂ A MEA!