În colaborare cu Mănăstirea „Sfânta Ana“ din Rohia, Editura Polirom a început publicarea operei integrale a lui Nicolae Steinhardt. Prima lansare din cadrul seriei de autor va avea loc miercuri 30 iulie, la ora 13,00, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.
Evenimentul va fi prezentat de Î. P. S. Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, P. S. Justinian Episcopul Maramureşului, P. S. Justin Hodea Sigheteanul, Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom din Iaşi, Virgil Bulat, George Ardeleanu, Florian Roatiş şi Ştefan Iloaie. Întâlnirea, programată la o zi după aniversarea naşterii scriitorului, va fi moderată de protos. Macarie Motogna. Nicu-Aurelian Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti. Era fiul inginerului şi arhitectului Oscar Steinhardt, director al unei fabrici de cherestea. A murit la 29 martie 1989, la Baia Mare.
Foto: Chilia monahului Nicolae Steinhardt de la Rohia
Cele peste 20 de volume (ediţii cartonate) din această serie conţin atât opere de dinaintea intrării în monahism, cât şi după ce Nicolae Steinhardt a ales calea mănăstirii, inclusiv texte inedite din tinereţe. Au apărut deja volumele „Articole burgheze” (ediţie îngrijită, adnotări, cronologie şi indice de Viorica Niscov, studiu introductiv de Nicolae Mecu), „Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credinţă” (ediţie îngrijită, note, studiu introductiv şi referinţe critice de Ştefan Iloaie; repere biobibliografice de Virgil Bulat, indici de Macarie Motogna; volumul conţine un CD audio cu Predica la Duminica Ortodoxiei), „În genul... tinerilor“(ediţie îngrijită, note, studiu introductiv, referinte critice si indici de George Ardeleanu; repere biobibliografice de Virgil Bulat), „Jurnalul fericirii” (Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul; ediţie îngrijită, studiu introductiv, repere biobibliografice şi indice de Virgil Bulat; note de Virgil Bulat şi Virgil Ciomoş), „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Duguit” (ediţie îngrijită, note, studiu introductiv, referinţe critice şi indici de Florian Roatiş; repere biobibliografice de Virgil Bulat; addenda: „Dreptul social”).
Dacă „Jurnalul fericirii” este o carte binecunoscută, fiind încă de la apariţia ei, în 1991, la Editura Dacia din Cluj, una dintre cele mai căutate şi citite volume ale acelei perioade (s-au tipărit tiraje succesive însumând cifre aproape neverosimile astăzi), celelalte titluri, unele tipărite şi ele după 1990, sunt desigur, pentru mulţi, mai puţin familiare.
„În genul… tinerilor” este volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 şi reeditat în 1996. Micul volum conţine pastişe şi parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, pe care autorul le va repudia mai târziu. „Ceea ce avem aici este o parodie a insurgenţei, o pastişare a nonconformismului, o negaţie a negaţiei, în ultima instanţă, de pe poziţiile conservatorismului burghez. Am aduce însa şi alte explicatii. În primul rând, pastişa din «În genul... tinerilor» nu este una vitriolantă, nu desfiinţează; presupune, dimpotrivă, o ascunsă relaţie de complicitate, un fel de exerciţii de admiraţie cioraniene avant la lettre. N. Steinhardt recunoaşte: «A fost cartea mea un act de critică, dar înapoia criticii se aflau paradoxul şi admiraţia. A fost şi din partea mea un act de revoltă sau mai bine zis de neconformism tineresc, un act de contestare, dacă nu obraznic, în orice caz ludic».” (George Ardeleanu)
În articolele din „Revista burgheză” (1934–1935), semnate Antisthius şi publicate acum sub titlul „Articole burgheze”, Steinhardt scria într-o manieră asemănătoare celei din volumul „În genul… tinerilor”, parodiind stilul revistelor „Criterion” şi Vremea.” „Un corpus de avertismente spulberătoare de iluzii, semnalând derapaje, atrăgând atenţia asupra marilor pericole camuflate de bune intenţii, de cuvinte seducătoare sau de pură demagogie. «Copilul bătrân» (cum îl caracteriza, mai degrabă cu o mândrie melancolică şi compasivă, Steinhardt-tatăl), părând a fi trecut prin toate experienţele, smulge valul aparenţelor, demistifică la tot pasul, seamănă întrebări neliniştitoare, vede cu un ceas mai devreme catastrofa şi trezeşte din toropeală, vaticinează. În vremuri normale, el ar fi putut trece drept un exaltat şi un dogmatic, acum însă, când pare a simţi, ca Hamlet, că «the time is out of joint», surplusul de patos şi fixarea încăpăţânată în binele verificat intră în perimetrul normalităţii.” (Nicolae Mecu)
„Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Duguit” reprezintă teza de doctorat a lui N. Steinhardt şi a fost publicată pentru prima oară în anul 1936, citim în prezentarea editurii. „Un excurs prin cartea cu care a obţinut titlul de doctor în drept, ce apare acum într-o nouă ediţie, este de natură să descopere o faţetă mai puţin cunoscută a activităţii şi personalităţii lui N. Steinhardt, aceea de cercetător avizat în ceea ce priveşte problemele juridice şi politice. Alegerea lui Leon Duguit de către N. Steinhardt drept obiect al reflecţiilor sale filosofico-juridice se explica, dincolo de preţuirea sa pentru clasicism, prin faptul că sistemul acestuia îi oferea un bun teren de confruntare, date fiind noutatea şi amploarea viziunii promovate. Înaintea sa, opera lui Duguit a mai reţinut la noi atenţia juriştilor. Demersurile lor nu se pot compara însă cu fina şi penetranta analiză a lui N. Steinhardt, cu amploarea investigaţiei sale, care sintetizează o uriaşă bibliografie. La acestea trebuie adăugat stilul literar presărat cu metafore şi exemple, ironii uneori, care fac lectura nu doar inteligibilă, ci şi plăcută. În addenda am inclus lucrarea de mici dimensiuni «Dreptul social», apărută în acelaşi an 1936, evidenţiind o alta zonă de interes pentru tânărul jurist.” (Florian Roatiş)
„Dăruind vei dobândi” reprezintă o sinteză a textelor şi a gândirii teologice ale lui Steinhardt, dar şi o încununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic şi eseist încreştinat în închisoarea de la Jilava şi călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureş. „Cuvântările părintelui Nicolae sunt mai mult decât predici sau omilii în sensul propriu al termenilor. Nu doar stilul, ci mai ales conţinutul, tipul de abordare, incursiunile în alte domenii, exemplele din diferite discipline, citatele din cei mai diverşi autori fac din ele ceea ce specialiştii au numit «eseu teologic». Deşi întocmite şi scrise fragmentar, la distanţe mari de timp una de alta, cuvintele de credinţă alcătuiesc un mozaic tematic bogat şi îşi regăsesc unitatea în intenţia de construire a unui îndrumar teoretic, dar mai ales practic al creştinului autentic şi neidealizat, sincer şi nefăţarnic, atent cu sine, dar şi cu ceilalţi.” (Ştefan Iloaie)
(Tudor Cristian - AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu