Următorul articol este o sinteză scrisă de Dan Constantin în Jurnalul Naţional din data de 23/06/2008. Articolul în sine îmi pare un pic părtinitor, dar datele analizate aici sunt interesante. Dincolo de cazul concret analizat, articolul dovedeşte blocajul evident al actului Justiţiei în ceea ce priveşte oameni importanţi ai României dublat de un amestec al politicului în Puterea Judecătorească. Disfuncţia instituţională este cu mult mai importantă decât aceste acuzaţii absolut ridicole. Nu poţi acuza politic un om cum că este poate cel mai bogat om din România, după care să îl acuzi că a luat şpagă nişte termopane. Iată articolul:
APĂ DE PLOAIE. Piscina de pe acoperişul clădirii din Zambaccian 16 este de fapt o cadă de 2x2 m
Stufosul Dosar Zambaccian, marea operă a DNA menită să-l înfunde pe adversarul politic al preşedintelui Băsescu, a ajuns integral pe mîna publicului. Căzînd la examenul probelor juridice – firave argumente cu aspecte penale care să-i incrimineze pe învinuiţi –, el este dat la liber opiniei publice.
Documentul a fost postat vineri, 20 iunie, la secţiunea "Caseta deputatului", în format PDF. Zarvă mare a doua zi, emisiuni speciale ale unei televiziuni care dorea să învie dosarul mort ş.a.m.d., cereri de anchete interne la Camera Deputaţilor, proteste ale DNA. Foarte interesant, "furtuna" nu s-a declanşat în cazul similar al deputatului Miron Mitrea; referatul DNA a fost postat cu două zile înainte, la 18 iunie, fără ca cineva să-l bage în seamă. Nici vigilenţii procurori anticorupţie nu au observat publicarea muncii lor în dosarul Mitrea, nici televiziunea care reacţionează la comanda din Deal.
EFECT PERVERS. DNA constată, potrivit comunicatului emis, că "s-a încălcat caracterul confidenţial al anchetei" şi că "publicarea unor date din dosarul nr. 114/P/2007 este de natură să îngreuneze semnificativ ancheta penală în cauză". Sergiu Andon, preşedintele Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, declară însă că acest caracter confidenţial nu poate fi invocat într-un dosar care s-a perindat pe la multe instituţii ale statului şi din care au apărut cu mult timp înainte extrase în presă. Viciul de fond al dosarului Zambaccian constă însă în lipsa faptelor penale, precizează Sergiu Andon. Deputatul Florin Iordache, vicepreşedinte al Comisiei juridice, a declarat că Biroul Permanent al Camerei a decis publicarea documentelor – raportul Comisiei juridice şi referatul înaintat de Daniel Morar –, Dosarul Zambaccian rămînînd secret. Dna Lidia Bărbulescu, preşedintele CSM, adaugă în acest sens: "Comunicarea pe site a referatului prin care s-a solicitat, motivat avizul de începere a urmăririi penale nu reprezintă un act în sensul celor care nu pot fi făcute publice, cu privire la care trebuie să se păstreze confidenţialitatea". Supărarea DNA este de înţeles: ajunse la public, argumentele procurorilor arată cît de subţiri sînt acuzaţiile, şi "Zambaccian" devine brusc o însăilare de comentarii juridice, un scenariu de presupuse fapte penale. Dosarul cade în derizoriu, dar poate fi făcut spectaculos utilizînd canale media dedicate, care scot în faţă buncărul şi piscina unui bloc. "Buncărul" este de fapt o cameră de depozitare cu senzori antifoc şi de umiditate. Piscina este o cadă de lemn de 2x2 m.
NĂSTASE – ZECE DOSARE. Istoria "Dosarului Zambaccian" porneşte din 2001, pe cînd primarul Capitalei, Traian Băsescu, trimite "un control la sînge" la construcţia care se edifica în Strada Zambaccian, ţinta fiind oprirea lucrării. În august 2004, Mona Muscă depune o sesizare la DNA, ca vicepreşedinte al Alianţei D.A., pentru "dobîndirea ilegală de către Adrian Năstase a terenului pe care s-a ridicat construcţia din Zambaccian". În octombrie 2004, PNA dispune neînceperea urmăririi penale împotriva lui Adrian Năstase. În noiembrie 2005, chiar de ziua de naştere a lui Traian Băsescu, ajuns preşedinte, proaspăt uns procuror-şef la DNA, Daniel Morar îi face un cadou bine primit "şefului" – redeschiderea cercetărilor împotriva lui Adrian Năstase. Avatarurile acestui Dosar Zambaccian sînt bine ilustrate de schema alăturată, care arată cum, ca într-un joc Lego, se pot naşte şi desface alte şi alte cauze, în final, Năstase alegîndu-se cu zece dosare.
VICII DE FORMĂ. Juriştii din Comisia juridică a Camerei Deputaţilor şi-au argumentat punctele de vedere, mulţi dintre ei relevînd chiar nelegalitatea sesizării semnate de Daniel Morar către Parlament. Altfel, în conformitate cu art. 71 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Deciziei 270/2008 a Curţii Constituţionale, sesizarea Camerei Deputaţilor trebuie făcută de procurorul general al parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
VICII DE FOND. DNA se foloseşte în "sesizare" şi de probe obţinute ilegal, care, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, nu pot fi folosite în procesul penal. Dacă autoritatea sesizată (Camera Deputaţilor) ar da curs cererii DNA de urmărire penală a lui Adrian Năstase, aceasta s-ar face pe un probatoriu lovit de nulitate absolută şi ar echivala cu confirmarea acestui probatoriu de către Cameră. Mai mult, DNA se sprijină în sesizare pe unele înregistrări ambientale de convorbiri în biroul preşedintelui Camerei Deputaţilor, obţinute în dosarul 8/P/2006, în mod nelegal. Jurnalul Naţional a arătat pe larg cum au fost obţinute înregistrările şi de ce acestea sînt lovite de nulitate (Jurnalul Naţional din 19 mai 2008 – articolul "Urechea" ilegală).
CAUZE CIVILE. Între familia Năstase şi constructorii imobilului din Strada Zambaccian nr. 16 s-au încheiat diferite acte care pleacă dintr-o asociere în participaţie. Neînţelegerile între părţi nu sînt de natură penală şi nici frauduloasă, ci sînt reglementate exclusiv pe cale civilă. Or, DNA foloseşte aceste relaţii contractuale, transformîndu-le în acuzaţii de trafic de influenţă şi luare de mită pentru a o implica şi pe Irina Jianu şi firma UTI. Pentru cei care au răbdarea necesară, lectura pe internet a punctului de vedere al Comisiei şi al raportului DNA arată de ce opera lui Morar este un "fîs".
UTI, DENIGRATĂ. Felul în care este implicată firma UTI în dosarul Zambaccian este de natură să-i producă un serios deficit de imagine. "Sînt absolut siderat de modul în care procurorii DNA au transformat o relaţie comercială, de furnizor de echipamente şi servicii, în acuze de trafic de influenţă", ne-a declarat Tiberiu Urdăreanu, preşedintele SC UTI. "Declaraţiile luate unor angajaţi ai firmei au fost făcute sub presiune de procurorii DNA, care au dictat, în urma unor interogatorii, afirmaţiile de care aveau nevoie, scoase chiar din context. Practica DNA de a acuza firma UTI că a obţinut contracte cu statul în condiţii ilegale, fără a le proba cu nimic, arată cît de abuzive sînt metodele unor procurori. Contractele firmei au fost obţinute în urma unor licitaţii legale, şi DNA nu a argumentat în nici un fel sprijinul pe care l-am fi primit de la Guvern. Angajaţii UTI au fost şantajaţi pentru a obţine de la ei denunţuri împotriva lui Adrian Năstase", a completat Urdăreanu.
(Click pe poză pentru a mărire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu