Radu Berceanu: Astazi as vrea sa va dau cateva vesti mai proaste din domeniul infrastructurii CFR, pentru ca am vazut ca despre partea de autostrazi, drumuri nationale, pe care circula foarte multa lume, se mai afla cate ceva, dar in zona CFR vad ca sunt mai putine lucruri care sunt cunoscute.
Aici ne aflam in domeniul care s-ar putea incadra in zicala: "Trei luni mai guvernam si cu spor noi sa mai furam", si anume CFR-ul s-a apucat, sub conducerea minunata a domnului Orban, de afaceri imobiliare, ca peste tot. CFR-ul are, sigur, din vremuri uneori stravechi tot felul de terenuri. Ele, la ora actuala, se afla in mijlocul oraselor, sunt terenuri din jurul garilor, uneori sunt chiar linii de care ferata care traverseaza cate un oras si care nu mai sunt folosite de mult. Candva, au fost linii care mergeau catre o intreprindere, intreprinderea s-a desfiintat, dar terenul aferent liniei de cale ferata bineinteles ca a ramas si, brusc, s-a constatat ca aceste lucruri nu mai trebuie, nu mai sunt folositoare.
Bineinteles, aici sunt de acord, probabil ca unele intr-adevar nu mai sunt folositoare si nu neaparat trebuie sa le mentina CFR-ul ca atare, dar ele trebuie vandute, si nu facute cadou apropiatilor. Am sa va dau cateva exemple: Timisoara - terenul depozitului de materiale care este in apropierea garii centrale, de cateva hectare bune, a fost vandut foarte mult subevaluat. Bineinteles ca va incepe un scandal de tipul Astoria. La Arad, 8.680 de metri patrati de pe Calea Aurel Vlaicu urmeaza sa fie vanduti acum, la inceputul lunii august. Acum sunt vanzarile cele mai interesante, pentru ca e lumea prin concedii, presa la fel, nu este foarte atenta, caldura mare. Pretul de la care va incepe asa-zisa discutie pentru vanzare este de 17 euro pe metru patrat. Va sugerez sa mergeti acolo si sa licitati, pentru ca faceti o afacere extraordinara. Daca veti cumpara terenul acela cu 17 euro metrul patrat nu va mai fi nevoie sa faceti jurnalism in continuare. La Cluj, caminul de nefamilisti din Gruia, care e un cartier suficient de select din Cluj, se vinde, si se vand si sapte terenuri parcelate de cate 500 metri, ca sa apuce toata lumea si pe care, bineinteles, se vor realiza imobiliare; tot asa, la niste preturi infime, iar de asa-zisele licitatii nu va sti decat un cerc restrans de initiati.
La Craiova, in sucursala Craiova, in regionala CFR Craiova, sunt in pregatire terenurile din zona Garii centrale Targu Jiu si niste terenuri de la Gara Piatra Olt.
La Iasi este vorba despre un complex de agrement al CFR, bineinteles realizat tot pe vremea vestitului cuplu Nicolaiciuc-Mitrea, care erau foarte preocupati de a realiza tot felul de baze de agrement. Aici sunt sali ultramoderne, popice, bowling, tenis, restaurant, fitness, sauna si, sigur, aceasta baza va fi vanduta cat de curand; deja toate anunturile sunt facute.
La Bucuresti, unde sunt de fapt cele mai mari tunuri, din pacate s-au oprit putin lucrurile, sunt suspendate putin, pana mai pleaca lumea in vacanta, la soare, la mare, din motivul hotelului Astoria. Nu stiu daca stiti ca SFT-ul, cel care a vandut Astoria fiindca nu avea bani sa plateasca nu stiu ce datorie, tot atunci, exact cand s-a realizat vanzarea si-a cumparat un autoturism Audi A8 si doua autoturisme Passat Quatro etc., care impreuna au, asa, o valoare de vreo 120 - 130 mii euro, dar in schimb nu au avut bani sa se descurce cu Astoria si a trebuit sa-l vanda.
Cel mai interesant e un alt Astoria, pentru ca ii zice oarecum la fel, Astoria de la Snagov, pe care va rog sa va duceti sa-l vizitati. Acolo este o super baza pe malul lacului, care a fost realizata pe vremea domnului Mitrea, in stransa colaborare cu Necolaiciuc. Eu am vazut ca domnul Mitrea, de cate ori ma refer la cuplul asta, spune ca Necolaiciuc a fost angajat in 2004 de Anca Boagiu. Va voi spune ca in 2004, in cele patru luni cat a fost Anca Boagiu ministru, s-o fi angajat cineva si s-o fi angajat si Necolaiciuc asta, dar sef a fost pus ulterior; si chiar daca ar fi fost pus sef si inainte, magariile pe care le-a facut au fost toate facute sub ministeriatul domnului Mitrea care, daca nu stia de aceste lucruri, inseamna ca era complet aiurea, deci plutea, nu avea nicio legatura cu ministerul, ceea ce va spun ca nu e cazul, iar daca stia inseamna ca e in cardasie si banuiesc ca se mai duce la biserica, mai pune cate o lumanare, ca sa nu il gaseasca nimeni niciodata pe Necolaiciuc. De altfel, senzatia mea in continuare este ca este cautat in asa fel incat "Doamne fereste sa-l gasim!". Acolo, lucrurile au fost pregatite din vreme, pana in 2004, pentru a fi facut complexul boboc, asa ca un nufar, pe banii CFR si, dupa aceea, sa se constate ca nu prea e nevoie de el si ca CFR are treaba cu transportul de calatori si de marfa, nu trebuie sa se tina de hoteluri si de restaurante si, drept urmare, hai sa-l vindem; si uite, ca au fost niste norocosi care au stiut de licitatie si l-au cumparat la pretul la care a fost licitatia, asa cum s-a intamplat si la Astoria.
Mai departe, sunt si locuri mai mititele, de exemplu Sinaia. Mititele ca numar de locuitori, pentru ca terenul are zece hectare, este terenul pepinierei CFR, care a fost transferat pe vremea domnului Mitrea, la acest SFT, Societarea Feroviara de Turism. Mecanismul care a fost: ei au strans toate lucrurile interesante ale CFR intr-o societate care sa fie diferita de CFR, care avea datorii si care are datorii tot timpul si neplati la energia electrica si alte lucruri de genul acesta, deci sa fie puse din punctul asta de vedere la fereala, ca sa spun asa, deci sa fie ferite de posibilitatea ca vreun creditor gen Electrica, al celor de la CFR Infrastructura, care nu platesc curentul electric sau calatorii, care sunt totdeauna datori, sa le ia un astfel de bun. Si atunci, la vedere societatea a fost realizata pentru a strange toate aceste lucruri interesante si a le pune intr-o alta societate care, vezi Doamne, nu are datorii, nu are probleme si nu are legatura cu cealalalta societate, si care, fiind tot felul de bunuri de natura aceasta, a primit numele Societatea Feroviara de Turism, mai ales ca ministerul pe vremea aceea avea si turismul si deci dadea bine asa. In spatele acestei fatade era, de fapt, intentia ca, la un moment dat, Societatea Feroviara de Turism, sa inceapa sa vanda din ele, pentru ca nu-si avea rostul in Ministerul Transporturilor o societate feroviara de turism; eventual sa fie vanduta cu totul sau sa fie vanduta pe bucati. Ele au avut si un tratament de intinerire, adica n-au fost transferate ca atare, din CFR la Societatea Feroviara de Turism, nu! Intai au fost super reparate, super dotate, super aranjate, aer conditionat, ultimul racnet de televizoare de pe vremea aia si asa mai departe, pe banii Societatii Feroviare respective si, dupa aia, au fost transferate "boboc" in partea cealalta. Cam aceasta a fost situatia. La Sinaia, aceasta suprafata de vreo zece hectare, care este la Societatea Feroviara de Turism, dar aici, vedeti bine, ca nu mai are nicio legatura, ce turism? Doar ca e la Sinaia. Este, de fapt, un teren foarte interesant si bineinteles ca a urmat acelasi regim: il punem deoparte intr-o zona care pentru lume, inclusiv pentru presa, l-am pus deoparte sa nu se intample ceva cu ele, si mai departe, vedem noi ce facem cu el. Suprafata este vizavi de Hotelul Ana din Sinaia, este inconjurata de brazi de 25 de metri si bineinteles ca din punct de vedere imobiliar are o valoare colosala. Singurii care, constat ca, din cand in cand, mai misca asa...cate ceva, cu mijloacele pe care au la dispozitie, sunt sindicatele din feroviar, si ii rog sa fie in continuare la fel de vigilenti.
Nu stiu de ce, institutiile abilitate ale statului nu afla nimic de lucrurile acestea, sau daca afla, nu fac nimic. N-am auzit sa fi facut cineva vreo mica cercetare sau ceva. Am aflat si cine conduce ministerul. Eu, de altfel, aveam unele banuieli, de cand ne-a spus domnul Orban la toti ca dansul poate sa conduca ministerul de la telefon - eu cat am fost, nu puteam - dar sigur, calitatile sunt diferite. Ministerul, de fapt, este condus de doi consilieri: Madalina Hristu, o tanara de mare perspectiva, care a terminat vara aceasta o facultate privata, mi-e greu sa va spun de care, una de asta de care, daca nu esti atent, termini vreo trei odata; te cheama si-ti spune deodata: "vino sa-ti iei diploma". Dar care este director de cabinet si, de fapt, decide tot. Decide cine ia contracte, decide cine intra la ministru, ce semneaza, ce nu semneaza, ce dosare sau documente pune deoparte si asa mai departe. Impreuna cu deja cunoscutul Misu Popescu, alaturi de fratele sau Cristi Popescu sunt, daca va mai aduceti aminte, vestitii frati Popescu, nepotii lui Diaconescu sau ceva de genul asta care, intre timp sigur ca au evoluat mult. Domnul Misu Popescu tocmai si-a mai luat inca o proprietate la Miami, o vila pe care a declarat-o la 610 mii dolari; si-a luat si un avion Cesna, aproximativ 270 mii euro. Bineinteles ca, printre altele, l-a pus pe fratele sau, Cristi Popescu, in Consiliul de Administratie de la Aeroportul Otopeni. Cristi Popescu are legaturi cu aeroportul, cu aviatia, cu lucrurile de genul acesta exact cum, va spuneam mai inainte, au trenurile legatura la Piatra Olt; cum schimbau trenurile la Piatra Olt sau la Dolhasca. Dar e in Consiliul de Administratie, brusc foarte multe firme private cu care el lucra dinainte si in care este actionar au inceput sa aiba o efervescenta activitate cu aeroportul. Cea mai interesanta scena a avut loc acum cateva saptamani, cand a avut loc o intrevedere oficiala intre domnul Orban si domnul Oprescu, primarul Bucurestiului, si in care lucrurile au fost asa: Domnul Orban a spus: "Va prezint pe consilierul meu personal, domnul Misu Popescu" si domnul Oprescu a spus "Va prezint pe consilierul meu personal, domnul Cristi Popescu". In sfarsit, cei doi frati in felul acesta s-au reunit si au resit sa puna cap la cap anumite lucruri de care, probabil, vom mai auzi.
Nu pot sa nu va spun cateva lucruri, chiar daca subiectul a fost din CFR, si despre autostrazi, avand in vedere ca astazi ploua. Va rog sa va duceti pe cele doua bucatele de autostrada pe care le avem si sa vedeti ca au fost montate niste semne foarte interesante, care nu exista nicaieri in Europa, referitoare la viteza de circulatie pe timp de ploaie. Peste tot in Europa viteza este 130 normal, pe autostrada, si in unele locuri 120, in alte locuri 110 pe timp de ploaie. E figurat un norisor cu niste picaturi si scrie acolo 110. La noi, e cu totul si cu totul altfel, pentru ca noi suntem Uniunea Europeana mai altfel, si anume: la noi, e 80 pe timp de ploaie, adica cu 50 de km/h mai putin decat viteza obisnuita. Sigur ca nimeni nu stie ce inseamna ploaie, in sensul ca e greu de definit polaia pe autostrada pe care circuli cu 130 km/h. Daca dau 17 stropi si s-a pus o masina cu radar acolo si tu mergi cu 130, ai peste 50 de km/h fata de viteza legala si-ti ia carnetul trei luni si nu stiu cate puncte, si nu stiu, 4 milioane jumatate amenda etc. De ce s-a luat la Ministerul Transporturilor o astfel de masura, e greu sa inteleg.
Pot insa sa inteleg mai usor de ce, de aproape un an si ceva, foarte repede dupa ce a venit domnul Orban, s-a decis ca trebuie sa existe o firma care sa pazeasca autostrada. Firma de numeste Quartz, este din Pitesti. Daca mergeti pe autostrada Bucuresti-Pitesti o sa vedeti niste masini Dacia Logan albe, care au un rol deosebit: merg pe banda intai incet si incurca toate camioanele care incearca sa le depaseasca si bineinteles ca-i incurca si pe cei care merg pe banda a doua; mai ales ca sunt puse semne: camioanele nu au voie sa depaseasca autoturismele. Ele merg incet si banuiesc ca baietii din autoturismul respectiv se uita pe margine sa vada daca cineva a furat gardul, de exemplu. Mi-e greu sa cred ca reusesc sa observe ceva, deoarece gardul e furat demult. Deci nu mai e niciun gard de foarta multa vreme, de sapte-opt ani. El a fost furat imediat ce a fost montat. Si atunci, nu stiu la ce se uita ei, asa de atenti, in partea aia, in orice caz, nu observa niciodata parapetii indoiti cand se produce cate un accident, si ei raman indoiti pana cand, eventual, ii schimba tot Compania de Autostrazi pe banii ei, ceea ce ar trebui sa-i plateasca tot cei care au facut accidentul, asa cum isi platesc daunele la masini. Dar, firma Quartz are in contract sa ia 80 de mii de euro pe luna pentru aceasta munca, deosebit de utila. Acum, iarasi va dau un sfat bun: Daca vreti sa castigati bani frumosi, sa va lasati de jurnalism cu usurinta, va faceti o firma de asta, in care cumparati patru Dacii. Eu, care trec saptamanal de doua ori pe acolo ducandu-ma la Craiova, am luat toate numerele, si pana acum am patru numere ale acelor masini, deci nu cred ca au mai mult de patru masini. Deci, va cumparati patru Logan-uri, ori 8 mii, sunt 32 de mii. Pana la 80 de mii, platiti cei doi ori patru - opt soferi, timp de vreo trei ani si deci, din prima luna, din incasari ati rezolvat toate problemele. Toate celelalte incasari sunt bani castigati cinstit printr-un contract, sigur, care e cat se poate de legal, prestati niste servicii deosebit de utile societatii.
Eu am spus asa, cateva lucruri, mai observ si eu, ca orice participant la trafic, cum se cheama el. Daca va veti duce pe prima pasarela de pe DN1 veti vedea ca se repara intr-un mod cu adevarat romanesc - si anume de acum trei saptamani o banda intreaga este inchisa, scarma din cand in cand, foarte rar, odata la trei zile niste tipi pe la niste imbinari acolo, nu stiu ce cauta, banuiesc ca a uitat cineva niste bani sau un portofel, ca altfel... Bineinteles ca nu lucreaza decat asa, dimineata putin, ca dupa aceea e soarele prea tare, nu lucreaza noaptea, nu lucreaza sambata, nu lucreaza duminica si stau de vreo trei saptamani si asa cum vad eu, dupa ritmul lucrarilor probabil ca vor mai sta vreo doua-trei luni. Intr-o banda inchisa, intr-o zona extrem de aglomerata, sa caute cineva sa faca niste mici probe de infiltratie acolo, se intampla. Deci eu nu pun problema ca s-a intamplat, ca trebuie facuta o mica reparatie, dar in alte locuri din Uniunea asta Europeana daca ne ducem, vom vedea ca intr-o astfel de situatie se pune panou in care se spune: "Lucrari care au loc de pe data de doisprezece la ora optsprezece pana pe data de douazeci si patru la ora douazeci si patru", adica cu ora cu tot. La noi lucrarile tin in general pana cand se termina. Cam acesta este termenul. Nimeni nu-i obliga sa lucreze si ziua si noaptea, ca se pot pune acolo cateva becuri ca sa vada ce fac si sa lase banda respectiva libera.
Ultima chestiune la care as vrea sa ma mai refer, din partea aceasta este, daca tot am vorbit de DN1, celebrul pasaj denivelat subteran din fata de la Antena 1, 2, 3 si alte antene, deci intersectia DN1 cu Ion Ionescu de la Brad, la Baneasa. In primul rand, s-au cheltuit peste 100 milioane de euro, pentru a se face toate celelalte pasaje si toate largirile la trei benzi, in toata zona DN1 spre Ploiesti. Toata aceasta lucrare foarte scumpa si dificila nu are absolut niciun rost daca la capat exista aceasta gatuitura, pe care toata lumea care trece pe acolo bineinteles ca o injura, unii in gand si altii vocal, pentru ca suntem ca o clepsidra; degeaba, daca e un singur punct mititel pe unde trebuie sa se strecoare, stau toti la coada. Deci diferenta intre cum se circula inainte de a se face lucrarea si cum se circula acum este ca inainte se statea la coada pentru depasirea acestei intersecitii pe pamant si intre timp s-au bagat 100 milioane ca sa stam la coada pe diverse pasarele, sa stam la coada prin aer. In rest, nu s-a schimbat nimic.
In anul 2007, dupa ce am facut toate demersurile necesare care inseamna prelungirea DN1, care se afla in administrarea Ministerului Transporturilor, pana la podul Baneasa - pentru ca altfel portiunea apartinea municipalitatii Bucuresti si a fost transferata de la municipalitate la Ministerul Transporturilor - am prezentat in Guvern, Guvernul Tariceanu I, solutia pentru rezolvarea acestei gatuituri si anume: ori dam firmei Lena, care era acolo, constructia ultimul pasaj denivelat; deci avea santier pe loc, prin extindere de lucrari, sa faca si pasajul subteran pentru ca, in sfarsit sa se rezolve circulatia, cu proiectul prezentat in Guvern si asa mai departe, mai multe variante etc., varianta care depindea daca incapea in cei 50% care se pot da in plus la un contract; daca extinzi lucrarile si daca firma Lena accepta si dorea, dar care ne aducea avantajul timpului si anume lucrarea incepea in februarie 2007 si se termina la 1 decembrie 2007. Eu am spus: "Sigur ca s-ar putea sa nu aiba niste finisaje facute, vreau ca la 1 decembrie 2007, cand defileaza aia cu tanchetele pe aici, pe la Arcul de Triumf, sa se treaca pe sub pasaj, sa fie circulabil si pe urma niste finisaje se mai pot face" , deci era vorba de 2007, trebuia sa inceapa lucrarile in februarie si sa se termine in decembrie.
Cea de-a doua varianta, sa nu apelam la firma Lena, sa facem o licitatie - si m-am dus in Guvern si am spus ca vreau sa decida Guvernul care varianta o aplica, pentru ca nu vreau sa ma pomenesc dupa aceea ca mi se reproseaza ca am dat spre administrare lucrarile directorului Lena. Guvernul a spus: "O saptamana incerci cu firma Lena, daca se poate, bine, daca nu, trecem pe cea de-a doua varianta". S-a discutat cu firma Lena de catre cei de la Compania de Drumuri si, intr-un final, dupa o saptamana de tratari s-au inteles: se incepe in februarie, in decembrie se circula pe el, incape in bani, sapte milioane si ceva, sau opt milioane, care erau 50% din lucrarea care o realizau acolo. Deci asa spunea legea si am prezentat in Guvern aceasta varianta. Toata lumea era incantata de cum se va rezolva problema la 1 decembrie 2007. Rezultatul: de lucrare, pana una-alta, nu s-a prea apucat nimeni, decat acum vreo trei saptamani, in care mai scarma putin pe la utilitati, pe acolo cate ceva, dar au facut niste benzi ca sa devieze circulatia; dar ea este tot prin metoda aceasta, adica incredintare directa la Lena, care Lena intre timp, de un an si ceva, a terminat santierul pe care il avea si si-a luat toate utilajele de acolo, deci nu mai are nicio motivatie incredintarea directa prin extindere de lucrari, cand tu faci lucrarea peste doi ani. Trebuia facuta o licitatie. Nu s-a facut nici licitatie, dar nici nu s-a facut lucrarea asa cum era normal, pentru motivatia respectiva. Iar acum, vad ca s-a inceput cate ceva pe acolo, mai mult s-a deviat circulatia decat se lucreaza. Si probabil ca, in vreo doi ani de zile, s-ar putea sa fie gata lucrarea respectiva. Deci, v-am spus aceste lucruri ca sa stiti de ce nu circulam cum trebuie in Romania sau in Bucuresti. O lucrare care trebuia sa fie gata in decembrie 2007, ne-am apucat de ea in iunie 2008 si-o sa fie gata... cand se va termina. Ma opresc aici.
Referitor la afacerile imobiliare pe care le face CFRl, concret, in buzunarele cui intra banii din licitatiile acestea?
Radu Berceanu: Banii care vor intra, particica ce se va incasa oficial intra in conturile, in general, ale Societatii Feroviare de Turism, cele care apartin Societatii Feroviare de Turism, cum ar fi terenul de la Sinaia sau CFR Infrastructura, cele care apartin CFR Infrastructura. Deci terenurile de pe langa gari, de pa langa caile ferate uzinale care se desfiinteaza. Ceilalti bani, nu stiu in buzunarele cui intra, ale caror cetateni intra. Dar urmeaza ca cei abilitati sa fie, poate, putin mai atenti si sa afle.
Ajung undeva in Guvern, in minister?
Radu Berceanu: Ajung la societatile de care v-am spus: CFR Infrastructura va incasa banii in urma licitatiilor terenurilor care-i apartin: terenurile din jurul garilor, liniile de cale ferata uzinala desfiintata de mult si asa mai departe. Societatea Feroviara de Turism va incasa banii de la pepiniera din Sinaia sau alte bunuri care sunt la ea in momentul de fata, cam asa.
Care este procedura in acest caz? Licitatiile sunt publicate in Monitorul Oficial?
Radu Berceanu: Ele, in general, se anunta acolo unde trebuie si prin procedura care trebuie. Dar una este cand se pune licitatie special intr-o anumita perioada, se da un anunt care contine ceva foarte vag si care, pentru cine nu stie despre ce este vorba, nu are cum, citind Monitorul Oficial, sa inteleaga. Va rog sa faceti exercitiul acesta: luati un astfel de document, cu anunturile de licitatie, si sa vedeti daca vi se pare ceva. Si o sa vedeti ca cine a mai trecut prin lucruri de astea isi da seama imediat. Care sunt formulate asa... ceva din care poti sa-ti dai seama foarte greu unde e, ce e, dar daca e totusi cineva interesat sa dea telefon pe acolo, sa intrebe, aia o sa-i spuna: "Nu domnule, nu sunt eu cel care...". "Dar cine e?". "Pai, cel care e in concediu". Cele care sunt date cu foarte multe amanunte, alea sunt lucruri care, in general, chiar sunt la licitatie, si trebuie sa vina cat mai multi si sa se tina licitatia, ca sa se gaseasca un castigator. Se vad asa. Sigur ca se dau niste anunturi. Daca vine DNA-ul, sa zica: "Da, domnule. Am dat anunt". Dar anuntul asta nu spune ca e la Sinaia... Se da un anunt de genul: SFT scoate la licitatie nu stiu ce teren sau bunuri, nici nu spune terenuri... se face o formulare. Cine stie, stie! Ca se uita cineva si spune... "Ah, uite licitatie interesanta, ia sa ma duc eu sa vad!". E foarte greu. Cam asta e metodologia.
Au avut loc astfel de licitatii?
Radu Berceanu: Unele s-au si vandut, altele, asa cum v-am spus, sunt in curs acum, bine potrivite.
Si ceea ce spuneati dumneavoastra, toate sunt in curs?
Radu Berceanu: Sigur ca da!
Mai putine cele din Bucuresti?
Radu Berceanu: In Bucuresti, toate sunt pregatite. Multe documente de licitatii si asa mai departe. Din pacate, a izbucnit chestiunea cu Astoria in Bucuresti, s-a oprit Astoria Snagov. De exemplu, Astoria Snagov are foarte mari datorii la Primaria Snagov. De ce? Astoria Snagov, cand a fost reparata si super bibilita, puse interfoane, sunt acolo tot felul de instalatii, lucru mare, e numai in piatra de culori deosebite, si asa mai departe, inox, balustrade, bancute, barcute, piscinute, tot ce vrei... si sigur ca au costat. Cum facea Necolaiciuc: orice subler il inmultea nu cu 3 si 14, cu 314; si acum sunt toate magaziile pline de astfel de lucruri. Si atunci, valoarea de inventar este foarte mare. Ea a fost transferata, dupa ce a facut toate lucrarile CFR, le-a transferat la Societatea Feroviara de Turism. N-au avut incotro, au transferat-o cu valoarea aia foarte mare. Din cauza valorii foarte mari, impozitul, pentru ca e pe teritoriul Snagov, e mare. Dar ea niciodata n-a platit impozit. Deci, Primaria Snagov banuiesc ca trebuie sa aiba de luat 10-15 miliarde cel putin. Aceasta este o creanta, Primaria Snagov s-ar putea sa scoata la licitatie aceasta creanta, pentru ca nu-si poate recupera banii. Vine cineva care, cu totul intamplator, vede cand Primaria Snagov pune la nu stiu ce avizier creanta, preia creanta, adica da bani la Primaria Snagov si are el de luat de la societate banii astia. Ii cere banii societatii, societatea nu are de unde sa plateasca si atunci se duce in instanta si ii cere lichidarea. Se pune un executor care o executa, o vinde la licitatie sa scoata bani si din banii pe care ii are plateste pe cel care are creanta. Bineinteles ca liciteaza cel mai mult cel care are creanta, pentru ca el, din banii aia, o parte ii ia tot el, ca el are datoria, da? Cam asa se intampla. Va multumesc, la revedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu