În urmă cu 50 de ani, la 15 iulie 1958 apărea la Bucureşti primul număr al revistei „Luceafărul”, bilunar al Uniunii Scriitorilor din România, care descindea din „Tânărul scriitor”.
Revista îşi preciza de la bun început programul, adresându-se tinerilor şi dorind să fie un spaţiu de promovare a tinerilor scriitori, statut urmat de altfel cu fidelitate decenii la rând: „Ne adresăm în primul rând tinerilor, celor care s-au afirmat de pe acum, sau celor ce se vor afirma”. Revista apărea în 12 pagini, fiind condusă de Mihai Beniuc (1958–1961), urmat de Dan Deşliu (1961–1963). Din primele colegii de redacţie făceau parte Dumitru Corbea, Mihu Dragomir, V. Em. Galan, Silvian Iosifescu, Aurel Mihale, Mihai Novicov, Perpessicius, Titus Popovici, Al. I. Ştefănescu, Tiberiu Utan, Haralamb Zincă. Cu nr. 1/ 1960, „Luceafărul” îşi mărea formatul, devenind în 1965 (nr. 21) revistă săptămânală, în 8 pagini.
Foto: Laurenţiu Ulici (1943–2000)
Începuturile nu sunt semnificative din punct de vedere literar, cu excepţiile de rigoare. Odată cu venirea la conducerea revistei a lui Eugen Barbu, în 1962, „Luceafărul” dovedeşte o deschidere deosebită spre literatura de bună calitate, într-un spirit creator liber, în contextul relaxării ideologice din deceniul al şaptelea. „Aici îşi vor publica marile lor poeme Ion Gheorghe, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, precum şi o serie de tineri poeţi şi prozatori, de la Dumitru M. Ion la Horia Pătraşcu. Povestiri apte pentru controverse vor fi «În treacăt» de Nicolae Velea, «Leul Albastru» (1965) de D. R. Popescu. Îşi vor face şcoala reportajului sau şi-o vor perfecţiona, printre alţii: Romulus Zaharia, Sânziana Pop, Gica Iuteş, Mihai Stoian etc. Cronica literară este susţinută de-a lungul timpului de I. D. Bălan, Al. Oprea, Dan Hăulică, Eugen Barbu, Aurel Martin, Gheorghe Achiţei, Dragoş Vrânceanu, M. N. Rusu. Cronica plastică impune pe Mihai Negulescu, după ce o vreme M. R. Paraschivescu semnase rubrica «Civilizaţia ochiului». În cadrul aceleiaşi rubrici s-au purtat polemici, dintre care cea mai notorie este aceea în jurul monumentului lui Eminescu ratat de C. Baraschi. Cronica teatrală este ţinută cu regularitate, energie şi talent de Dinu Săraru. Inedit în contextul presei româneşti a fost „Dicţionar de literatură română contemporană» şi «Addenda la Dicţionar», pregătite de iniţiative anterioare de prezentare prin «Fişe» (1959), «Profiluri literare» (1961), «Scriitori pentru copii» şi «Medalioane» dedicate unor autori contemporani. Prin Eugen Barbu «Luceafărul» devine mai puţin o revistă de informare şi îndrumare a tinerilor, cât un periodic de atitudine şi polemică. «Atitudini», «Accente», «Vitraliu» îşi îndreaptă atenţia către aspectele precare ale vieţii literare, uneori atacurile fiind nedrepte şi fără semnătură.” (Marian Popa, „Dicţionar de literatură română contemporană”, ed. II, 1977).
Foto: Eugen Barbu (1924–1993)
Fănuş Neagu susţine o rubrică de sport, în care face adevărată literatură, întotdeauna cu puternice accente polemice şi care se bucură de o popularitate extraordinară. Începând cu ultima parte a anului 1967, au rubrici permanente Vladimir Streinu („Distinguo”), Al. Piru („Controverse”), Mihnea Gheorghiu („Note şi contranote”), Marian Popa („À propos de…”)
Eugen Barbu („Sport”). „Dintre sute de catarge” şi „Steaua fără nume” sunt urmate de tradiţionala „Poştă a redacţiei”. „Mic dicţionar poetic” de Mihu familiarizează tinerii cu limbajul poetic. Scriitorii intervievaţi la rubrica „Măiestria literară”, din generaţia tânără, sunt de valoare incontestabilă.
În iunie 1968 conducerea revistei este preluată de Ştefan Bănulescu (redactor şef), Gh. Tomozei, Cezar Baltag şi Fănuş Neagu (redactori şefi adjuncţi). Mihai Ungheanu preia cronica literară pe care o va susţine până în 1989, scriu Nicolae Mnaolescu, Leonid Dimov, Adrian Păunescu, Eugen Simon, Dan Laurenţiu; de la nr. 16/1970, „În fiecare săptămână Marin Preda răspunde la o întrebare”. Deşi revista are un accentuat caracter publicistic, multe dintre textele publicate au certă ţinută estetică şi filosofică – mai ales cronicile literare ale lui Eugen Simion şi Dan Laurenţiu, apoi, din 1971, ale lui Nicolae Ciobanu şi mai târziu, în anii ’80, ale tinerilor critici literari promovaţi curajos de revista „Luceafărul”: Paul Dugneanu, Valentin F. Mihăescu, Artur Silvestri, Sultana Craia, Dan Alex. Condeescu, Costin Tuchilă. Cronica teatrală este susţinută de Marin Sorescu.
Din 1972 (nr. 5) redactor şef este Virgil Teodorescu, urmat de Nicolae Dragoş (1974–1980)
şi Nicolae Dan Fruntelată (1980–1989). Revista are în continuare colaboratori de prestigiu, publicând număr de număr literatură de calitate. Au rubrici Teodor Mazilu, Nicolae Manolescu, Ion Caraion, Al. Paleologu, Nicolae Ciobanu, Florin Mihăilescu, Paul Georgescu, Nicolae Velea, Nicolae Balotă, Edgar Papu, Barbu Cioculescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Grigore Hagiu, scriu Georgeta Horodincă, S. Damian, Mircea Iorgulescu (un „Jurnal de lectură” consacrat recenziilor), Dan Cristea, Dan Laurenţiu, C. M. Ionescu, Mircea Martin, Al. George, Adrian Isac, Silvian Iosifescu, Ion Ianoşi, Al. Sever, M. Petroveanu, H. Zalis, Savin Bratu, Lucian Raicu, P. Solomon, Ileana Vrancea, Gh. Schwartz, Gellu Naum, N. Tertulian, Z. Ornea, Normau Manea ş.a. Din 1974, M. Ungheanu e redactor şef adjunct şi titularul cronicii literare. Dorin Tudoran recenzează poezia, Dan Cristea şi Paul Dugneanu critica, Nicolae Baltag şi V. Bugariu proza. Adrian Păunescu, Aurel Dragoş Munteanu, Cezar Ivănescu, Dumitru M. Ion, Ion Gheorghe, Marius Robescu, Matei Gavril, Sânziana Pop sunt colaboratori permanenţi, unii dintre ei devenind membri ai redacţiei.Geo Dumitrescu susţine poşta redacţiei, Mircea Iorgulescu se ocupă sistematic de tinerii scriitori, C. Stănescu scrie cronici despre cărţile de debut. În anii ’80, Mihai Ungheanu şi Nicolae Ciobanu încredinţează o secţiune importantă a revistei tinerilor critici, care comentează actualitatea literară, devenind titulari ai rubricilor de cronică literară şi recenzii, dar scriu deopotrivă articole de sinteză şi eseuri. Nicolae Ciobanu publică atât cronici literare cât şi ample studii de istorie literară. Revista duce campanii estetice dar rămâne deschisă tinerilor scriitori, susţinuţi permanent, şi celor mai noi orientări. Apar numere cu caracter tematic, realizând perspective critice sintetice asupra literaturii contemporane.
Din 1990, conducerea „Luceafărului”, într-un nou format, este preluată de Laurenţiu Ulici, care îi conferă echilibru într-un peisaj literar pestriţ, urmând profilul ei, de susţinere a noilor promoţii de scriitori. Între 1993–1995, Luceafărul are o perioadă de întrerupere. Din anul 2000, Marius Tupan devine redactor şef. (Tudor Cristian - AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu