Teatrul Naţional Radiofonic: De la "Oedip" la "Apărarea lui Galilei"

---

„Oedip rege” de Sofocle este tragedia care a fost considerată drept cea mai desăvârşită din întreaga antichitate, fiind şi astăzi este cea mai des jucată din tot teatrul grec.

Devenit universal şi ajuns axul principal al psihanalizei freudiene prin definirea complexului lui Oedip, care ar întruchipa un anumit tip de relaţii dintre copii şi părinţi, mitul regelui teban reuneşte sintetic teme şi motive structurale pentru însăşi ideea de tragedie: motivul blestemului divin şi o dată cu el tema limitei tragice, misterul proorocirii, răzbunarea zeilor, motivul monstrului devorator, al luptei dintre om şi forţele oarbe ale naturii, tema eroului civilizator, salvator al colectivităţii, păcatul vina, vinovatul fără vină, autocunoaşterea, autodemascarea, negarea ordinii divine, pedeapsa, tema morţii ca formă de nemurire.

Oedip revoltatul împotriva divinităţii, cel care o neagă pentru a-şi recâştiga demnitatea umană, ispăşind păcatul prin suferinţă, se înalţă în final, în „Oedip la Colonos”, la un destin supraomenesc. În imperiul imaginar, dumbrava Eriniilor din Colonos, Oedip „este smuls din viaţa pământească fără a muri”, consideră Erwin Rhode. „Se întâmplă cu el un miracol divin, ale cărui motive lăuntrice nu se cuvin a fi cercetate”, conchide acelaşi cercetător.

Putem oare întrezări în figura bătrânului Oedip, al cărui nume înseamnă în greceşte „picior umflat”, o proiecţie de sine a octogenarului Sofocle? Semnul victorios al raţiunii? Întrebările sunt, să recunoaştem, posibile. La fel cum posibil este răspunsul că în chipul eroului salvator Oedip, învingătorul Sfinxului, se află o posibilă proiecţie a lui Pericle, eroul cetăţii, al cărui secol civilizator marchează, în arte, trecerea de la idealitate la portret. „Tragedia eroului conducător este într-adevăr ultimul act jucat al eroismului clasic.” (Alexandru Nicolae Cizek, „Eroi politici ai antichităţii, modele ideologice şi literare”, Bucureşti, Editura Univers, 1976). Este actul desăvârşitei umanizări.

Cu „Oedip la Colona” (Colonos) se va deschide, luni 7 iulie, seria de „Mari spectacole difuzate de Teatrul Naţional Radiofonic pe postul România Cultural, zilinc, de la ora 1,30. În rolul lui Oedip, Mircea Albulescu, alături de Lucia Mureşan, Adela Mărculescu, Sorin Postelnicu, Ion Pavlescu, Ion Marinescu, Emil Hossu, în regia lui Titel Constantinescu (înregistrare din 1981).

Marţi noaptea veţi putea asculta „Medeea” de Seneca, în viziunea aceluiaşi regizor, cu Irina Răchiţeanu Şirianu în rolul titular. Din distribuţie mai fac parte Ica Matache, Victor Rebengiuc, Constantin Codrescu – înregistrare din anul 1980.

Alegând subiecte mitologice, Seneca se îndepărtează doar formal de realitatea contemporană. În temele pieselor sale răzbat ecouri ale tabloului politic pe care filosoful îl priveşte din unghiul participantului. E adevărat că ele sunt mai greu de sesizat de cititorul sau spectatorul de azi, înclinat să aprecieze în primul rând formula originală a unui teatru în care nu atât conflictul dramatic contează, cât frământarea lăuntrică a personajelor şi aşezarea lor în oglindă prin comentariile corului. De aici caracterul aparte al lungilor monologuri, singurele apte să exprime conflictul de idei şi să motiveze într-un fel violenţa şi cruzimea. Ispita puterii este geografia în care sunt aşezate majoritatea personajelor lui Seneca. În „Medeea”, „protagonista depăşeşte statura unui personaj uman şi încorporează în fizionomia sa simbolică trăsături ale forţelor demonice şi haotice, declanşate de încălcarea sfintelor «foedera mundi», săvârşită de Iason. Devastată de «furor», Medeea este un personaj tenebros, stăpân pe rituri lugubre şi resorturi diabolice. Oricât de insolit, de inuman în furia sa – după uciderea copiilor, în fapt, Medeea aproape nu cunoaşte remuşcarea – personajul corespundea tendinţelor noului curent literar, îndrumat de Seneca spre hiperbolic, spre extrem, unde îşi află locul şi preferinţa pentru magic şi demonic.” (Eugen Cizek)

Miercuri, Teatrul Naţional Radiofonic vă oferă dramatizarea romanului „Paul şi Virginia” de Bernardin de Saint-Pierre, realizată de George Mihalache Buzău. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Eugen Cristea, Mariana Buruiană, George Constantin, Adina Popescu, Rodica Mandache, Florian Pittiş, Luminiţa Gheorghiu, Silviu Stănculescu, Violeta Berbiuc, Cristina Deleanu, Petre Lupu, George Oprina, Răzvan Vasilescu, Dan Bobe (înregistrare din 1990).

Joi noaptea veţi asculta „Diana şi Tuda” de Luigi Pirandello, versiune din 1992. Adaptare radiofonică de Marina Spalas. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valeria Seciu, Irina Petrescu, Constantin Codrescu, Adrian Pintea, Adina Popescu, Lili Nica Dumitrescu, Ion Pavlescu, Nicolae Crişu.

Vineri 11 iulie – trei piese scurte de Eugene O’Neill, grupate sub titlul „Dramele mării”, în regia lui Cristian Munteanu, cu Victor Rebengiuc, George Constantin, Maia Morgenstern, Ştefan Iordache, Mitică Popescu, Răzvan Ionescu, Corado Negreanu, Valentin Teodosiu, Radu Panamarenco, Boris Petrof, Alfred Demetriu, Nicolae Pomoje, Ion Marinescu, Virgil Andriescu, Sorin Gheorghiu, Liviu Crăciun, Mircea Constantinescu, Rixandra Sireteanu, Adina Popescu, Ştefan Hagimă.

Sâmbătă noaptea, TNR vă propune „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee. Regia artistică: Radu Beligan în colaborare cu Dan Puican. În distribuţie: Radu Beligan, Marcela Rusu, Valeria Seciu, Costel Constantin. Înregistrare din 1980.
Programul săptămânii se va încheia cu dramatizarea realizată în 1979 de Constantin Vişan după volumul „Apărarea lui Galilei” de Octavian Paler, în regia lui Titel Constantinescu. În distribuţie: George Constantin, Ştefan Iordache, Margareta Pogonat, Gina Petrini, Dinu Ianculescu. Coordonatorul programului: Costin Tuchilă. (Tudor Cristian)