Presa locală franceză a acordat, luni, distincţia spectacolului pus în scenă de Radu Afrim. "Din 1000 de spectacole, presa locală a hotărât să sprijine spectacolul lui Afrim", a declarat Matei Vişniec, care a menţionat că "Mansarde à Paris/ Les détours Cioran" a fost premiată întrucât regizorul acesteia este "un mare creator de imagine". De asemenea, Vişniec a apreciat că actorul Constantin Cojocaru, care joacă rolul lui Cioran, a avut o contribuţie la succesul piesei la Avignon Off, deoarece "el a creat emoţia".
"Mansarde à Paris/ Les détours Cioran" reprezintă Luxemburg la Off 2008, fiind o producţie Kulturfabrik ASBL (Luxemburg). Spectacolul în regia lui Radu Afrim se joacă la Théâtre du Balcon pe toată durata festivalului.
Piesa este o întâlnire subiectivă şi imaginară între autorul Matei Vişniec şi filosoful Emil Cioran. De la moartea sa, Cioran a devenit un personaj disponibil. Cât a trăit, Cioran a reuşit să-şi construiască o superbă mansardă pe acoperişul acestui edificiu atât de dorit, denumit patrimoniul cultural al umanităţii, se arată în prezentarea specatcolului. Piesa se vrea a fi un omagiu subiectiv adus lui Cioran, însă îşi trage substanţa din gândirea şi ideile marelui filosof.
Publicaţia La Provence a dat spectacolului lui Afrim patru puncte din cinci, subliniind că regia a fost "incredibilă", sublimată de textul lul Matei Vişniec. Piesa "plină de sens, de zâmbete şi de lacrimi" a fost creată în 2007, în cadrul proiectului "Belles Roumanies".
Potrivit publicaţiei, actorii din România, Franţa şi Luxemburg care fac parte din distribuţia piesei realizează "un spectacol remarcabil, pe o temă profundă şi complexă a societăţii". "Constantin Cojocaru în rolul lui Emil Cioran taie răsuflarea publicului, la fal ca şi Valery Plancke, foarte amuzant în rolul profesorului de comedie".
La începutul spectacolului, Afrim, despre care La Provence scrie că "a fost premiat ca fiind cel mai bun regizor din România în 2006 şi 2007" (cele două premii UNITER obţinute de Afrim, n.r.) a declarat că nu a vrut să creeze un spectacol trist despre boala Alzheimer. "Nu îmi place expresia «a fi condamnat» de boală. Un om poate rămâne demn trăind cu boala sa".
Spectacolul "Mansarde à Paris/ Les détours Cioran" este montat după textul lui Vişniec, "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte". Textul lui Vişniec este prezentat la Avignon în două viziuni scenice, cea a lui Radu Afrim şi un spectacol de Radu Dinulescu, "Sortez de l'armoire, Monsieur Cioran!", montat de Compagnie du Grand Desherbage, în colaborare cu Teatrul de Stat din Constanţa. "Lumea se duce la ambele spectacole, ca să le compare", a menţionat Vişniec.
Dramaturgul este prezent la Avignon cu încă două spectacole realizate după textele sale: "L'histoire des ours pandas racontée par un saxophoniste qui a une petite amie à Francfort", în montarea teatrului japonez Kaze şi "Histoire du Communisme racontée pour des malades mentaux", în regia lui Victor Quezada-Perez (Cie Umbral).
Câştigătorul Coup de Coeur de la Presse la Off 2007 a fost spectacolul "Hymnus" al Teatrului "Fani Tardini" din Galaţi, în regia lui Radu Dinulescu. "Hymnus" are, de asemenea, reprezentaţii la Avignon Off în această perioadă.
4 comentarii:
Si totusi...Dumnezeu Sa-i Odihneasca! Ok?Ok!
40 zile au trecut la unii dintre ei?Uite, nici ca mine nici ca tine!:) Maxi!:)
:(
Motivul pentru care mi-a rămas în minte această distincţie între "să-l ierte" şi "să-l odihnească" este micul discurs pe care l-a ţinut preotul la pomenirea de 40 de zile a tatălui meu, care m-a intrigat şi care m-a provocat să mă interesez.
Si , totusi, nu consideri ca la unii din cei pe care ii pomenesti pe blog a trecut perioada de 40 zile? Asadar?!...
Maxi!
Vezi , gandim cumva diferit...nu pot eu sa scot pe gura ceva sententios: Dumnezeu Sa-l Ierte , atunci cand pomenesc divinitatea....Ma apropii cu umilinta si infricosare....IERTAREA este un verb in folosinta exclusiva a LUI.Nu pot sa-i spun ca imi doresc asa sau altminteri....cred ca intelegi ce vreau sa-ti zic...
Maxi!:)
Abia acum mi-am dat seama că a rămas agăţat acel mesaj sub poze. Am uitat de el.
Acest "Dumnezeu să-l ierte" este un pilon al credinţei în Dumnezeu. Dacă vă aduceţi aminte, Iisus iartă la un moment dat păcatele cuiva şi preoţii protestează vehement spunând că nu-i dat omul să ierte păcatele altui om ci doar lui Dumnezeu.
După cum spuneam, astăzi am pierdut în mare parte înţelesul vechilor legi mai ales că în spaţiul nostru, al creştinismului, religia s-a stabilizat mai ales în zona Noului Testament, mai puţin cu înţelesurile de tip rădăcină pentru Noul Testament desprinse din Vechiul Testament. Iată că cei care se numesc creştini nu-şi mai recunosc originea ca evrei, deşi Iisus nu a spus niciodată nimic împotriva Vechiului Testament şi era, desigur, evreu. La fel şi apostolii, erau evrei şi respectau tradiţia evreiască. Este evident iarăşi că Iisus avea în minte o religie evreiască mai profundă, mai elevată decât cea care se denaturase în timp şi nu o nouă religie împotriva evreilor. Astăzi gândim lucrurile fără latura lor istorică. La fel şi Mahomed (Muhammad) întemeietorul religiei islamului era tot evreu, tot cineva care respecta legile străvechi evreieşti, care oferea şi el poporului evreu un înţeles mai profund pentru vechea religie. Astăzi cele trei curente sunt în contradicţie deşi, în mod real, nu sunt îndepărtate de nimic una de celelalte două, slujesc aceluiaşi Dumnezeu interpretat în trei feluri diferite.
Eu nu înţeleg de ce sunteţi împotrivă fiind de acord?
Eu nu cred că acţiunea de a ierta din "formula" de adresare este folosită cu sensul de a scuza, ci cu sensul de a dezlega de păcat, de pocaianie cum se spunea în vechime.
Trimiteți un comentariu