In aceasta luna, in ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare. Luand asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta atat de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incat fu in curand considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfantului Antoni, pe cand pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotara sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmand in toate pe Sfantul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : "Daca as avea unul din gandurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gandirea avvei Antonie". Primea hrana din cand in cand printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intampla o data ca acesta sa intarzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intalni un vanator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batranul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : "Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !". Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai intai prin abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfarsit fortandu-ne sa ne consideram in orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea atat de mult sa posteasca si era atat de cufundat in rugaciune incat ramanea zile intregi fara sa se ingrijeasca de mancare iar cand discipolul sau, Avram, ii atragea atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mancat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzandu-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mancat, adu si hai sa mancam". Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batran pe munte murise pe drum iar tatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batran si se inchina lui cu fiul sau. Apoi iesi. Sfantul, gandindu-se ca tanarul ramasese prosternat din respect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi. Oprindu-se intr-o zi langa mormantul lui Alexandru cel Mare, batranul contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamantesti si varsa lacrimi pentru soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfantului, care a devenit tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.). Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-te inca o data si inca o data" - "Pana cand ?" intreba fratele. - Batranul raspunse : "Pana cand vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit". erminandu-si calea vietii sale, Sfantul Sisoe era gata sa moara si pe cand Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batranii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plangand : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavarsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batranul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfantul Sisoe isi dadu sufletul in mainile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma. Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.
Pericopa apostolica:
Romani V, 1-10
Romani V, 1-10Capitolul V1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare,
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde
5. Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua.
6. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi.
7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara.
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.
9. Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie.
10. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui.
Pericopa evanghelica:
Matei VI, 22-33
Matei VI, 22-33Capitolul VI22. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
24. Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.
30. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?
31. Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
33. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu