"Metamorfoza"de Kafka, la Teatrul Naţional Radiofonic

---

Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi „Metamorfoza” de Franz Kafka”, în regia lui Cristian Munteanu. Spectacolul va avea loc duminică, la ora 19,00, la Radio România Cultural, în seria „Fonoteca de aur”.
Dramatizare de Antoaneta Tănăsescu. Traducere de Mihai Isbăşescu. În rolul lui Gregor Samsa, Florin Anton, alături de Mircea Albulescu, Monica Ghiuţă, Irina Movilă, Constantin Dinulescu, Candid Stoica, Nicolae Pomoje, Liviu Crăciun, Virginia Rogin, Sorin Gheorghiu, Aurelian Georgescu, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Redactor şi coordonatorul seriei „Fonoteca de aur”: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 1995.
Spectacolul este o excelentă versiune teatrală a celebrei nuvele a lui Franz Kafka, de la naşterea căruia s-au împlinit în 3 iulie 125 de ani.
Scrisă în noiembrie-decembrie 1912 şi publicată după trei ani, „Metamorfoza” („Die Verwandlung”) este povestea noii vieţi a comerciantului Gregor Samsa, care se trezeşte într-o dimineaţă transformat într-o insectă, probabil un gândac. În ciuda straniei situaţii în care se află, doreşte să se ducă la serviciu, dar constată că nu se poate da jos din pat. Nimeni nu-l înţelege, nici măcar şeful care, venit să-l ia la muncă, pleacă nervos.

„Metamorfoza” este „înainte de toate povestea unui om care se vede abandonat de semenii săi. Pentru Gregor, viitorul profesional, viaţa familială şi socială sunt definitiv compromise. Orice nouă încercare de revenire este exclusă. […] Se regăseşte aici o constantă a tematicii lui Kafka: absenţa sensului vieţii. Nici o problemă metafizică în «Metamorfoza». Trebuie văzut exact ceea ce este. Nimeni nu se întreabă care ar fi motivul ştiinţific al metamorfozei. Ea s-a petrecut, pur şi simplu, ca o fatalitate care poate cădea pe capul oricui, în orice moment. Nu poţi schimba nimic şi este inutil să te întrebi care este motivul. Viaţa, pe cât de absurdă, trebuie trăită aşa cum e; dacă nu, rămâne întotdeauna moartea…Iată de ce elementul fantastic inevitabil în punctul de plecare al «Metamorfozei» este repede eliminat de un realism absurd.” (Walter Paisley)
Născut în 25 August 1936, la Bucureşti, Cristian Munteanu (m. 31 ianuarie 2008) a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. Regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a redacţiei emisiunilor culturale.
Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi. Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate. În toate, amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care, adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg.
Există fără îndoială reguli nescrise ale acestei specii, teatrul radiofonic, pe care Cristian Munteanu îl considera forma cea mai rafinată de teatru. Dar nici una dintre ele nu poate suplini disciplina interioară a artistului, care presupune, pe lângă o cultură teatrală vastă, asimilată organic, fermitatea opţiunii stilistice şi, astfel, capacitatea de reinterpretare optimă a unui text. A unui text care să fie pregătit pentru a deveni spectacol radiofonic, ştiut fiind că sunt puţini dramaturgi care scriu special pentru teatrul radiofonic.
Ceea ce la lectura piesei poate oferi o satisfacţie intelectuală deosebită, ceea ce pe scena de scândură poate crea un efect extraordinar, la radio, dimpotrivă, pot să aibă minimă relevanţă, ba chiar să împiedice coerenţa spectacolului. Regizorul, mărturisea Cristian Munteanu, trebuie să facă o orchestraţie.
O orchestraţie, în context, care începe chiar de la forma potenţial radiofonică a textului dramatic. Pe bună dreptate, Cristian Munteanu susţinea că oricâtă invenţie şi fantezie s-ar suprapune peste un text care nu a fost adaptat corespunzător tehnicii teatrului radiofonic, rezultatul va fi sortit eşecului. Că uneori, trebuie, cu regret, să elimini fragmente sau să modifici chiar elemente structurale ale piesei, e de la sine înţeles.
Fără această „suferinţă”, devine imposibil să faci pasul spre transformarea plauzibilă a unui text pentru radio. Este lecţia desprinsă din activitatea strălucită a regizorului Cristian Munteanu, care avea darul de a se face înţeles, de a convinge fără lungi ocoluri, de a se impune cu eleganţă, aşezând la locul cuvenit sugestiile venite de la actori şi de la ceilalţi membri ai echipei, redactor, compozitor, regizor muzical, regizor tehnic. (Tudor Cristian)
Franz Kafka - Metamorfoza (1995)
Franz Kafka - Castelul
Franz Kafka - Procesul