Totul a început la nervi. I-am adresat o întrebare domnului Mihai Mălaimare, oarecum indignat de o emisiune văzută la TV. Domnia sa mi-a răspuns, nu numai prompt, dar extrem de competent, parcimonios şi exact. Am să postez aici şi întrebarea mea şi răspunsul domniei sale cu speranţa că viaţa va întoarce concluziile spre noi ipoteze de lucru. Aş vrea ca cei care citesc aceste rânduri să se gândească dacă nu cumva ar fi cazul să scrie o comedie, să o pună în scenă, să critice...
Am văzut o emisiune în care diferiţi directori de teatru spuneau că este o mare cerere de comedie românească şi se plângeau cumva că nu este destul teatru românesc. Eu nu înţeleg, ce opreşte un director de teatru să pună în scenă ceea ce consideră că are căutare, respectiv că este nimerit teatrului său? Există cumva o lege sau altceva care să intervină în politica internă a unui teatru, ceva care să-l oblige să pună în scenă autori europeni alţii decât cei români?
- nu exista o dramaturgie romaneasca solida ( ma refer la cea contemporana)
- nu exista o strategie care sa vizeze profilul fiecarei institutii si a Capitalei ( de exemplu) in ansamblu
- nu exista promotori ferventi ai dramaturgiei romanesti - ma refer aici mai ales la regizori
- nu exista o miscare serioasa a criticilor de teatru
- nu exista un interes serios fata de dramaturgia romaneasca in scolile de teatru
- nu exista un porgram national care sa stimuleze efortul de a monta dramaturgie romaneasca
- un spectacol romanesc ( dramaturgie, muzica,) are cheltuieli foarte mari si multe teatre din provincie nu-si pot permite asa ceva
Toate acestea duc la situatia semnalata, reala si careia vad ca nimeni nu se prea inghesuie sa-i dea de capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu