Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice, parteneri în Asistenţa Medicală şi Spirituală a oamenilor
Protocolul privind parteneriatul de „Asistenţă Medicală şi Spirituală“, între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice, semnat, ieri, de Patriarhul Daniel şi ministrul Eugen Nicolăescu, s-a încheiat în scopul reglementării acţiunilor de cooperare în domeniul asistenţei medicale, precum şi pentru dezvoltarea unei comunităţi sănătoase din punct de vedere fizic, psihic, social şi spiritual
La Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în salonul „Sfinţii Români“, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi domnul Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii Publice, au semnat, ieri, Protocolul privind parteneriatul de „Asistenţă Medicală şi Spirituală“ între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice.
În acest cadru, domnul ministru Eugen Nicolăescu şi-a exprimat bucuria pentru faptul că Patriarhia Română a acceptat să semneze acest protocol, care pune temelia unei colaborări pentru cetăţeanul român, care este credincios, care are nevoie, care este în suferinţă. „Protocolul pe care l-am semnat astăzi înseamnă statuarea unei colaborări instituţionale între Biserică şi structurile Ministerului Sănătăţii Publice sau, mai bine zis, între preoţii parohi şi instituţiile locale ale Ministerului Sănătăţii Publice. Dorim să ajungem mai mult la mintea şi sufletele oamenilor, utilizând, de asemenea, credibilitatea pe care o are Biserica Ortodoxă în comunităţile locale. De cele mai multe ori, preoţii ştiu cel mai bine problemele comunităţilor locale. Preoţii cunosc din toate perspectivele realităţile din comunităţile noastre locale şi pot ajuta foarte mult şi la instruirea oamenilor din punct de vedere medical. Astfel, putem, împreună, să-i tratăm mai bine şi să le găsim alinare şi vindecare a suferinţelor. Intenţionăm să creăm un cadru legal în care Ministerul Sănătăţii Publice să poată să finanţeze, în viitor, acţiuni medico-sociale, pe care Patriarhia Română le dezvoltă sub patronajul ei, în folosul şi spre binele oamenilor. Vom face toate acestea împreună, cu credinţa şi cu speranţa că ceea ce ne-am propus se va realiza“, a spus domnul ministru Eugen Nicolăescu.
Preafericitul Părinte Patriarh a rostit apoi un cuvânt, prin care a arătat avantajele semnării acestui protocol.
Obiectivele concrete al acestui parteneriat
De la ora 11:00, în sala „Consilium“ a Palatului Patriarhiei, reprezentaţi ai Patriarhiei Române şi ai Ministerului Sănătăţii Publice au susţinut un briefing de presă la care au prezentat Protocolul, care s-a încheiat în scopul reglementării acţiunilor de cooperare în domeniul asistenţei medicale, precum şi pentru dezvoltarea unei comunităţi sănătoase din punct de vedere fizic, psihic, social şi spiritual, prin creşterea gradului de conştientizare şi implicare în acţiuni de prevenire şi combatere a practicilor care dăunează sănătăţii.
Ministrul Sănătăţii şi părintele consilier patriarhal, Dorel Moţoc au prezentat obiectivele concrete al acestui parteneriat care vor consta în îmbunătăţirea cadrului normativ şi instituţional din domeniul asistenţei medicale integrate cu sistemul de asistenţă socială şi spirituală, promovarea sănătăţii de către preoţii parohi pentru reducerea consumului de produse care dăunează sănătăţii, precum şi organizarea de întâlniri periodice la nivel local şi regional, între reprezentanţi ai comunităţilor din diferite domenii de activitate. Un alt punct important prezent în cadrul protocolului este crearea cadrului care să permită finanţarea şi derularea în comun a proiectelor de asistenţă medicală adresate comunităţilor şi grupurilor populaţionale defavorizate.
„Să apărăm şi să cultivăm împreună darul sănătăţii“
Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
rostit cu prilejul semnării Protocolului privind Parteneriatul „Asistenţă Medicală şi Spirituală“, între Ministerul Sănătăţii Publice şi Patriarhia Română
Semnarea Protocolului privind Parteneriatul „Asistenţă Medicală şi Spirituală“, între Ministerul Sănătăţii Publice şi Patriarhia Română, are multiple semnificaţii.
Mai întâi, acest Protocol este urmarea firească a practicii şi tradiţiei bimilenare a Bisericii de a ajuta la diminuarea şi alinarea suferinţei umane, lucrare întemeiată pe învăţătura Sfintei Evanghelii şi hrănită din vindecările minunate săvârşite de Mântuitorul Hristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre“.
Implicarea Bisericii în asistenţa socială şi medicală este deodată o vocaţie spirituală şi o necesitate practică. Opera socială a Bisericii derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii şi din Sfânta Liturghie a Bisericii, în care este celebrată iubirea milostivă şi jertfelnică a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor. Aşa se explică mulţimea instituţiilor de binefacere sau asistenţă socială înfiinţate sau patronate de Biserică de-a lungul secolelor, adesea cu sprijinul împăraţilor, regilor şi domnitorilor creştini, dar şi cu sprijinul tuturor celor milostivi şi darnici.
În acest sens, primele forme organizate de tratare a bolilor şi alinare a suferinţei au apărut pe lângă biserici. Exemplul edificator în această privinţă îl reprezintă farmaciile, bolniţele şi spitalele ridicate şi susţinute de mănăstiri şi biserici.
În omul bolnav, sărac, flămând şi gol, umilit sau privat de libertate, este prezent tainic Hristos Însuşi, iubitorul de oameni, Care ne cheamă să fim milostivi ca Tatăl nostru Cel din Ceruri, Care revarsă ploaia Sa şi peste cei buni şi peste cei răi; pe cei buni îi răsplăteşte şi pe ceilalţi îi miluieşte. Cu alte cuvinte, fapta noastră bună, izvorâtă din iubire milostivă şi dezinteresată, poartă în ea o lumină cerească şi devine o comoară a sufletului pentru veşnicie.
Datoria de a conlucra cu Statul
Astăzi, există mulţi bolnavi şi multă suferinţă în lume. Ca atare, este de datoria noastră să conlucrăm cu Statul şi cu toate organismele care doresc să contribuie la alinarea şi vindecarea suferinţei, întărind şi reafirmând, totodată, responsabilitatea omului faţă de darul sfânt al vieţii primit de la Dumnezeu.
Este cunoscut faptul că Biserica noastră este deja implicată în această lucrare de sprijinire a celor bolnavi, atât prin preoţii de caritate, slujitori în spitale şi aşezăminte medico-sociale, cât, mai ales, prin numeroasele cabinete cu profil medical, aflate pe teritoriul parohiilor din Bucureşti, unde preoţii şi medicii credincioşi conlucrează pentru cei ce au nevoie de alinare şi vindecare, de sănătate şi speranţă.
Dorinţa noastră este de a ne implica activ mai ales în programele cu caracter medical şi de prevenire a bolilor, urmărind conştientizarea şi educarea oamenilor în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fără excese sau abuzuri, precum şi necesitatea depistării, în stadiul incipient, a bolilor. La aceasta se adaugă şi obligativitatea de a avea o atitudine responsabilă şi caritabilă faţă de boală şi bolnavi.
În acest sens, în zilele de 3-4 noiembrie 2008, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, peste 1000 de preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor vor participa la conferinţa semestrială, având ca temă „Pastoraţia pentru sănătate şi medicina preventivă“. Dorim ca această Conferinţă să o organizăm împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice, ca semn concret al cooperării dintre instituţiile noastre.
Sperăm că, astăzi, cooperarea Bisericii cu Statul în domeniul asistenţei medicale înseamnă forţe unite pentru o eficienţă mai mare şi o semnificaţie spirituală mai profundă. Protocolul semnat astăzi arată nu doar dorinţa noastră comună, cât, mai ales, responsabilitatea noastră comună, atât a Guvernului României, cât şi a Bisericii Ortodoxe Române, de a ajuta pe cei aflaţi în suferinţă.
În încheiere, dorim să Vă mulţumim, Domnule Ministru, pentru disponibilitatea pe care o arătaţi în a coopera împreună cu Biserica pentru a uni ştiinţa cu spiritualitatea, medicina vindecării cu binecuvântarea mântuirii.
Parteneriatul semnat astăzi este o bază comună pentru programe social-medicale şi spiritual-pastorale multiple.
Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să devenim şi mai mult mâinile iubirii Sale faţă de cei ce suferă cu speranţa vindecării.
Ciobanii vor creşte oile după manual
Ministerul Agriculturii şi Autoritatea Sanitar-Veterinară vor să elaboreze un ghid de bune practici pentru crescătorii de oi. Ghidul de bune practici pentru ciobani ar urma să cuprindă nu doar normele legislative, dar şi explicaţii detaliate privind modul de bună creştere a animalelor: cum se tund oile sau cum să-şi vândă brânza în pieţe. Ministerul Agriculturii susţine un astfel de demers, apreciind că, astfel, ciobanii se vor alinia normelor europene. De asemenea, crescătorii de oi au solicitat MADR un sprijin financiar pentru achiziţia de berbeci, în vederea ameliorării raselor de carne. În judeţul Sibiu, s-a obţinut o rasă de miei metişi prin încrucişarea rasei ţurcană cu o rasă adusă din Germania, cu un spor de greutate mult mai mare decât rasele locale de carne.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) în colaborare cu asociaţiile crescătorilor de ovine şi Autoritatea Sanitar-Veterinară vor demara, în perioada următoare, elaborarea unui ghid de bune practici în sectorul de creştere a oilor. Autorităţile susţin elaborarea unui astfel de manual mai ales în contextual în care şi ciobanii s-au arătat interesaţi de iniţiativa ministerului. „Crescătorii de oi au solicitat formarea unei echipe mixte din reprezentaţii MADR, ai ANSVSA şi cei ai asociaţiilor crescătorilor de ovine, pentru elaborarea unui ghid de bune practici în domeniu, care să definească condiţiile necesare pentru a avea o fermă autorizată“, a precizat ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş (foto).
Ghidul de bune practici pentru ciobani ar urma să cuprindă nu doar normele legislative, dar şi explicaţii detaliate privind modul de bună creştere a animalelor: cum se tund oile sau cum să-şi vândă brânza în pieţe. Este vorba de condiţiile de igienă şi de bunăstare a animalelor, condiţii pe care trebuie să le îndeplinească crescătorii în vederea autorizării fermei. De asemenea, crescătorii de oi au solicitat MADR un sprijin financiar pentru achiziţia de berbeci, în vederea ameliorării raselor de carne. „Crescătorii vor un sprijin financiar în acestă perioadă, pentru achiziţia unui număr de circa 3.000-5.000 de berbeci, pentru a-şi putea asigura mieii pentru anul viitor. Vom vedea dacă putem găsi acum un buget minim pentru aceste achiziţii“, a spus Dacian Cioloş. Acesta a precizat că, în mod normal, aceste tipuri de investiţii s-ar putea face prin programul Fermierul, care va fi funcţional la finele lunii august. „Le-am propus crescătorilor să facem aceste achiziţii prin programul Fermierul. O parte din acest buget îl putem aloca sectorului de ovine şi bovine, dar programul va deveni funcţional abia la finele lunii august, iar proiecte pe PNDR vor putea fi depuse abia din septembrie. Crescătorii vor să achiziţioneze însă în această perioadă, ca să aibă berbeci la toamnă pentru montă şi să asigure mieii pentru la anul şi, astfel, vor putea ameliora şi sistemul de creştere a oilor de carne“, a mai spus ministrul Agriculturii.
Mieii metişi, o rasă pentru carne „descoperită“ la Sibiu
Cioloş a menţionat că programul Fermierul este doar pentru agricultorii care au ferme înregistrate sau pentru persoane fizice autorizate, iar în acest sector foarte mulţi lucrează la negru. „Le-am spus că nu poţi să lucrezi la negru şi să iei şi bani de la Stat. Dacă fac astfel de investiţii, trebuie să le facă pe asociaţii înregistrate fiscal“, a explicat oficialul MADR. În judeţul Sibiu, ministrul Agriculturii a văzut o rasă de berbeci de carne, adusă din Germania, din care, prin încrucişare cu rasa ţurcană, au ieşit nişte metişi cu un spor de greutate mult mai mare decât rasele locale de carne. „Mieii metişi din primăvară ajung, în toamnă, la 50 de kilograme, în timp ce mieii din rasele locale, la numai 35 de kg. Îmbunătăţirea sistemului de creştere a oilor de carne ar rezolva şi lipsa mâinii de lucru pentru creşterea şi mulgerea oilor, pentru că mieii din primăvară se lasă la păşune toată vara, iar toamna, se vând“, a explicat Dacian Cioloş. În privinţa subvenţiilor alocate în sector, crescătorii de oi vor să fie menţinut ajutorul de 45 de lei pe cap de animal, dar acest lucru depinde de numărul total de animale declarate eligibile pentru plată, după finalizarea controlului efectuat de ANARZ (Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie). Termenul pentru finalizarea controlului în teren este 15 septembrie. „Crescătorii vor neapărat ca subvenţia să rămână la 45 de lei pe cap de animal, dar acest lucru este posibil în funcţie de animalele declarate eligibile. Plafonul naţional alocat în sector îl vom împărţi la numărul de animale eligibile, pentru că, faţă de anul trecut, avem cu aproape două milioane de capete mai mult. Dacă anul trecut erau peste patru milioane, în 2008 sunt aproape 6,5 milioane de ovine. Noi am luat în calcul, pentru plată, mai multe animale decât anul trecut, în jur de cinci milioane, dar se pare că numărul a fost depăşit“, a mai adăugat şeful de la Agricultură. Cioloş a dat asgurări că se vor primi subvenţii pentru toate animalele, dar cuantumul acestora va fi mai mic, în funcţie de cum va ieşi controlul pe teren.
Controale în teren
Conform datelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), până la finalizarea campaniei de depunere a solicitărilor pentru plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, 30 iunie, au fost depuse la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) 39.000 de cereri de plată pentru un efectiv de 6,5 milioane de capete de ovine şi caprine. Faţă de campania din 2007, cererile depuse în acest an au fost mai multe cu 3.637, respectiv 1.596.040 de capete. Toţi proprietarii care au solicitat plata naţională complementară directă sunt obligaţi să menţină efectivul pentru care au solicitat prima pe cap de animal, în exploataţia în care se găsesc animalele, conform datelor înscrise în cererea de sprijin. Crescătorii de animale ce refuză accesul echipei de control în exploataţie sunt excluşi de la plată, iar proprietarul va fi înştiinţat prin poştă că cererea este neeligibilă. Pot fi primite fonduri pentru animalele identificate, notificate în Registrul Naţional al Exploataţiilor şi menţinute în exploataţie pentru control. De asemenea, proprietarii nu trebuie să aibă datorii la bugetul de stat sau local.
Oficiul pentru produse tradiţionale va funcţiona din august
Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice îşi va începe activitatea în luna august, a declarat, pentru Agerpres, ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş. „În prezent, oficiul are deja o parte din echipă - directorul general, directorul adjunct şi câteva posturi de execuţie - iar în maxim două săptămâni se va mai organiza un concurs pentru ocuparea altor şapte posturi“, a spus Cioloş. Potrivit ministrului, conducerea Oficiului - reprezentată de două doamne din judeţele Alba şi Braşov - are experienţa în industria alimentară, în organizarea grupurilor de producători, dar şi experienţa cooperării cu organizaţii şi camere agricole din Franţa. Ministrul a mai precizat că în aceste zile va fi discutat planul de lucru al oficiului. „Reprezentanţii oficiului urmează să revadă lista cu produsele atestate la Ministerul Agriculturii, pentru a decide care sunt produsele pe care ne putem baza, dacă sunt în spate producători care pot rezista pe piaţă din punct de vedere economic. Ei trebuie să pornească pentru început cu câteva produse pentru care merită să existe protecţie“, a spus Cioloş. Reprezentanţii oficiului se vor deplasa în zonele respective, pentru a discuta cu producătorii care ar fi interesaţi să producă şi să comercializeze produsele protejate şi în afara României. „Oficiul a fost creat în acest scop de a avea iniţiativa şi a veni în întâmpinarea producătorilor“, a mai spus Cioloş. Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice/ONPTE/ a fost prevăzut cu 27 de posturi, din care şase reprezentanţi în teritoriu, în Timiş, Bihor, Alba, Iaşi, Argeş şi Galaţi. ONPTE va acorda asistenţă tehnică producătorilor sau procesatorilor la elaborarea documentaţiei, conform legislaţiei comunitare şi naţionale, pentru a solicita protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole sau alimentare româneşti, la nivel naţional şi comunitar. În prezent, sunt peste 70 de denumiri de origine în România, pentru care s-ar putea cere protejarea acestora, acestea referindu-se doar la produse alimentare, nu şi la băuturi (vinuri, ţuică). În ceea ce priveşte produsele tradiţionale, MADR are atestată o listă de circa 1.700 de astfel de produse.
Tokes vrea să colaboreze cu dreapta din Ungaria
Liderul principalului partid de opoziţie din Ungaria - Fidesz, Viktor Orban, a avut miercuri o întrevedere la Budapesta cu europarlamentarul român Laszlo Tokes, în urma căreia cei doi au convenit că partidele minorităţii ungare din România, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR) şi Partidul Civic Maghiar, ar trebui să colaboreze în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă. Viktor Orban a declarat la finalul întâlnirii cu Laszlo Tokes că a făcut apel la cele două formaţiuni să ajungă la un acord, care ar contribui la creşterea gradului de reprezentare politică a comunităţii etnice ungare din România după alegeri. Liderul principalului partid de opoziţie din Ungaria a făcut referire cu acest prilej la un program al Fidesz, denumit „O Ungarie puternică“, precizând că ar dori ca acesta să fie completat cu documente similare vizând întărirea comunităţilor maghiarilor din afara graniţelor Ungariei.
Colecţie unică de etnografie extra-europeană, la Sibiu
Muzeul de Etnografie Universală din Sibiu, unicul muzeu de etnografie extra-europeană din România, a sărbătorit, ieri, 15 ani de la inaugurare, prin vernisarea unei expoziţii aniversare şi prin lansarea unui set de vederi care includ câteva din cele mai reprezentative obiecte din colecţiile muzeului Muzeul „Franz Binder“, aflat în Piaţa Mică din Sibiu, este parte componentă a Complexului Naţional Muzeal „ASTRA“ Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder“ este, de la inaugurarea sa, în 1993, singurul muzeu din România profilat pe cercetarea şi valorificarea patrimoniului de etnografie extra-europeană
Expoziţia aniversară, intitulată „15 - Muzeul de Etnografie Universală «Franz Binder» la 15 ani de la inaugurare“, poate fi vizitată la sediul muzeului din Piaţa Mică a Sibiului, iar vederile pot fi achiziţionate fie de la sediul muzeului, fie de la Librăria Humanitas din centrul oraşului, conform Mediafax. Muzeul „Franz Binder“ a arătat că iniţiativa creării Muzeului de Etnografie Universală i-a aparţinut directorului Complexului Naţional Muzeal ASTRA, dr. Corneliu Bucur, şi a apărut din nevoia cunoaşterii propriei identităţi prin compararea cu valorile altor culturi. „Unitatea a primit denumirea de Muzeul de Etnografie Universală «Franz Binder» în semn de respect faţă de cel care, în 1862, când etnologia nu se constituise încă în ştiinţă, devenea fondatorul colecţiilor extra-europene de la Sibiu, prin donaţia de peste 450 de obiecte africane, făcută Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii“, conform Muzeului „Franz Binder“. Colecţiile iniţiale au fost îmbogăţite ulterior prin donaţiile făcute de Carl F. Jickeli, Arthur von Sachsenheim, Andreas Breckncr, Hermann von Hannenheim, Gustav A.Schoppelt, Karl Meliska, cu obiecte provenind din ţinuturi de pe toate continentele: Africa de Est, Egipt, China, Japonia, Java, India, Sri Lanka, Oceania, Australia, Brazilia, America, Turcia etc.
„Modul de prezentare sobru, ce nu face concesii unor aşa-zise «viziuni artistice» tot mai frecvente în muzeografia românească, ambianţa expoziţională deosebit de plăcută, grija pentru detaliu au arătat că la Sibiu există o activitate muzeistică menită nu numai să ofere date şi informaţii cât mai numeroase, ci să şi educe gustul publicului, să-i faciliteze acestuia o înţelegere plenară a mesajului expoziţiilor, să-i ofere momente de destindere. Acestea sunt trăsături pe care le identifica prof. Anghel Pavel, în primele expoziţii ale Muzeului de Etnografie Universală «Franz Binder», şi de la care acesta nu se abate nici acum“, au arătat specialiştii din cadrul Muzeului. Muzeul „Franz Binder“ şi-a pregătit şi un site, care poate fi vizualizat la adresa www.franzbinder.sibiu.ro şi va lansa un catalog online al colecţiei Franz Binder. Conducerea muzeului a anunţat că, pentru viitor, se doreşte îmbogăţirea colecţiilor şi conservarea într-o stare cât mai bună a celor existente, colaborarea cu reprezentanţele diplomatice acreditate în România pentru o prezentare cât mai bună şi mai variată a civilizaţiei şi artei tradiţionale a popoarelor lumii, şi, nu în ultimul rând, fondarea Galeriilor de Artă Populară, pentru vânzarea artizanatului din ţările extra-europene.
Specialiştii Muzeului „Astra“ din Sibiu au restaurat o biserică-monument
Complexul Naţional „Astra“ din Sibiu a anunţat, ieri, că o echipă de specialişti ai muzeului au terminat lucrările de restaurare la unul dintre cele mai importante monumente bisericeşti din localitatea Sebeş, judeţul Alba, iconostasul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Astfel, au fost realizate lucrările de restaurare, constând în consolidarea şi completarea structurii şi a decoraţiilor sculptate din lemn de tei aurit, curăţirea icoanelor, vernisarea picturilor şi vopsirea structurilor de susţinere, utilizându-se materiale de calitate de către o echipă de tineri restauratori coordonaţi de experţi din cadrul Departamentului de conservare-restaurare din Muzeul „Astra“ Sibiu, conform Mediafax. „Finalizarea lucrărilor de restaurare a scos în evidenţă un iconostas monumental, de o deosebită frumuseţe şi valoare artistică care împodobeşte minunat biserica din cimitirul oraşului Sebeş“, conform Muzeului „Astra“. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din oraşul Sebeş a fost construită în anul 1778 în cimitirul ortodox. În anul 1900, biserica a fost dotată cu un nou iconostas, frumos sculptat, din lemn de tei, împodobit cu icoane pictate de pictorul Ion Zaicu. Tot în anul 1900, biserica a fost împodobită cu frescă semnată de pictorul Sava Henţea. Lucrările de restaurare au fost comandate în urma unei expertize şi unei evaluări de specialitate făcute în anul 2007 de experţii restauratori ai Departamentului de conservare-restaurare din Muzeul „Astra“.
Copilărie într-un sat de munte
Copiii uitaţi de civilizaţie, din cătunele munţilor umbroşi, învaţă zi de zi, chiar şi în vacanţe, lecţiile aspre ale şcolii vieţii. Chiar dacă sunt prea mici să mânuiască coasa, grebla sau furca, nu se dau în lături de la a-şi ajuta părinţii la treburile gospodăreşti. Curajul şi hărnicia devin evidente când, la doar şapte ani, merg în pădure, după lemne, mulg oile cot la cot cu ciobanii bătrâni şi, pe deasupra, mai sunt şi premiaţii clasei, la sfârşit de an şcolar.
La şcoala adevărată. Bucuriile copilăriei sunt nenumărate. Copiii munţilor o ştiu cel mai bine şi preţuiesc fiecare moment liber, când pot zburda în voie şi pot face tot ce le pofteşte inima. Nici când merg la păscut cu vacile nu renunţă la jocuri. Fiecare clipă petrecută departe de grijile şi responsabilităţile familiei este bine drămăluită şi, parcă, în vacanţa mare, au parte de mult mai multe momente de acest fel.
Chiar dacă lumea satului e un loc în care tradiţiile, obiceiurile şi valorile strămoşeşti se păstrează mai bine decât la oraş, astăzi este tot mai greu să găseşti, chiar şi la sat, oameni adevăraţi, cumpătaţi, drepţi. Şi dacă printre oamenii adulţi, fie ei de la oraş sau de la ţară, detectăm tot mai greu modele, printre cei mărunţei, care sunt oglinda celor dintâi, nici nu încape vorbă să îi găsim foarte uşor; chiar şi în ţinuturile Bucovinei, de unde îşi trage firele povestea de faţă şi unde se spune că oamenii nu se lasă atât de uşor momiţi de mode ritmurile noi impuse de modernitate.
Curios pentru unii, un fapt cu totul banal pentru alţii, este acela că încă mai există, i-am găsit, copii-model, care fac cinste părinţilor, oriunde ar fi. Nu aparţin vreunei familii sus-puse şi nici nu duc o viaţă foarte confortabilă. Sunt copii simpli, anonimi, care se disting printr-o forţă interioară deosebită, un spirit agil şi multă inteligenţă, înţelepciune, pe care unii n-ar acumula-o nici în două vieţi trăite cap-coadă.
Copilul-fierar
Niculae are opt ani şi se poate lăuda că ştie deja o meserie. Fierăria. Tatăl său, Gheorghe Bujor, este singurul fierar din Ciumârna, un sat ascuns prin pădurile Sucevei. La fel ca şi fiul, tatăl a deprins meşteşugul fierăriei de mic copil. Din generaţie în generaţie, fără excepţie, aşa s-a transmis meseria în familia Bujorilor. „Trebuie să fii om vânjos, şi dacă fizicul nu te ajută, trebuie să ai vână, să ai drag de animale, nu să fii un molâu care se gândeşte doar la cum să câştige mai repede şi mai uşor banul…“, aşa consideră Gheorghe Bujor.
Fiul îl priveşte în soarele dimineţii, cu cozorocul şepcii tras pe ochi. E opt dimineaţa şi băiatul e încă adormit. Alungă somnul cu o mână de apă aruncată pe faţă din găleata de adăpat a vacilor. Are de înroşit fier în foc şi de aţâţat spuza din atelier. Nu e timp de stat.
Niculae e cel mai mic dintre fraţii Bujor. Este şi singurul care a rămas acasă. Ceilalţi cinci feciori şi-au găsit fiecare, în dreptul lui, rostul în lumea largă, departe de casa părintească. Doi dintre ei au ajuns domni respectaţi la oraş, cu maşini şi afaceri proprii, alţii sunt plecaţi în străinătate. O duc cu toţii bine. Vin pe-acasă doar de sărbători.
Băiatul nici nu se gândeşte că ar putea trăi vreodată altundeva decât în satul în care s-a născut. „Am fost plecat o singură dată în excursie cu clasa. Trei zile. Mi-era dor şi de pietrele de pe drum. Toată ziua mă gândeam la cal, la vacile din grajd, la Pichi, câinele meu. Ştiam că tata are treabă şi stăteam cu grijă că poate sunt însetate sau înfometate“, spune mezinul familiei Bujor.
De când cu excursia la Cetatea Sucevei şi în împrejurimi, băiatul nu a mai plecat vreodată de acasă. Nu e curios să afle ce se întâmplă în lumea cea mare. Vede el prea bine la televizor, seara, după ce termină de muls vacile, câte grozăvii se întâmplă. N-are el ce căuta la oraş. „Tătuca o să-mi dea mie fierăria, şi casa, şi animalele. Am o bucată de pădure, fân la vite, vreo trei livezi. Mai mult nu-mi trebuie. Sănătate să am“, este de părere copilul, maturizat înainte de vreme. Niculae e recunoscut în sat pentru hărnicia lui şi pentru responsabilitatea cu care îşi asumă treburile ce i se încredinţează, de multe ori peste puterile lui. „Amuâ m-am învăţat să merg singur după cepuri în pădure. Merg cu caluâ şi cu Pichi, şi nu mă tem că mă păzeşte îngerul. Şi chiui şi fluier prin pădure până ajung acasă, ca să treacă urâtul“, mai spune puiul de om.
E fericit alături de familia lui, fără de care nu ar concepe viaţa. Îşi iubeşte părinţii şi îi ajută după puteri. Nu este pasionat de jocurile pe calculator, şi se uită din când în când la televizor, când nu are treabă. Îi plac filmele cu haiduci, cu eroi, prea puţin cele cu lupte. E un copil ca oricare altul, doar că pentru el tăvălugul vieţii a venit atât de repede, încât i-a nivelat şi visuri, şi speranţe, şi şanse. Nimic din toate acestea nu contează, atâta timp cât Niculae este fericit. O susţine el însuşi. Se vede şi în luminile albastre care îi joacă sub sprâncene. Nu vrea să împartă cu nimeni sentimentul pe care îl are, viaţa sa, de aceea nu acceptă bliţul aparatului de fotografiat.
Cei mici, ajutoare de nădejde pentru cei mari
Câţi dintre năzdrăvanii de azi mai ies în faţa blocului cu pături din care „înalţă“ corturi, cazemate, tabere de război printre crengile copacilor? Fetiţele mai poartă fundiţe mari, din tul, cu inocenţa îngeraşilor care îşi deschid aripile când le veghează somnul? Mai au ele grijă de păpuşile bolnave cu tot atâta dăruire precum o făceau mamele lor la vârsta copilăriei? În câţi dintre copiii de astăzi mai sălăşluieşte Nică cel poznaş? Oare nu-l mai vedem pe Nică, pentru că suferă de dorul părinţilor plecaţi în străinătate?
Dacă o să privim mai atent în jur, vom vedea că micuţii de astăzi sunt mai trişti decât cei din generaţiile trecute. Au uitat de şotron, de jocul de-a v-aţi ascunselea, iar de lapte gros nici pomeneală să fi auzit. Preferă jocurile pe calculator şi cumpărăturile în mall-uri. Nu mai ştiu că au o copilărie de trăit, şi doresc cu orice preţ să ajungă mari.
Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu surorile Adriana şi Loredana Gheţău, două fetiţe de 9 şi 11 ani, care încă se joacă cu jucării şi îşi pun păpuşile la uscat pe aţa de rufe a mamei.
Loredana e premianta familiei, îi place să citească şi îşi doreşte să devină profesoară. Are un adevărat cult pentru rochiţele colorate şi bentiţele de păr. În rest, râde cu poftă şi nu vrea cu nici un preţ să se termine vacanţa cea mare. Adriana e mai copilăroasă, deşi mai mare, foarte energică şi nu ratează nici o ocazie să încalţe pantofii cu toc ai mamei, ori de câte ori aceasta pleacă de acasă. Surorile îşi ajută părinţii la treburile din gospodărie încă de când erau două mogâldeţe. „Mergem la fân, avem fiecare greblă pe măsură. Ştim să facem de toate: să dăm mâncare la animalele din curte sau să strângem cartofii de pe ogor, toamna. În casă avem fiecare treaba ei,“ spune Loredana, veselă ca un fluture gâdilat de lumina soarelui.
Cât e ziua de mare, fetele nu stau locului o clipă. Îşi găsesc de treabă cât e ziua de lungă şi nu se plâng niciodată când treburile se îndesesc ori sunt peste puterile lor. Nu se plâng niciodată şi nici nu cer nimic la schimb. Aşa au fost educate de când au făcut ochi şi mai ştiu, fără să fi le spus cineva, că dragostea şi grija părintească trebuie răsplătite cu recunoştinţă şi respect. E o lege nescrisă a locului pe care o cunosc cu toţii, cei mari, dar şi cei mai mici. Dacă ziua îşi găsesc de treabă pe lângă casă, spre seară, fetele ies la joacă, împreună cu ceilalţi copii. Vuie prundurile de glasurile lor. E o minunăţie să stai să-i priveşti cum ştiu să preţuiască fiecare clipă, cum râd, cum se hârjonesc de parcă ar împărăţi lumea. Poate nu au de fiecare dată o minge pe care să o paseze de la unul la altul şi nici calculatoare performante, dar ei sunt fericiţi în lumea lor, pe care nu ar da-o la schimb cu nimic din lume. De altfel, arta improvizaţiei nu le este străină, şi cu foarte multă imaginaţie reuşesc să se distreze de minune.
„Eu n-am întâlnit niciodată strigoi, dar am auzit de la alţii“
Când timpul le permite, Adriana şi Loredana merg în munţi, la cules de fructe de pădure sau ciuperci. Nu se avântă de unele singure, sunt însoţite şi de alţi copii, aleşi în funcţie de prietenii şi simpatii. Pot părea destul de periculoase astfel de drumeţii, însă copiii sunt familiarizaţi cu urcuşurile şi coborâşurile pantelor muntoase, exact ca în viaţă. Nu pleacă la drum fără să-şi burduşească rucsacurile cu merinde şi apă, fără bâte în mâini şi usturoi în buzunare. „Ne luăm usturoi cu noi, pentru că nu se ştie când ne putem întâlni cu vreun strigoi. O cruce şi usturoi curăţat ne scapă de ei. Eu n-am întâlnit niciodată, dar am auzit de la alţii“, spune pe ton serios, că aproape îţi vine să-l crezi, un roşcovan de băiat.
Vara e anotimpul mult aşteptat de cei mici, mai ales că se pot răcori în voie în vâltoarea apelor curate de munte, la scăldătoare. Aici pierd ei noţiunea timpului, se lasă furaţi de giumbuşlucuri şi uită să mai vină acasă.
Bucuriile copilăriei sunt nenumărate. Copiii munţilor o ştiu cel mai bine şi preţuiesc fiecare moment liber, când pot zburda în voie şi pot face tot ce le pofteşte inima. Nici când merg la păscut cu vacile nu renunţă la jocuri.
Fiecare clipă petrecută departe de grijile şi responsabilităţile familiei este bine drămăluită şi parcă în vacanţa mare au parte de mult mai multe momente de acest fel. Odată cu începerea şcolii, timpul liber devine tot mai scurt. Pentru cei care sunt nevoiţi să coboare din munţi, ca să ajungă în sat, mersul la şcoală este un adevărat test de curaj şi rezistenţă fizică. Iarna se trezesc cu noaptea în cap şi, pe lângă faptul că pot fi ţinte pentru animalele sălbatice şi flămânde ale pădurii, copiii trebuie să străbată kilometri întregi pe jos, prin nămeţi. Cu mici excepţii: „Când avem noroc şi ne ia vreun nene care merge încolo, spre Câmpulung Moldovenesc, ajungem mai repede la şcoală şi nu mai trebuie să stăm jumătate de oră lângă sobă să ne dezgheţăm. Mulţumim frumos şoferului şi îi zicem drum bun şi nu ne ia nici un ban“, mai spune Maria, o fetiţă frumoasă ca un răsărit de soare.
Pentru unii copii, şcoala este alternativă pentru o viaţă mai bună, materializarea visurilor legate de viitor. Ei sunt premianţii. Cei încoronaţi cu flori de margarete la tâmple, la sfârşit de an şcolar.
Preşedintele ceh, principalul oponent al Tratatului de la Lisabona
Preşedinţii Cehiei şi Poloniei, Vaclav Klaus şi Lech Kaczynski, au rămas pe poziţii în ceea ce priveşte Tratatul de la Lisabona, primul opunându-se proiectului de reformă instituţională, iar cel de-al doilea fiind pentru continuarea procesului european, după cum au precizat ei înşişi la finalul întrevederii de joi, din regiunea Praga, relatează AFP
„Consider Tratatul de la Lisabona o eroare, un lucru rău pentru Europa“, a declarat preşedintele ceh Vaclav Klaus (foto), care rămâne singurul preşedinte european care vrea să oprească adoptarea Tratatului de la Lisabona, după respingerea textului prin referendumul irlandez.
„Eu mi-am reiterat părerea că tratatul nu există fără Irlanda, dar Polonia nu vrea să fie un obstacol“, a spus, la rândul său, Lech Kaczynski. „Nu am încercat să ne convingem unul pe altul. Avem opiniile noastre clare care nu se pot schimba“, a adăugat preşedintele ceh, care l-a primit pe omologul său polonez în castelul de la Lany, unde se află în convalescenţă după o operaţie la şold. „În ceea ce priveşte ratificarea, cred că nici unul dintre noi nu este obligat să acţioneze de o manieră radicală. După părerea mea, fără o schimbare a rezultatului din Irlanda, este inutil să vorbim“, a adăugat şeful Statului ceh, care a afişat mereu un euroscepticism convins. Puterile constituţionale de care dispune nu-i permit lui Vaclav Klaus să se opună Tratatului de la Lisabona dacă acesta va fi ratificat de Parlamentul ceh, dar influenţa sa politică este puternică, în special în rândul Partidului Democrat Civic (ODS), din cadrul coaliţiei aflate la guvernare. Tratatul, care îşi propune reformarea instituţiilor europene, urmează a fi supus aprobării Parlamentului ceh până la sfârşitul anului, odată ce Curtea Constituţională va emite un aviz favorabil. În ceea ce priveşte Polonia, lipseşte doar semnătura preşedintelui Lech Kaczynski pentru validarea textului, aprobat, în aprilie, de Parlament.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu