Mănăstirea Stavropoleos, „reţeta“ îmbinării culturii cu Liturghia
În centrul Capitalei, într-o zonă cunoscută în vechime pentru intensa ei viaţă economică, cândva populată de mulţi meşteşugari pricepuţi, se află mănăstirea Stavropoleos. Zidită în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, în 1724, de arhimandritul grec Ioanichie Stavropoleanul, biserica este, astăzi, un important reper duhovnicesc şi cultural al Bucureştiului.
Zilnic, se adună la slujbele săvârşite aici sute de tineri, oameni de cultură şi vizitatori din ţară şi din străinătate, dornici să se închine în biserica despre care au auzit că îmbină, într-o discreţie specifică Ortodoxiei, cultul şi cultura, tradiţia şi înnoirea.
Într-o dimineaţă aglomerată, ne-am strecurat prin furnicarul din Bucureşti, pe străzile înguste din centrul istoric al cetăţii şi, la doar câteva minute de cafenelele din strada Lipscani, am ajuns la mănăstirea Stavropoleos. Ne-am întâlnit cu maica Mihaela, stareţa aşezământului, şi cu părintele Iustin Marchiş, duhovnicul obştii, care ne-au dat binecuvântarea de a intra şi a afla istoria Mănăstirii Stavropoleos.
Am intrat în curtea îngrijită, ordonată cu bun gust, ne-am închinat, iar când am ieşit din biserică, ne-a întâmpinat maica Atanasia, care ne-a purtat prin tot aşezământul care găzduieşte icoane vechi, cărţi, obiecte de artă, povestindu-ne despre istoria lăcaşului şi despre viaţa comunităţii.
La început, biserică de han
„Pentru acestea şi smerenia mea, din fragedă tinereţe am ales viaţa monahală şi m-am închinat Domnului, lăsând la o parte ale lumii valuri, la cinstita şi sfânta mănăstire din Eparhia Pogonianei, slăvită cu hramul preamăriţilor voevozi Mihail şi Gavriil, numită Gura, lângă comuna Ostaniţa, patria mea, zidită pe o stâncă mare“, mărturiseşte în testamentul său monahul Ioanichie, cel de al cărui nume se leagă foarte strâns existenţa Bisericii Stavropoleos.
Maica Atanasia ne-a povestit că, după venirea sa „din Epir, din Grecia, călugărul Ioanichie ridică în zona centrală a Bucureştiului, un han, iar ulterior, la 1724, ridică biserica. O închină Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Ridică biserica iniţial ca biserică de han, iar apoi, funcţionează ca mănăstire. Din documente, din catagrafii, din tot ce am adunat de la arhive este mereu amintit faptul că aici era o mănăstire de monahi“.
Monahul epirot şi-a îndreptat paşii spre Rusia ortodoxă a ţarului Petru cel Mare, de unde s-a întors în Ţara Românească cu o însemnată sumă de bani, rămânând încă de pe la 1700 în Bucureşti, la Mănăstirea Grecilor, legată de Eparhia Pogonianei. Aici, avea să ajungă egumen străduindu-se să sprijine ctitoria de metanie. Astfel, la 6 aprilie 1722, a început să zidească în spiritul veacului, un han, care să aducă venituri. La 1 iunie 1724, hanul era deja ridicat, aşa cum pomeneşte şi testamentul lui Ioanichie; în acelaşi an, lucrările de zidire a bisericii se încheiau la 30 octombrie, după cum se arată în pisania dăltuită în piatră, pe două coloane, în limbile greacă şi română, cu caractere chirilice, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat şi sub păstorirea mitropolitului Daniil. Textul mai aducea precizarea că biserica fusese ridicată „cu toată cheltuiala“ arhimandritului Ioanichie din Ostaniţa.
Maria, fata logofătului Radu Greceanu, dăruieşte mănăstirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotniţă şi o pivniţă, iar la 7 martie 1726, din porunca patriarhului ecumenic Ieremia şi cu încuviinţarea voievodului Nicolae Mavrocordat, Ioanichie este ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei.
Mai târziu, în 1729, Ioanichie dobândeşte de la serdarul Grigoraşcu Greceanu, în schimbul unui alt loc, o porţiune de un stânjen şi o palmă în lăţime şi două palme în lungime, ca să mărească altarul bisericii.
La intrarea în biserică, tabloul votiv din pronaosul bisericii, Chir Ioanichie al Stavropolei ţine macheta bisericii împreună cu voievodul Nicolae Mavrocordat, cum se vede pe peretele de vest, primul în stânga, iar celălalt în dreapta. Lângă ctitor, apar fraţii lui, fiii lui Eustatie Pogonis din satul Ostaniţa, adică: Panait şi Nicolae, inscripţia menţionând şi pe soţia acestuia din urmă. În spaţiul ocupat de familia principelui amintit mai sus se succed, către latura de sud, doamna Smaragda, soţia sa şi copiii: Maria domniţa, apoi Constantin voievod, Iancul voievod, domniţa Sultăniţa, Alexandru voievod şi Smărăndiţa.
Ioanichie a trecut la cele veşnice la vârsta de 61 de ani, iar în perioada următoare, biserica a intrat într-o perioadă de declin, egumenii care au urmat nereuşind s-o păstreze la strălucirea pe care i-o dăduse ctitorul. „În perioada care a urmat, viaţa liturgică se restrânge şi, la un moment dat, biserica chiar este închisă. Aşezământul cunoaşte o stare progresivă de degradare. Biserica nu mai era îngrijită. În 1890, avem ultima mărturie despre un monah la Stavropoleos“, povesteşte maica Atanasia.
Redată din nou Liturghiei
Din documente, am aflat că Statul a dorit să ia măsuri pentru restaurarea bisericii şi s-a adresat arhitectului Ion Mincu, care, după trei ani de prospecţii, a afirmat că resturarea ei este imposibilă, datorită greşelilor de construcţie. Totuşi, în august 1904, arhitectul Ion Mincu începe lucrările de restaurare, iar după numai patru ani, prezintă autorităţilor planurile pentru ridicarea, alături de biserică, a clădirii ce amintea de vechiul han şi care va servi drept muzeu. Restaurearea picturii a fost încredinţată pictorului V. Damian.
După arhitectul Mincu, lucrările au fost continuate de elevul său, arhietectul Al. Zagorit, lucrările fiind întrerupte în timpul războiului.
Între anii 1904-1940, biserica a rămas doar monument istoric, iar în incintă s-au depozitat elemente de arhitectură şi pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Bucureştiului, iar Comisia Monumentelor Istorice a deschis aici un atelier pentru restaurarea obiectelor bisericeşti.
Biserica va fi redeschisă prin grija părintelui Dumitru Iliescu Palanca şi a epitropului Octavian Dobrin, funcţionând ca biserică de parohie, dar după întemniţarea acestuia, în anul 1948, au urmat la altarul bisericii Stavropoleos preoţii Ioan Lăncrăjan, Stelian Popescu, Paul Mărăcine, Constantin Dăscălescu şi Toader Crâşmariu.
„Părintele Iustin Marchiş a reînviat viaţa liturgică şi culturală“
O nouă etapă importantă în viaţa aşezământului începe odată cu venirea părintelui Iustin Marchiş, ca preot slujitor al acestei biserici, în anul 1991. În tot acest timp, comunitatea din jurul bisericii s-a mărit, din ea făcând parte numeroşi tineri, teologi, artişti, oameni de cultură. Sub îndrumarea duhovnicească a noului slujitor la Stavropoleos, membrii comunităţii au început să aibă diferite activităţi de întreţinere şi conservare a valorilor adunate în timp în cadrul aşezământului, precum şi activităţi sociale sau culturale.
„Părintele Iustin Marchiş, fost stareţ la Cheia, reînvie viaţa liturgică, culturală, comunitară. În jurul sfinţiei sale se adună mulţi oameni care îl ştiau de la Cheia, de la Cozia, oameni de cultură, de artă, care redau din nou vieţii de aici ceea ce putem spune că a fost ca o constantă a aşezământului, încă de la redeschiderea bisericii. O preocupare atât pentru dimensiunea liturgică, dar şi pentru cea culturală. Aceasta este o trăsătură care particularizează locul. Îmbinarea între liturgic şi cultural“, ne-a povestit cu amabilitate maica Atanasia.
Biserica Stavropoleos adună astăzi foarte mulţi oameni cunoscuţi din lumea culturii şi a artei, care participă la slujbe şi la viaţa bisericească de aici. Unul dintre ei este domnul arhitect Aurelian Trişcu, care este foarte încântat de atmosfera duhovnicească şi culturală, pe care o inspiră lăcaşul. „Aici, la Stavropoleos, este o comunitate strânsă, de oameni înţelegători şi de calitate. Legătură dintre cultural şi spiritual a avut ca liant, în primul rând, Liturghia. Toată această mişcare cultural-duhovnicească s-a format, astfel, prin Biserică şi în sânul Bisericii. Asta mi se pare extraordinar“, a subliniat domnul arhitect.
Odată cu venirea părintelui Iustin Marchiş, a început şi renovarea lăcaşului de cult, atât la interior, cât şi la exterior. Pentru acest lucru, părintele Iustin a ştiut să găsească specialiştii cei mai potriviţi. A ştiut să valorifice spre binele bisericii darurile fiecărui membru din comunitate. Astfel, restaurarea picturii a fost realizată de către domnul profesor Dan Mohanu, care ne-a mărturisit că restaurarea Bisericii Stavropoleos a fost o experienţă unică, în primul rând pentru frumuseţea şi valoarea locului, apoi pentru dificultatea muncii în sine, pentru că pictura a prezentat degradări foarte ample şi au existat probleme serioase din punct de vedere tehnic. „Experienţa întâlnirii cu locul, cu părintele Iustin şi cu comunitatea a fost extraordinară. Odată cu restaurarea, s-a dezvoltat şi comunitatea din jurul bisericii, astfel încât, pentru mine, Stavropoleos a devenit o prezenţă firească fără început şi fără sfârşit. E un loc care reprezintă familia mea“, ne-a declarat restauratorul Dan Mohanu.
„Dimensiunea frumosului liturgic“
Păşim împreună cu maica Atanasia, într-o sală care la prima vedere ne lasă impresia unui mic paraclis, aşezat în aceeaşi simplitate şi eleganţă, care caracterizează întreg locul. Aflăm repede de la maica Atanasia că vizităm de fapt colecţia de obiecte de artă bisericească a mănăstirii.
Aruncăm mai întâi o privire discretă, după care maica ne invită să le privim cu atenţie pe fiecare. Sunt piese de artă decorativă şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist, icoane dăruite de ctitori, icoane împărăteşti, icoane praznicare şi icoane de procesiune. Colecţia conţine şi un fragment de tâmplă de la o biserică de lemn din sudul Transilvaniei şi un jilţ arhieresc al boierilor Mavrocordaţi. Unele primite, altele achiziţionate refac împreună un valoros tezaur şi redau atmosfera plină de linişte a unui spaţiu eclezial.
„Scopul acestei colecţii este acela de a păstra memoria trecutului, dar dorim în acelaşi timp să redăm această dimensiune a frumosului liturgic. Pentru a valorifica aceste lucruri a fost nevoie şi de un loc special amenajat. Lucrurile de aici sunt încă vii, utile, cum ar fi, de exemplu, manuscrisele vechi de muzică psaltică. Tinerii psalţi, care compun o melodie nouă, vin, consultă aceste manuscrise, se inspiră, fac analogii. Locul acesta oferă străinilor vizitatori o imagine vie despre ce înseamnă arta bisericească a veacului al XVIII-lea“, ne-a explicat maica Atanasia, muzeograful mănăstirii.
Grupul psaltic
La Stavropoleos se cântă muzică de tradiţie bizantină. Istoria grupului psaltic „Stavropoleos“ începe în anul 1992. În strană, se aflau pe atunci doi tineri teologi, Gabriel Oprea şi Marian Fârtat, astăzi unul, diacon, al doilea, preot. Alături de ei, pictorul Paul Gherasim. Treptat, numărul cântăreţilor s-a mărit, strana devenind neîncăpătoare. La fel cum devenise şi biserica.
În 1994, s-a înfiinţat Grupul psaltic „Stavropoleos“, care face neîncetat cunoscută, în ţară şi în străinătate, cântările slujbelor ortodoxe. Au susţinut concerte în Austria şi în Cipru, la Congresul Internaţional de Muzicologie de la Timişoara şi la Festivalul de Muzică Sacră de la Czestochowa (Polonia), în Franţa, Italia, America, dar şi la televiziuni, la Sala radio.
„Cântăm şi din tipăriturile vechi, şi din cele noi, pentru a păstra tradiţia bisericească autentică. Avem printre noi un tânăr care compune foarte bine în stilul secolelor XVIII-XIX. Vin, de asemenea, foarte mulţi tineri care vor să înveţe şi cred că cel mai bine învaţă prin cântarea la strană, prin practica liturgică“, ne-a declarat arhid. lect. dr. Gabriel Oprea, conducătorul grupului.
„Mai întâi, s-a creat obştea şi apoi s-a reînfiinţat mănăstirea“
La slujba Vecerniei săvârşită marţi seara, 27 mai, la Biserica Stavropoleos, proaspăt reînfiinţată anul acesta, ca mănăstire, a avut loc tunderea în monahism a celor patru monahii.
„Noi am venit pe rând aici. Când ne-am adunat noi în jurul bisericii, ca fiice duhovniceşti ale părintelui Iustin, nu ştiam dacă va fi sau nu mănăstire. Am întemeiat această obşte şi am trăit ani de zile ca într-o mănăstire, ţinând slujbele şi rânduielile monahale. Mai întâi, s-a creat obştea şi, apoi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a venit şi momentul reînfiinţării mănăstirii“, ne-a spus maica Atanasia, muzeografa mănăstirii.
Tot anul acesta, mănăstirea a primit, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, ca ocrotitor pe Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, adăugându-se hramului mai vechi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“.
Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a săvârşit prima slujbă a hramului şi, tot atunci, a fost numită stareţă a Mănăstirii Stavropoleos, monahia Mihaela Luchian.
Bibliotecă cu 9.000 de volume
Recuperarea tradiţiei, armonizarea a ceea ce este nou, cu ceea ce se păstrează din vechime, se realizează nu doar în cadrul colecţiei, ci este o preocupare de fiecare zi la Stavropoleos. Maicile restaurează cărţi vechi şi icoane moştenite sau primite de-a lungul anilor.
Maica Gabriela, de exemplu, se ocupă de restaurarea cărţilor. Are atestat de restaurare carte veche, obţinut în urma cursurilor făcute cu specialiştii Bibliotecii Naţionale. Reface cu foarte multă migală cărţile, dar are ascultare să le şi păstreze, să le conserve şi să le îngrijească pe cele care se adaugă în bibliotecă şi pe cele care se folosesc la strană. Datorită eforturilor maicii Gabriela, au fost recuperate Evanghelia de la Râmnic, din 1784 şi Anastasimatarul lui Petru Efesiu, din 1820.
Monahiile, alături de artişti şi restauratori, mai lucrează la veşminte preoţeşti şi odoare liturgice.
Bibliotecă mănăstirii conţine numeroase volume de teologie, artă şi istorie. La intrare, în partea dreaptă, am găsit un valoros raft cu Minee vechi, româneşti, greceşti şi slavoneşti.
Biblioteca adună în total 9.000 de volume, dintre care peste 40 de manuscrise şi 200 de tipărituri vechi, cărţi de cult sau tipărituri muzicale. Unele dintre ele, din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea sunt folosite şi astăzi în studii comparative.
Pe masa din mijloc am găsit câteva cărţi în dezordine. Maica Mihaela ne-a explicat că sunt recent aduse şi sunt în procest de sortare şi inventariere. Era vorba despre cărţile cunoscutului profesor Vasile Drăguţ, fost rector al Institutului de Arte Plastice din Bucureşti. Soţia acestuia, Gabriela Pătulea-Drăguţ a lăsat prin dorinţă testamentară aşezământului Stavropoleos toate cărţile ce au aparţinut bibliotecii renumitului istoric de artă.
Viața parohiilor: Prima biserică a parohiei Dancu este ocrotită de Sfântul Ilie
Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“ din Dancu a fost înfiinţată în 1990, la iniţiativa PF Patriarh Daniel, la vremea respectivă, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei La început, slujbele s-au ţinut într-un garaj din tablă, unde a fost improvizat un altar În 1994, a început construcţia bisericii
Lucrările pentru ridicarea primului sfânt lăcaş din cartierul Dancu, de lângă Iaşi, au început în 1994, cu două zile înainte de Paşti. Entuziasmul enoriaşilor a scăzut odată cu trecerea timpului, pentru că mulţi dintre ei au rămas fără serviciu.
Deschiderea şantierului pentru ridicarea unei aşezări bisericeşti i-a determinat pe enoriaşii din Dancu să găsească un loc provizoriu pentru oficierea sfintelor slujbe. Astfel că, la început, slujbele s-au ţinut într-un garaj din tablă unde a fost improvizat un altar. „Iarna era un frig, iar vara te topeai de cald. Ulterior, slujbele s-au ţinut într-o sala de clasă a şcolii primare din Dancu. Oamenii intrau pe atunci cu bucurie în noul loc amenajat pentru săvârşirea slujbelor bisericeşti, mai ales pentru că mulţi dintre ei învăţaseră în şcoala unde s-a slujit timp de şase ani de zile“, îşi aminteşte părintele Ilie Popovici.
Din anul 2001, credincioşii participă la slujbe în noua biserică, după ce au fost finalizate lucrările la ex-terior. Interiorul sfântului lăcaş este pictat în proporţie de 50%. Catapeteasma din stejar şi cele două candelabre aduse din Cehia au fost montate deja, în biserică.
Casă socială pe locul şcolii
Toate aceste lucrări ale părintelui Ilie Popovici au fost sprijinite încă de la început de enoriaşi, dar mai ales de epitropul Luca Niculai. „Baza au reprezentat-o creştinii, apoi am apelat la creştinii din împrejurimi. Consilierii noştri au format echipe care au mers şi au convins pe cei din satele din jur. Am apelat la ajutorul prietenilor, dar am primit fonduri şi de la Ministerul Culturii, în speţă de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Nu prea mult, dar într-un fel a reprezentat un stimulent şi pentru creştinii noştri. Trebuie menţionat faptul că, încă de la începutul activităţii la parohie, am beneficiat de sprijinul necondiţionat al domnului epitrop Luca Niculai, care a adus echipa cu care am început biserica“, a adăugat pr. Ilie Popovici.
Fosta şcoală primară de lângă Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, în care s-a slujit până în 2001, a fost darâmată, iar pe locul acesteia a fost ridicată o casă socială care cuprinde, la parter, o sală de mese, iar la etaj, va fi locuinţă pentru preoţi.
Praznice, la Casa de Copii
Părintele Ilie Popovici i-a convins pe oameni să facă praznicele la Instituţia de Ocrotire a Copiilor Străzii „Familia Nostra“, de pe strada Moara de Vânt. Enoriaşii care optează să facă pomenirile pentru cei adormiţi la „Familia Nostra“ sunt înştiinţaţi de Comitetul de femei de la biserică de numărul de copii care se află în grija instituţiei.
În Parohia Dancu există multe familii sărace care s-au mutat, după 1990, pentru că nu au mai putut să-şi plătească întreţinerea în oraş. Acestea sunt ajutate prin intermediul bisericii de câteva firme care le oferă îmbrăcaminte. De asemenea, în Postul Mare se fac pachete care se împart săracilor. „Avem colaborări cu asociaţii şi fundaţii care ne sprijină. Au venit nişte americani care au sprijinit copiii cu rechizite, abonamente pentru transportul în comun. Suntem sprijiniţi de Protopopiatul Iaşi II, pentru că, fiind în coasta Iaşului, sunt foarte mulţi oameni săraci“, a mai spus părintele.
Hramul parohiei
Duminică, biserica din Dancu îşi serbează hramul. Cu acest prilej, sunt invitaţi să participe preoţii şi credincioşii din împrejurimi şi nu numai. Mâine-seară, începând cu ora 17:00, se va săvârşi slujba Vecerniei, iar duminică dimineaţă, Sfânta Liturghie. „Duminică, după Sfânta Liturghie, pregătim o masă pentru preoţi şi credincioşi, dar şi pentru cei care ne-au ajutat. E un moment în care ne adunăm cu toţii şi mulţumim Lui Dumnezeu pentru că am mai prins încă o sărbătoare. În fiecare an încercăm să facem o surpriză celor care vin mai rar la noi. Faţă de anul trecut, ne putem «mândri» cu faptul că turnul este pictat. Soclul bisericii şi frontonul sunt placate cu piatră adusă de la Slănic-Moldova“, a mai adăugat părintele.
Locuitorii din Dancu au o mare evlavie pentru Sfântul Ilie, pe care îl văd ca un mare ocrotitor. Din mărturiile lor, dar şi ale preotului paroh, reiese faptul că, de când s-a construit biserica, nu a căzut „piatra“ niciodată.
Beneficiile aduse de biocarburanţi, puse sub semnul întrebării
Politicile publice de sprijin pentru biocarburanţi sunt costisitoare, au repercusiuni asupra preţurilor mondiale ale alimentelor şi utilitatea acestora pentru reducerea gazelor cu efect de seră este limitată, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, citată de agenţia EFE În prezent, biocarburanţii sunt responsabili pentru o reducere cu 1% a gazelor cu efect de seră, asociate transporturilor
Într-un raport prezentat miercuri, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), din care fac parte 30 de ţări, a precizat că, în total, costurile acestor politici publice vor fi de 25 de miliarde de dolari anual, în 2015, în Statele Unite ale Americii, Canada şi Uniunea Europeană, faţă de 11 miliarde, în 2006. În prezent, biocarburanţii sunt responsabili pentru o reducere cu 1% a gazelor cu efect de seră, asociate transporturilor. Politicile de sprijin pentru biocarburanţi costă între 960 şi 1.700 de dolari pentru fiecare tonă de gaze cu efect de seră economisită, semnalează organizaţia cunoscută sub numele de „clubul ţărilor dezvoltate“. Aceste politici includ avantaje fiscale, ajutoare directe pentru producţia de biomasă, aprobarea de legi şi, de asemenea, restricţii comerciale pentru protejarea industriilor naţionale. Potrivit OCDE, efectele pe termen mediu ale acestor măsuri asupra producţiei agricole sunt importante şi nu trebuie subestimate. Prin politicile aflate în vigoare, în prezent, 12% din producţia mondială de cereale secundare şi 14% din cea de ulei vegetal ar putea fi destinate, pe termen mediu, producţiei de biocarburanţi. Aceste procente vor creşte la 13%, în cazul cerealelor secundare, şi la 20% pentru uleiul vegetal, în momentul în care va intra în vigoare în SUA legea privind independenţa şi securitatea energetică şi când se va aproba în UE proiectul de directivă privind energiile regenerabile. OCDE calculează că, din cauza măsurilor existente, în prezent, pentru biocombustibili, preţurile pe termen mediu la porumb, grâu şi uleiuri vegetale vor creşte, pe termen mediu, cu 5%, 7% şi, respectiv, cu 19% şi ar putea avea loc o creştere similară în cazul aprobării noilor politici programate.
Creşterea suprafeţelor agricole, un posibil echilibru
Efectul asupra preţurilor biocarburanţilor din generaţia a doua (care nu utilizează produse alimentare ca materie primă) va depinde de cantitatea de biomasă obţinută de pe terenurile cultivate. O puternică expansiune a suprafeţei de culturi agricole ar atenua efectele asupra preţurilor, dar ar putea da naştere la preocupări legate de repercursiunile nefaste asupra mediului înconjurător. Măsurile de sprijin pentru biocarburanţi ar putea avea un impact considerabil asupra utilizării terenurilor cultivabile în America Latină şi Africa, dar este important să se prevină pagubele ce ar putea fi aduse mediului înconjurător şi despăduririle, semnalează autorii studiului. În aceste condiţii, OCDE recomandă ca fiecare ţară să adopte propriile strategii, conform priorităţilor proprii, astfel încât să nu existe „o politică universal aplicabilă“, strategii care să permită respectarea obiectivelor şi minimizarea consecinţelor. Este mai ieftină reducerea consumului de energie, în special în transporturi, decât înlocuirea unor resurse energetice cu altele, de aceea trebuie făcute mai multe eforturi în acest sens, consideră OCDE.
Alimente mai scumpe
O altă măsură este favorizarea utilizării suprafeţelor încă necultivate, în loc de a se recurge la producţie în zonele sensibile din punct de vedere ecologic. OCDE preconizează o deschidere a pieţei biocarburanţilor şi de materii prime pentru a ieftini şi a face mai eficientă producţia şi pentru a elimina impactul asupra mediului şi dependenţa de combustibili fosili. Pe termen mediu, expansiunea sectorului biocarburanţilor va scumpi alimentele şi va creşte gradul de insecuritate alimentară a celor defavorizaţi, dar, dacă se liberalizează sectorul, poate deveni o opţiune economică viabilă în unele ţări în dezvoltare. Organizaţia recomandă, de asemenea, mai multă cercetare, atât în sectorul biocarburanţilor, cât şi în cel al energiei solare şi al altor tehnologii promiţătoare.
Guvernul a aprobat a doua rectificare bugetară
Potrivit hotărârii, cele mai mari sume de la bugetul de stat le vor primi ministerele Transporturilor - aproape 1,4 miliarde de lei, Ministerul Economiei şi Finanţelor - 376 de milioane de lei, Serviciul Român de Informaţii - aproape 290 de milioane de lei şi Ministerul Apărării - 200 de milioane de lei
Guvernul a aprobat proiectul de ordonanţă privind rectificarea bugetară, propus de Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), cu două modificări. Cifrele diferă la două capitole - alocarea a 100 de milioane de lei pentru susţinerea reducerii accizelor la motorina pentru agricultură şi un transfer de 60 de milioane de lei de la capitolul „Drumuri naţionale“, de la bugetul Ministerului Transporturilor, la capitolul „Drumuri judeţene“, în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, a precizat ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. „Conform rectificării bugetare, veniturile bugetului de stat pe anul 2008 au fost majorate cu 3,8 miliarde de lei, iar cheltuielile bugetului de stat cu peste 4,4 miliarde de lei, în timp ce deficitul bugetului general consolidat a fost menţinut la 2,3% din PIB“, a declarat ministrul economiei.
Cei mai mulţi bani merg la Ministerul Transporturilor
Cele mai mari sume le vor primi de la bugetul de stat ministerele Transporturilor - aproape 1,4 miliarde de lei, Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF) - 376 de milioane de lei, Serviciul Român de Informaţii - aproape 290 de milioane de lei şi Ministerul Apărării - 200 de milioane de lei. Ministerul Transporturilor va primi peste 500 de milioane de lei din credite externe, pentru reabilitarea de drumuri, construcţia de autostrăzi, modernizarea reţelei de cale ferată şi a metroului. Potrivit unui comunicat al Executivului, fonduri suplimentare vor fi acordate şi pentru investiţii în portul Constanţa şi pe canalele navigabile, pentru subvenţia rezervată Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos-Galaţi, ca şi pentru finalizarea lucrărilor de reparaţie la pista aterizare-decolare a Aeroportului Internaţional Bucureşti-Băneasa, amenajarea căii de rulare şi extinderea aerogării Aeroportului Internaţional Timişoara, asigurarea condiţiilor optime de funcţionare a Aeroportului Internaţional Constanţa. Ministerul Dezvoltării va primi aproape 200 de milioane de lei, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) - 100 de milioane de lei, Ministerul Internelor - 60 de milioane de lei, Ministerul Culturii - 50 de milioane de lei, Ministerul de Externe - 45 de milioane de lei, iar Ministerul Mediului - 36 de milioane de lei. De asemenea, 100 de milioane de lei au fost alocaţi domeniului sănătăţii, pentru dezvoltarea Programului de prevenire a cancerului de col uterin. Tot 100 de milioane vor ajunge în fondurile pentru acoperirea plăţii accizei la motorină pentru agricultură, iar domeniul energetic va primi 131 de milioane de lei, pentru finanţarea producţiei de apă grea la unităţile 3 şi 4 ale Centralei nuclearo-electrică de la Cernavodă. Pentru alimentarea programelor de înzestrare a armatei, Executivul a alocat aproximativ 200 de milioane de lei. Guvernul a efectuat prima rectificare bugetară în martie.
România, lider în UE la capitolul construcții
România a înregistrat, în luna mai a acestui an, pentru a treia lună consecutiv, cea mai mare creştere în ritm anual a lucrărilor de construcţii (31,5%) din Uniunea Europeană, fiind urmată la distanţă de Polonia şi de Bulgaria (ambele cu un avans de 16,3%), arată statisticile Eurostat.
Expoziţie de pictură, în onoarea reginei Maria
O expoziţie de pictură dedicată personalităţii reginei Maria şi a moştenirii sale artistice, cu genericul „O inimă cât o ţară“, s-a deschis, ieri, la Elite Art Gallery din Bucureşti Realizate în cadrul proiectului „Pictori de azi la Balcic“, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la moartea reginei Maria (18 iulie 1938), lucrările de pictură expuse - semnate de Marilena Murariu, iniţiatorul proiectului, precum şi de Cristian Paraschiv, Angela Tomaselli, Mihai Sârbulescu, Ion Lazăr, Alexandru Andronache, Andreea Palade-Flondor, Ana-Alexandra Ilfoveanu ş.a. - ilustrează aspecte ale personalităţii artistice a reginei Maria, concentrându-se asupra bogatelor teme picturale oferite de ctitoria sa de la Balcic, conform Rompres
„Dorim să ajutăm pictura românească, s-o facem cunoscută şi s-o punem acolo unde îi este locul“, a spus Mihaela Dragomir, preşedintele Elite Art Club UNESCO. Dragomir a anunţat participarea Elite Art Gallery la „EuropArt“, o expoziţie internaţională de la Geneva şi lansarea site-ului profesionist de artă www.eliteart-galery.com.
Pictate de-a lungul a cinci ediţii ale proiectului „Pictori de azi la Balcic“, cele 36 de lucrări - uleiuri pe pânză sau acuarele - exprimă picturalitatea şi încărcătura spirituală a castelului de la Balcic, a grădinilor suspendate sau a decoraţiunilor alese de regina însăşi. Vilele parcului regal, aleile străjuite de plopi, fântânile şi porticele, sculpturile, ancadramentele, cascada şi florile au stimulat creativitatea pictorilor, care au încercat să transmită farmecul luminos al locului şi spiritul artistic unic al reginei.
Tema cea mai abordată este „Stella Maris“, bisericuţa bizantină ctitorită de regina Maria pentru a servi drept capelă a castelului şi, mai ales, pentru a-i primi post-mortem inima, ca semn al iubirii pe care a purtat-o locului ei de suflet: Balcicul. Caracterul de eveniment al expoziţiei este dat de prezentarea în exclusivitate a două lucrări de excepţie care îi reprezintă în mărime naturală pe regele Ferdinand şi regina Maria. Realizate de pictorul Ion Drăghici în urma unei ample documentaţii, tablourile urmează canoanele portretisticii clasice, fiind remarcabile din punct de vedere al valorii lor documentare, comemorative şi artistice. Expoziţia va rămâne deschisă publicului larg până duminică, 20 iulie, între orele 11:00-19:00, ulterior putând fi vizitată cu programare prealabilă.
Regina Maria, membru de onoare al Academiei Române
Născută la 3/17 octombrie 1875 la Eastwell Park, în Anglia, regina Maria (Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg), fiica ducelui britanic Alfred de Edinburgh, era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, dar şi a ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. În 1892, s-a căsătorit cu prinţul moştenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. La 28 septembrie 1914 a devenit regină a României, încoronându-se, alături de soţul său regele Ferdinand, la 15 octombrie 1922, în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia. Încă din timpul campaniei militare din 1913, din Bulgaria, s-a implicat activ în acţiunile Crucii Roşii de îngrijire şi ajutorare a răniţilor. Această preocupare va deveni cu atât mai evidentă în timpul Războiului pentru Întregire naţională. Susţinătoare ferventă a realizării idealului naţional al poporului român, regina Maria este considerată unul dintre artizanii politicii de angajare a României în Primul Război Mondial de partea forţelor Antantei. A depus o intensă muncă de susţinere a intereselor şi drepturilor României în publicaţii de prestigiu din Europa şi din lume. A scris literatură memorialistică: „În timpul războiului mondial“, „Gânduri şi icoane din vremea războiului“, „Povestea vieţii mele“, dar şi de ficţiune: „Crinul vieţii“, „Poveste“, „Lâenfant du soleil“ ş.a. În 1915, regina Maria a primit titlul de membru de onoare al Academiei Române. Regina Maria s-a stins din viaţă la 18 iulie 1938.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu