Matilda Caragiu Marioţeanu

---

Matilda Caragiu Marioţeanu (n. 20 iulie 1927, Hrupişta, Grecia) este un lingvist român, dialectolog, membru titular al Academiei Române, din 1993. Este sora actorului Toma Caragiu.

În anul 1928 familia sa emigrează în România.

• 1947-1951 - Facultatea de limbă şi literatură română a Universităţii din Bucureşti
• 1967 - Doctoratul în filologie cu teza "Fonomorfologie aromânǎ. Studiu de dialectologie structuralǎ" (publicată în 1968)
• 1950 - încă studentă fiind, începe să predea la Universitatea din Bucureşti.
• 1951-1982 - trece prin toate gradele didactice, până la profesor universitar.
• 1982 - se pensionează
• 1962 - Premiul Ministerului Educaţiei pentru eduitarea celui mai vechi text bisericesc în limba aromână: "Lithurgier aromânesc. Manuscris anonim inedit"
• 1975 - Premiul « Timotei Cipariu » al Academiei Române, pentru "Compendiu de dialectologie românǎ", o lucrare de sinteză a dialectelor române de la nord şi de la sud de Dunăre

• Toma Caragiu. Ipostaze, Expert Publishing House, Bucharest 2003

Poems in Aromanian

• 1990 - Di nuntru şi-di nafoarâ (disk recording and printed volume)

Romanian Dialectology

• Liturghier aromânesc. Manuscris anonim inedit, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 1962
• Fonomorjologie aromânâ. Studju de dialectologie structurala, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 1968
• Crestomaţie Romanicǎ (sub conducerea lui Iorgu Iordan, lucrare colectivǎ), III, 1, capitolul Dialectul aromân, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 1968
• Compendiu de dialectologie românǎ (nord- şi sud-dunǎreanǎ), Ed. şt. şi encicl., Bucureşti, 1975.
• Dialectologie românǎ – în colaborare cu Ştefan Giosu, Liliana Ionescu-Ruxǎndoiu, Romulus Todoran, (M. C. M.: dialectele aromân, meglenoromân, istroromân; textele dialectale aromâne; hǎrtile 2, 4, 5, 7, 8, 9, 17, 18); Ed. did. şi ped., Bucureşti, 1978;
• Rumänisch: Areallinguistik I. Dakonimänisch. Les aires linguistiques. I. Dacoroumain, capitolul 198 din LEXIKON DER ROMANISTISCHEN LINGUISTIK (LRL) – lucrare colectivǎ de mari proporţii, editatǎ de Günter Holtus, Michael Metzeltin şi Christian Schmitt – Band/ Volume III, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1989, p. 405-423 (cu 4 hǎrti lingvistice dialectale dacoromâne şi o hartǎ geograficǎ a provinciilor istorice româneşti);
• Di nuntru şi-di nafoarâ. Stihuri armâneşti/ Din nǎuntru şi din afarǎ. Stihuri aromâne, Ed. “ Cartea Româneascǎ ”, Bucureşti, 1994 (versuri în aromânǎ, apǎrute mai întâi pe disc, Electrecord, Bucureşti, 1990); 9 poeme în plus faţǎ de cele apǎrute pe disc: Scarâ, Adil’iu, Bârni, Muzicâ tu amurditâ, Omega, Ghini vinişi !, Toma Apostallu, Disicatlu, Imnu ti mumili armâni).
• Di nuntru ši-di nqfoarâ. Stihuri armânešti/ De dedans et de dehors. Poèmes aroumains/ Din nǎuntru şi din afarǎ. Stihuri aromâne (cu traducerea – juxtalineara – în limba în limba francezǎ, traducerea autoarei), volum apǎrut în Belgia, Editura micRomania, Charleroi, 1999; (cu şase poeme mai puţin faţǎ de volumul precedent, ši cu douǎ inedite: Bisearica a mea/ Mon église/ Biserica mea şi Clepsidhrâ/ Clepsydre / Clepsidrǎ). Poeme nol: Tu es Petrus şi Cântarea a cântǎriloru / Cantique des cantiques, au apǎrut în anul 2000 în micRomania.
• Un DODECALOG al AROMÂNILOR sau 12 adevǎruri incontestabile, istorice şi actuale, asupra aromânilor şi asupra limbii lor, în “ Rom. Lit. ”, XXVI, 33, 1-7 sept. 1993; publicat în volum, cu traduceri în limbile francezǎ şi englezǎ sub titlul DODFCALOG AL AROMÂNILOR / DODÉCALOGUE des AROUMAINS / DODECALOGUE of the AROMANIANS, Editura Sammarina, [Constanţa], 1996; publicat, în 1996, şi în volumul colectiv “ Aromânii. Istorie. Limbǎ. Destin ”, Editura Fundaţiei Culturale Române; în 1997, apǎrut, ca Postfaţǎ istoricǎ, în “ Dicţionar aromân (macedo-vlah) / DIARO ", v. infra; varianta francezǎ este publicatǎ şi în micRomania (Littératures en langues romanes de moindre expansion), nr. 26, 3/1998, Charleroi, Belgia.
• DICŢIONAR AROMÂN (MACEDO-VLAH). DIJARO. A - D. Comparativ (român literar ~ aromân), contextual, normaiv, modern, cu o PREFAŢǍ, o INTRODUCERE (normativǎ – lingvisticǎ şi ortografica – , o POSTFAŢǍ istoricǎ [ = Dodecalogul aromânilor], o hartǎ cu rǎspândirea aromânilor şi meglenoromânilor în Peninsula Balcanicǎ, 76 ilustraţii reprezentând principalele scrieri în/despre aromânǎ şi pentru/despre aromâni, în ordine cronologicǎ), Ed. Şt. şi Enciclop., Bucureşti, 1975
• Basme aromâne repovestite în româna literarǎ, publicate în mai multe rânduri: în volumul colectiv Poveşti nemurîtoare, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1967; în micul volum Norocul şi mintea, Basme populare aromâne repovestite pentru copii de M. C. M., Ed. Tineretului, 1968; în volumul colectiv Dincele mai frumoase basme ale lumii, II (ilustrate de Val Munteanu), Ed. " Ion Creanga ", 1991.

Limba românǎ pentru strǎini

• Cours de langue roumaine. Introduction à l’étude du roumain à l’usage des étudiants étrangers – în colaborare cu B. Cazacu, Clara Georgeta Chiosa, Valeria Guţu Romalo, Sorina Bercescu, Ed. did. şi ped., Bucureşti, ediţia I – 1967, a II-a - 1972, a III-a - 1978, a IV-a - 1881 (revǎzute şi mult adǎugite)
• A Course în Contemporary Romanian. An Introduction to the Study of Romanian, – în colaborare cu B. Cazacu, Cl. G. Chiosa, V. Guţu Romalo (şi, pentru partea engleza : Virgil Ştefǎnescu-Drǎgǎneşti şi Adrian Nicolescu), Ed. did. şi ped., Bucureşti, editia I - 1969, a II-a - 1980
• Rumänisch für Sie. Ein moderner Sprachkurs für Erwaschsene – în colaborare cu Emilia Savin, Max Hueber Verlag, München, I, 1976, II, 1979; ediţia a II-a, vol. I, II – 1996, aceeaşi editurǎ germanǎ, în colaborare cu Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti; ediţia a III-a, vol. I, II – 1997, aceeşi editurǎ germanǎ, în colaborare cu Editura “ Maşina de scris ”, Bucureşti

Istoria limbii române

• Istoria limbii române, II, Ed. Acad., Bucureşti, 1969 (“ Româna comunǎ ”, în colaborare cu Ion Coteanu şi Marius Sala)
• Tratatul de istorie a limbii române (sub conducerea lui Ion Coteanu, vol. I: Româna comunǎ, capitolele “ Verb, Prepoziţie, Conjuncţie"; vol. II, capitolul Dialectul aromân, 150 p., predat şi rǎmas nepublicat, în posesia “ Institutului de Lingvisticǎ ” al Academiei Române)

Studii, articole (publicate în volume tematice, reviste de specialitate sau de culturǎ)

• Sintaxa gerunziului românesc, în " Studil de gramatica ", II, 1957
• Influenţa dacoromânǎ asupra graiului unei familii din Republica Popularǎ Românǎ, în “ Foneticǎ şi dialectologie ”, 1, 1958; varianta germanǎ, Dakorumänischer Einfluss auf die Mundart einer aromunischen Familie aus der R. V. R., în RL, I, 1958, 1
• HABĒRE impersonal īni aromânǎ şi meglenoromânǎ, în “ Omagiu lui Iorgu Iordan ”, Ed. Acad., Bucureşti, 1958
• Observaţii în legǎturǎ cu sistemul pronumelui demonstrativ în aromânǎ, în SCL, X, 1959, 3;
• Contribuţii la cunoaştrea istroromânei (pe marginea unor texte recent apǎrute), în " Omagiu lui Al. Graur ", SCL, X, 1960, 3 ;
• " Moduri nepersonale ", în SCL, XIII, 1962, 1; varianta rusǎ Bezlicinâe nakionenia, în RL, VII, 1962, 2;
• In legǎturǎ cu articolul enclitic al masculinelor în aromânǎ, în " Foneticǎ şi dialectologie ", IV, 1962;
• Sistemul fonologic al aromânei, în SCL, XIV, 1963, 3; varianta francezǎ, Phonologie aroumaine, în RRL, IX, 1964, 5;
• Structure de la syllabe en aroumain, în RRL, IX, 1964, 3; varianta româneascǎ Structura silabei în aromânǎ, în volumul colectiv “ Elemente de lingvisticǎ structuralǎ", Ed. Şt., Bucureşti, 1967;
• Flexiunea substantivelor în aromânǎà, în SCL, XV, 1964, 2; varianta francezǎa, La flexion des substantifs en aroumain, în " Cahiers de linguistique théorique et appliquée ", II, 1965;
• Din fonologia istoricǎ a aromâneî (silabele deschise), în “ Omagiu lui Al. Rosetti ”, Ed. Acad., Bucureşti, 1965;
• Fonologia în procesul de predare a limbii române strǎinilor, în LR, XV, 1966, 2; varianta rusǎ, Fonologhia v proţesse prepodovania rodnoto eazâka inostranţam, în RRL, XI, 1966, 1;
• Sur le diasystème phonologique. Questions de méthode, în RRL, XI, 1966, 6;
• Sur la description des idiomes non-koine, în RRL, XII, 1967;
• Sémantisme de certains noms ethniques du bassin méditerranéen en aroumain, în " Bolletino dell’ Atlante Linguistico Mediterraneo ", Casa Editrice Leo S. Olschi, Firenze, N° 10-12 (1968-1970)
• Definition einer Volksgruppe. Glotha und Ethnos der Aromunen, în " Österreichische Osthefte ", 13,Wien, 1971
• La romanité sud-danubienne: l’aroumain et le méglénoroumain, în " La linguistique – Linguistique fonctionnelle et grammaire transformationnelle " N° 8, Presses Universitaires de France, 1/1972
• Les idiomes romans sud-danubiens du point de vue typologique, în " Dacoromania", Jahrbuch für Östliche Latimtät, 1, 1973, Verlag Karl Arlberg, Freiburg/München
• Roum. AMÎNA, în " Hommage à A. Roseffi ", RRL, XX, 5, 1975
• Tache Papahagi – Savantul peregrin, în " Rom. Lit., VII, 4, 1977;
• Personalitatea Profesorului Tache Papahagi, în " Trib. Rom. ", VI, 103, 1977;
• Theodor Capidan – aromânit, în LR, XXVIII, 5, 1979;
• Contribuţiile lui Theodor Capidan, în " Trib. Rom. ", VIII, 160, 1979;
• Un cas d’emphase pronominale en aroumain: la reprise du sujet par des formes atones, în " Logos Semantikos – Studia linguistica in honorem EUGENIO COSERIU ", IV, Editorial Gredos – Walter de Gruyter, Madrid – Berlin –New York, 1981;
• Traduttore-traditore? [despre traducerea filmelor], în revista " Cinema ", XX, (240), 12, 1982;
• Le REW et l’aroumain, în " Festschrift für Johannes Hubschmid zum 65. Geburtstag ", Franke Verlag, Bern-München, 1982;
• CoErent şi incoerent în exprimare, în “ Limba şi literatura românǎ (pentru elevi) ”, 3, 1982;
• George Murnu: între poezie şi istorie, în " Rom. Lit. ", XVII, 36, 1984;
• Unité du roumain (nord- et sud-danubien), în RRL, XXX, 6, 1985;
• Câteva observaţii şi sugestii [= despre ce ar trebui sǎ- şi propunǎ rubrica “ Limba românǎ ” din “ Rom. Lit. ”], în aceeaşi revistǎ, XV, 44, 1982;
• Romaniştii – mijlocitori între culturi, în " Rom. Lit. ", XX, 43, 1987;
• À propos de la latinité de l’aroumain (à la lumière des dernières recherches), (analizǎ criticǎ a lucrǎrii lui Achille Lazarou, L’aroumain et ses rapports avec le grec, Athênes, 1987);
• Mǎrturii lingvistice ale persistenţei românilor în nordul şi în sudul Dunǎrii în cursul mileniului (în mss., comunicare ţinutǎ la Academia Românǎ, la 17 dec. 1989); (în curs de publicare);
• La Grammaire aroumaine ou macédovalaque de Mihaïl Boïagi à son 175e anniversaire, în RRL, XXXV, 2, 1990;
• Un profesor savant: Pende Papahagi, în “ Deşteptarea. Revista Aromânilor ”, anul II, 1, 1991;
• Biblia la aromâni, în " Revista de istorie şi teorie literarǎ ", XXXVIII, 3-4, 1990;
• May I introduce myself ?, în " Festschrift für Mario Wandruszka ", Wege in der Sprachwissenschaft. Vierundzwanzig Autographische Berichte, Gunter Narr Verlag, 1991;
• Tache Papahagi – savantul şi omul, în " Academica ", IV, 2 (38), 1993;
• Profesoara Ciara Georgeta Chiosa, în "Rom. Lit.", XXVI, 7, 1993;
• Limba românǎ pentru japonezi, în "Rom. Lit.", XXVI, , 1993;
• Cu acul pe sǎpun. Poezii de Zahu Panǎ, în " Rom. Lit. ", XXVI, 11, 1993;
• Câteva motîvaţii lingvistice pentru scrierea cu â, în " Rom. Lit. " , XXVI, 7, 1993;
• La " ROMANIA CONTINUA " : un apercu comparatif roumaino-piémontais, în " ATTI dell’ VIII Rëscontr Internassional dë Studi an sla Lenga e la Literatura piemonteisa ", Alba - Piémont, Italia, 1991, apǎrut 1994;
• TOMA APOSTOLUL, în " Rom. Lit. ", XXVII, 8, 1994;
• Alexandru Rosetti – Profesorul, în " Rom. Lit., XXVIII, 41, 1995;
• Païen, chrétien et orthodoxe en aroumain, în " Studi romeni e romanzi. Omaggio a Florica Dimitrescu e Alexandru Niculescu. Linguistica, Etnografia, Storia romena", Padova, 1995;
• Olimpianul, în volumul " Al. Rosetti în Evocǎri ", Ed. Minerva, Bucureşti, 1995;
• Varietatea limbii române, în volumul " Limba românǎ şi varietǎţi1e ei locale ", Lucrǎrile Sesiunii Ştunifice organizate de Secţia de filologie şi literaturǎ [a Academiei române], 31 octombrie, 1994, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 1995
• Limba românǎ vorbitǎ în nordul şi în sudul Dunǎrii: unitate şî varietate, conferinţǎ ţinuta la Academia Românǎ, la 30 martie 1995, în cadrul cicluluî " Limba românǎ şi relaţiile ei cu cultura şi istoria românilor " (în curs de publicare);
• O scrisoare [necunoscutǎ] a lui Vasile Voiculescu, în " Rom. Lit. ", XXIX, 4, 1996;
• O precizare necesarǎ: Andrei Scrima – Vasile Voiculescu, în " Rom. Lit. ", XXIX, 34, 1996;
• Alexandru Rosetti (1895-1990), în " Academica ", 6-7-8 (66-67-68), aprilie-mai-iunie, 1996, numǎr festiv;
• Despre aromânǎ ši aromâni: între amatorism ši štiinţǎ, conferinţa ţinutǎ la Academia Românǎ, la 10 apr. 1996, în cadrul ciclului: " Limba românǎ şi relaţiile ei cu cultura şi istoria românilor " (în curs de publicare);
• Pǎdurea oamenilor-cǎarţi. In memoriam: Jacques Byck (1897-1997), în " Rom. Lit. ", XXX, 44, 1997;
• Rǎspuns la Ancheta " Eminescu – un model depǎşit ? ", în " Caiete Critice ", 5-8 (127-130) , 1998;
• Identitate şi identificare în problema aromâneascǎ, în " Rom. Lit. ", XXXI, 51-52, 1998;
• The Aromanians în the Third Millennium. A Future Oriented Approach, în MILLENNIUM, N° 5, Workshop of Ideas and Projects for European Integration and Global Civilisation, Bucharest, 2000, p. 267-279; varianta româneascǎ; AROMÂNII în mileniul III. O abordare prospectivǎ, în " Rom. Lit. ", XXXIV, 32, 2001.
• Poezie " dialectalǎ " romanicǎ, în " Rom. Lit. " , XXXIII, 11, 2000 ;
• Un gentleman. In memoriam: Cristian Popişteanu, editat de Fundaţia Culturalǎ " Magazin Istoric ", Bucureşti, 2000;
• Et în SAMARINA ego! în " Rom. Lit. ", XXXIII, 33, 2000;
• Scrisoare deschisǎà adresatǎ Domnului Z. Ornea, în " Rom. Lit. ", XXXIII, 41, 2000

Cea mai mare specialista in dialectele romanesti sud-dunarene, doamna academician Matilda Caragiu-MarioTeanu, ea insasi aromanca, ne-a oferit motive de speranta si optimism.

- Doamna academician, ce este istro-romana? Limba sau dialect?

- Istro-romana este un dialect. Dar nu un dialect al limbii romane pe care o
vorbim noi astazi, ci un dialect al straromanei, al acelei straromane mari
din trecut, din care s-au desprins si aromana si megleno-romana. Este limba
romana veche. E drept, au fost unii lingvisti care au sustinut ca
istro-romana este o limba independenta, dar au existat ratiuni politice. Era
in vremea cand se incerca sa se atribuie statutul de limba independenta si
graiului nostru moldovenesc din Basarabia. Dar marii lingvisti, inclusiv cei
straini, de la cei dintai care au studiat-o si pana astazi, toti au
considerat ca istro-romana este limba romana.

- Ce se poate face pentru a se pune capat declinului acestei limbi?

- Este deja foarte tarziu. Trebuie sa se faca ceva in primul rand pentru
vorbitori. Pentru limba istro-romana s-au facut multe, in plan stiintific.
Dar pentru istro-romani nu s-a putut face mai nimic pana in 1989. Avem
culegeri de texte, atlase, dictionare, monografii, am avut si avem multi
lingvisti care s-au ocupat de istro-romana, de la Ion Maiorescu la Iosif
Popovici si Sextil Puscariu, pana la specialistii de astazi, dar activitatea
lor nu a dus la salvarea limbii, ci doar la consemnarea ei. Pentru a salva
istro-romana trebuie sa se faca ceva pentru oamenii care o vorbesc, iar asta
a fost imposibil pana de curand, din motive politice. Vorbitorii sunt cei
care decid soarta idiomului. Ei sunt cei care incep sa vorbeasca limbi
literare, merg la scoala, la facultate, citesc, asculta radio, se uita la
televizor, deci folosesc limbile majoritare, croata si italiana, si
inceteaza sa mai foloseasca istro-romana, limba din familie. La fel se
intampla si cu aromanii, tineretul nu prea mai vorbeste limba parintilor.

- Toti istro-romanii cu care am vorbit in Istria, fara nici o exceptie, sunt
constienti ca sunt ultimii vorbitori. Iar multi dintre ei doresc sa se faca
ceva pentru salvarea limbii lor.

- Acum exista, intr-adevar, un curent nou, parca ar fi o reactie la globalizare. Si cu
aromanii se intampla la fel. Ar trebui sa facem manuale pentru istro-romani.
Eu am facut un manual pentru aromani, impreuna cu colegul meu Nicolae
Saramandu, si urmeaza sa-l trimitem gratuit in locurile unde traiesc
aromani. Si pentru istro-romani se poate face ceva asemanator. Sau, mai
bine, abecedare pentru cei mici. Daca ei nu au acolo oameni pregatiti, pot
sa se ocupe de la noi niste oameni tineri, care sa stea cateva luni in
satele de istro-romani si apoi sa redacteze un manual. Nu e greu. Metode
exista, trebuie doar sa vrem.

- Academia Romana nu are nici un proiect legat de istro-romani?

- Nu are si nici nu stiu sa fi avut. Academia Romana are institute de
lingvistica prin care ar putea face ceva. Acum se lucreaza de pilda la un
atlas lingvistic aroman, dar este o lucrare pe termen lung, pe multi ani,
iar pentru istro-romani e nevoie de un proiect care sa aiba un ritm
corespunzator cu ceea ce este necesar. Cel mai bine ar fi daca s-ar gasi
intre istro-romani niste copii dotati care sa vina sa studieze in Romania,
sa le oferim noi burse, ori niste tineri care sa studieze filologia la
Zagreb sau la Trieste, sau, cel mai bine, la Padova, unde se face foarte
serios limba romana. Cu pregatirea de filologi vor putea sa elaboreze
manuale sau abecedare de istro-romana, sa deschida o scoala. Fara pregatire
nu se poate.

- Multi dintre istro-romanii cu care am stat de vorba si-ar fi dorit sa ajunga in Romania.
Pentru ei tara noastra este ca o a doua patrie, au o nostalgie a acestei
tari, unde nu au ajuns niciodata.

- Ei sunt, saracii, atat de izolati, atat de uitati acolo in satele lor! Un
lucru foarte important pe care l-ati putea face este urmatorul: sa strangeti
un grup de istro-romani, din fiecare sat cate unul, de toate varstele, pe
care sa-i aduceti in Romania. O sa vedeti ca vor fi stupefiati cand o sa
auda ca ei vorbesc de fapt aceeasi limba si ca ceea ce stiu ei de acasa, din
colibioarele lor, din satele lor uitate, aud si aici, aceleasi cuvinte,
aceiasi oameni. Si sa vedeti cum dragostea de a invata si reinvata limba
lor, si de a nu o pierde, va fi foarte mare. Eu cred ca o astfel de actiune
ar fi cel putin egala ca importanta si efect cu aceea de a infiinta o
scoala. (http://www.istrianet.org)