Casa lui Rebreanu nu mai este memorială

---

Casa lui Rebreanu inchisa pentru public. Noul proprietar ii poate da foc

oi, 22 ianuarie 2009 Începînd de astãzi vom vorbi la trecut despre Casa Memorialã Liviu Rebreanu, de la Valea Mare Ştefãneşti un monument emblematic al judeţului nostru. Asta, deoarece ea va fi închisã în mod oficial de Muzeul Judeţean Argeş, instituţia care a avut clãdirea în folosinţã timp de 40 de ani. Motivul este unul extrem de dureros pentru toţi cei care iubesc literatura şi care sînt conştienţi de valoarea unui asemenea edificiu pentru istoria poporului nostru. Casa este într-un asemenea hal de degradare, încît nu mai prezintã siguranţã. Stîlpii de rezistenţã s-au înclinat din cauza alunecãrilor de teren, iar pereţii sînt fisuraţi pe la încheieturi. Clãdirea şi terenul aferent au fost retrocedate familiei Erbaşu, care a dat termen Muzeului Judeţean ca pînã în toamna acestuia an sã elibereze casa. Muzeul a hotãrît sã facã acest lucru mai devreme, pentru a nu pune în pericol vizitatorii care veneau în numãr destul de mare sã vadã locul în care romancierul literaturii române moderne a scris romane celebre şi şi-a dat ultima suflare în 1944. Dacã pînã în 2005 casa a fost an de an restauratã şi vãruitã la exterior pe banii muzeului, în ultimii trei ani nimeni nu s-a mai ocupat de întreţinerea acesteia, fiindcã se afla în curs de retrocedare şi nimic nu era sigur . „O poate lãsa sã se dãrîme sau îi poate da foc!“
Autoritãţile au încercat în zadar sã salveze casa, actualii proprietari nefiind de acord sã o vîndã Consiliului Judeţean. „Nu mai existã nici o speranţã de salvare a clãdirii. În toamnã se împlinesc trei ani de cînd a fost retrocedatã, iar noi trebuie sã o eliberãm. Vom lua obiectele de valoare şi le vom expune în timp în douã camere special amenajate la muzeu. Potrivit legii, actualul proprietar Robert Erbaşu nu are voie sã-i schimbe arhitectura, însã poate sã-i schimbe destinaţia. O poate lãsa sã se dãrîme sau îi poate da foc! Legea este aşa de tîmpitã încît orice se poate întîmpla! Moştenitorii se judecã de atîţia ani, încît pînã la finalizarea procesului monumentele se dãrîmã! Cîte alte monumente nu au pierit din cauza acestor legi! Ar putea deveni orice, chiar şi o cîrciumã. Nu este exclus nici sã se facã vile, fiindcã în spatele casei e mult teren, dar mã îndoiesc, fiindcã sînt alunecãri de teren în zonã. Proprietarul nu a acceptat sã o vîndã Consiliului Judeţean. Clãdirea are peste 100 de ani şi este foarte degradatã. Proprietarul a venit cu propunerea sã ne-o mai lase în schimbul unei chirii, dar Consiliul Judeţean trebuia sã repare casa, însã consolidarea ei costã foarte mult. Nu puteam bãga bani într-o clãdire care nu ne aparţine“, ne-a declarat Spiridon Cristocea, directorul Muzeului Judeţean Argeş.

Clãdirea ar putea fi înlocuitã cu vile
Existã chiar şi zvonuri cã în cîţiva ani, în locul casei care se va degrada, probabil atît de rãu încît va putea sã fie dãrîmatã, se va construi un cartier de vile, zona de care a fost îndrãgostit Liviu Rebreanu fiind una nespus de frumoasã. O dovadã este şi faptul cã în ultimii ani în vecinãtãţi au apãrut ca ciupercile dupã ploaie o mulţime de case. Primarul din Ştefãneşti, Dorin Bãrbuceanu, infirmã aceste zvonuri şi este chiar optimist cu privire la soarta casei memoriale: „Existã un cartier de vile aparţinînd familiei Erbaşu, dar la doi kilometri de casã. Nu se pune problema de dãrîmare a casei, proprietarii fiind oameni înţelegãtori. Eu cred cã pînã la urmã se va gãsi o soluţie pentru aceastã clãdire“, ne-a precizat edilul Ştefãneştiului. Directorul Muzeului Judeţean, Spiridon Cristocea, ne-a spus cã va începe de astãzi sã transfere în depozitele de la Piteşti bunurile de mare valoare care au aprţinut marelui romancier şi care se aflã în casa memorialã.

Aici a murit marele romancier
Casa Memorialã Liviu Rebreanu de laŞtefãneşti te marcheazã de cum îi calci pragul. Te simţi de parcã ai face o cãlãtorie în timp şi în fiecare încãpere simţi spiritul marelui scriitor. A fost deschisã la 27 mai 169. Liviu Rebreanu a cumpãrat-o în 1930 si a stapînit-o pînã la 1 septembrie 1944, cînd a încetat din viata la vîrsta de 59 de ani, bolnav de cancer la plãmîni. A murit chair într-una din încãperile care au fost transformate în spaţii expoziţionale la Valea Mare. La 3 septembrie 1944 era înmormîntat în cimitirul bisericii din Valea Mare, pentru ca apoi sã fie mutat la cimitirul Belu din Bucureşti. La un an dupã moartea scriitorului, soţia sa Fanny a vîndut casa de la Valea Mare doctorului Gheorghe Erbaşu, ai cãrui moştenitori au revendicat-o dupã 1990. Casa cumpãratã de Rebreanu în 1930 aparţinuse familiei preotului Aslan, fiind suficient de spaţioasã pentru el şi soţia sa Fanny, iar livada care se întindea pe mai bine de 14.000 metri pãtraţi, era un mediu potrivit pentru creaţie şi relaxare. Avea stupi şi o livadã de care scriitorul se îngrijea îndeaproape.

Ultimele sale romane au fost scrise aici
La Valea Mare avea sã scrie în bunã parte, alternativ cu locuinţa din Bucureşti, romanele Rascoala, Jar, Gorila şi Amândoi. Casa memorialã evocã personalitatea scriitorului prin intermediul obiectelor personale ale lui Liviu Rebreanu: o lampã Aladin, unul dintre primele tipuri de tocuri cu rezervor Mont Blanc, cu care-şi scria romanele şi jurnalul, serviciul de cafea, tablouri de colecţie, o pernã cusutã de fiica sa Puia, cãrţi cu autografele autorului, o lupã, douã cãlimãri din marmura de Cararra primite în dar de la fiica sa la împlinirea a 50 de ani, mapa din piele de Cordoba, în care-şi ţinea manuscrisele, bricheta din argint, biroul, discuri primite tot de la fiica sa, fotografii de familie, dar şi o parte din cãrţile din biblioteca valoroasã a romancierului. Toate acestea vor putea fi gãsite la Muzeul Judeţean, dar nu vor mai avea niciodatã acelaşi farmec pe care-l emanau în vechea casã în care Rebreanu şi-a regãsit cu adevãrat liniştea în ultimii ani de viaţã. În caietul de impresii, cei care s-au numãrat printre ultimii vizitatori şi-au exprimat regretele dupã ce, au aflat de la muzeografa care se ocupa de acest obiectiv, cã acesta se va închide. „Cîtã bucurie sã poţi pãşi pe urmele marelui om de litere, sã-i simţi umbra trecerii printre noi… şi cîtã tristeţe sã ştii cã nu vei mai putea reveni în acelaşi loc, pentru a-i împrumuta forţa…“, scria una dintre elevele care au vizitat de curînd casa. Muzeografa Filofteia Alexandu ne-a spus cã toţi cei care au aflat cã nu vor mai putea vizita casa memorialã au rãmas surprinşi de acest lucru, iar pe feţele lor se putea citi tristeţe, dezamãgire, neputinţã…

Liviu Rebreanu s-a nãscut în anul 1885, în Tîrlişua, şi a murit în 1944 la Valea Mare, Ştefãneşti. A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române, fiind romancier, dramaturg şi academician. Mai multe opere ale lui Liviu Rebreanu au fost transformate, în decursul timpului, în scenarii de film, care au avut un mare succes: Rãscoala, Ciuleandra, Pãdurea spânzuraţilor şi Ion. Marele critic George Cãlinescu spunea despre acest scriitor: Rebreanu este romancierul ei, iar Mihail Sebastian considera cã Liviu Rebreanu avea darul masiv de a crea viaţã.

Iulia Ivanoiu, Foto Ion Tudor
(sursa: Curierul Zilei, http://www.infoportal.ro)