Ştiri culturale culese de pe InfoPortal

---

Ulyse si Mircea Tiberian
Autor: monica ANDRONESCU

Saptamâna trecuta, la clubul ArtJazz din Bucuresti a avut loc lansarea celui deal 18-lea album al muzicianul Mircea Tiberian, intitulat Ulysses. De data aceasta, pianistul apare insotit de doi muzicieni americani, contrabasistul Chris Dahlgren si bateristul John Betsch, nume celebre in lumea jazzului contemporan. Muzica de pe acest nou disc a fost inregistrata live la Festivalul de Jazz Brasov 2007 si este in intregime improvizata de cei trei membri ai grupului, apartinând asadar, curentului numit instant composing, modalitate de expresie foarte raspândita in vestul Europei si in America, dar mai putin experimentata la noi. Intregul concert este o calatorie prin multitudinea de stiluri ale jazzului, dar vizând si unele domenii ale folclorului imaginar sau ale muzicii culte europene. ìDe aici si numele discului Ulysses - calatorul prin excelenta, ne-a explicat pianistul. Mircea Tiberian si cei doi muzicieni colaboratori ai sai, Chris Dahlgren sI John Betsch, alaturi de care a cântat si in cadrul festivalului Jazzy Spring 2007, la Bucuresti, isi invita ascultatorii la o aventura sonora palpitanta, imbinând traditia jazzului cu experimentul muzical cel mai indraznet. Albumul, intr-o prezentare grafica de exceptie, apare la OpenArt Records si reprezinta cea de-a doua colaborare a artistului cu aceasta casa de discuri, (dupa ce in toamna anului trecut au realizat impreuna discul de pian solo al artistului, intitulat November,) si sub egida careia se organizeaza si cunoscutul festival Jazzy Spring in Bucharest. Unul dintre putinii muzicieni români, care s-au incumetat sa scrie despre muzica, dupa deja celebrul volum ìNote muzicale si note despre muzica, in urmatoarea perioada, Mircea Tiberian va completa piata de carte cu un nou studiu, Cartea de muzica, ce va fi lansat in curând.

Ion Muresan, primul laureat al turnirului de poezie
Autor: Dan Mircea Cipariu

De Ziua Nationala a Romaniei, la Iasi, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare, s-au decernat Premiile de poezie Eleusis in urma primului turnir poeticesc organizat in Romania. Statuetele de bronz, realizate de sculptorii Vlad Ciobanu si Radu Ciobanu, au fost oferite castigatorilor turnirului, poetii Ion Muresan si Constantin Acosmei. Juratii turnirului i-au desemnat pe laureati in urma recitalurilor sustinute de 8 poeti seniori si 9 tineri poeti, luand in calcul urmatoarele criterii: calitatea lecturii oferite spectatorilor, originalitatea versurilor, opera anterioara si aplauzele spectatorilor.

Juriul a fost format din criticii literari Alexandru Calinescu- presedinte, Dan Silviu Boerescu, Cosmin Ciotlos, Daniel Cristea-Enache, Bogdan Cretu, Antonio Patras si prozatorul Ioan Grosan. Juratii au acordat cate un premiu, pe sectiuni. La seniori, „Premiul de poezie Eleusis“ i-a revenit lui Ion Muresan, iar pentru tineri poeti, lui Constantin Acosmei. Criticii au decis castigatorii in urma unor dezbateri aprinse. Daniel Cristea- Enache a spus ca „au fost aici intradevar numai poeti foarte buni si foarte diferiti“. Valoroasele statuete turnate de bronz oferite luaretilor de Galeriile „Eleusis“ si EIS ART valoreaza 500 de euro fiecare.


Tinerii acompaniati de Mircea Tiberian

Prima seara a turnirului, samba ta, 29 noiembrie 2008, a fost dedicata regretatului poet Mihai Ursachi, o seara sub genericul „Noua ne e dor de Mihai Ursachi“. In Aula Bibliotecii Centrale Universitare acesta a fost evocat de scriitorul si muzeograful Lucian Vasiliu. Evenimentul a continuat cu lectura tinerilor. Fiecaruia dintre seniori i-a revenit sarcina de a-si prezenta perechea literara din tabara juniorilor. Ileana Malancioiu a prezentat-o pe Andra Rotaru, care a deschis turnirul cadetilor. Serban Foarta a vorbit fara microfon. Vocea sa a rasunat in spatiul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare, invitandu-si cadetul pe scena, pe Stefan Manasia. Emil Brumaru a facut echipa cu Constantin Acosmei, Ioan Es. Pop cu Claudiu Komartin. Dupa lecturile electrizante ale tinerilor, a urmat intermezzo-ul sustinut de muzicianul de jazz Mircea Tiberian si Liviu Butoi. „E greu sa mai vorbesti dupa ce au cantat Tiberian si Butoi“, a spus Lucian Vasilescu, invitandu-l pe scena pe tanarul poet Adrian Suciu. Exceptia a intarit, ca de obicei, regula. Poetul Ion Muresan nu s-a putut decide asupra unui singur poet si a adus doi juniori, pe Dan Coman si pe Radu Vancu, justificand ca „ii las pe ei sa-si spuna codul numeric personal pe scena“. Eugen Suciu l-a prezentat pe Vasile Leac, „poet minimalist“ aradean. Recitalul a luat sfarsit pe versurile lui Teodor Duna, care a fost prezentat de Mihail Galatanu. „Miam facut o lista cu 20 de poeti, dar l-am ales fara nici o ezitare pe Teo.“, a spus Galatanu. Dupa regalul juniorilor, Mircea Tiberian si Liviu Butoi au incheiat seara in aplauzele publicului, pe o interventie poetica spectaculoasa a lui Eugen Suciu.

Seara seniorilor

A doua zi a turnirului a fost dedicata unuia dintre cei mai mari poeti romani, Nichita Stanescu. Cu aceasta ocazie, in Sala Rotonda a UMF a avut loc vernisarea expozitiei „Nichita Stanescu - 25 de ani de la moarte, 75 de ani de la nastere“ a artistului plastic Ilie Boca, in prezenta criticului de arta Valentin Ciuca si a scriitorului Serban Foarta. Prilejul si unor lansari de carte, printre care volumul „Cozerii in lila“, un dialog al scriitorului Serban Foarta cu Iolanda Malamen, cu o coperta ce poarta semnaturile lui Tudor Jebeleanu, Daniel Turcea si Serban Foarta. Totodata s-a lansat volumul „Literatura este un om fara mila“ - Tudor Topa in dialog cu Iolanda Malamen si volumul de poezie „Poze cu zimti“ de Anca Mizumschi, poeta a generatiei ‘90. Despre cartea ei au vorbit criticii si scriitorii Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei si Alex. Stefanescu. Seara a continuat cu recitalul concurs al seniorilor, prezentati de criticul literar Alex. Stefanescu. Ioan Es. Pop a fost primul care si-a citit poemele. L-au urmat la lectura Mihail Galatanu, care a citit in forta, si Lucian Vasilescu. Poetul si muzicianul Augustin Fratila a cantat apoi piese pe versuri de Ion Caraion, Nichita Stanescu si George Bacovia, pregatind urmatorul moment poetic. Despre Serban Foarta, Alex.Stefanescu a spus ca „reuseste sa scoata la iveala fluturi, serpi - nu stiu daca sa citesc poemele lui de la dreapta la stanga sau invers“. Au urmat seniorii Eugen Suciu, Emil Brumaru si Ion Muresan, care a recitat si un colind. Despre Ileana Malancioiu, care a incheiat recitalul seniorilor, Alex.Stefanescu a spus ca „pentru mine, Ileana intruchipeaza ideea insasi de poezie, e poeta si doar poeta“. Seara turnirului a luat sfarsit cu un recital al invitatului special, scriitoarea Simona Popescu, care a spus ca „nu ar da placerea renuntarii la jumatea drumului, pe placerea triumfului“.

Petrecere cu trufe de ciocolata

Ziua decernarii premiilor Eleusis si ziua evocarii lui George Bacovia sa deschis la UMF printr-un vernisaj de carte-obiect si lansarea volumului bibliofil „Nervi si crize“, de George Bacovia, ilustrat de Ilie Boca. De la ora 18:30 s-au anuntat castigatorii petrecerii cu trufe de ciocolata, eveniment intampinat de scriitori cu entuziasm, in acelasi spirit in care prietenii isi dau intalnire si pe scena valorica a literaturii. Sarcina de a inmana premiile lui Ion Muresan si Constantin Acosmei i-a revenit lui Alexandru Calinescu. Acesta a spus ca „misiunea juriului a fost dificila din mai multe puncte de vedere, a fost o pleiada de poeti de prim rang. Exista in poezia tanara un fel de monotonie, dar ce am auzit aici a fost diferit: voci distincte, singulare. La seniori am avut de ales dintre nume ale literaturii...si ce nume!“ Daniel Cristea-Enache a spus ca „sa dovedit ca este o prejudecata sa spui ca nu exista voci poetice tinere; s-a dovedit aici la Iasi ca ele exista.“ Seara s-a ncheiat cu piesa de teatru „Iubirile lui Sebastian“, in interpretarea actorilor Marius Manole si Rodica Mandache, o rememorare a povestii de dragoste dintre Mihail Sebastian si Leny Caler. In urma acestui eveniment va ramane drept marturie o carte a turnirului, ne-a asigurat organizatorul turnirului, Emil Stratan.



„Era nevoie ca in spatiul incarcat de istorie al Iasiului, sa ne dam mana ca intre prieteni, sa ne bucuram de poezie si sa facem din rostirea ei o declaratie de iubire“, ne-a marturisit Emil Stratan, initiatorul primului turnir literar din Romania. Pregatirile organizatorice au inceput in urma cu doua luni.

Alaturi de Galeriile de Arta „Eleusis“ si Eis Art au fost cooptati urmatorii sustinatori: Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu“ din Iasi, Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa“ din Iasi, Primaria Municipiului Iasi si Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti. Bugetul strans pentru realizarea acestui eveniment a depasit 60.000 RON.

Artistul si preotul Emil Stratan si-a asumat sarcina dificila de a intocmi o lista de poeti: Ileana Malancioiu, Serban Foarta, Emil Brumaru, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Ion Muresan si Mihail Galatanu. Iar ei i-au ales pe juniorii Andra Rotaru, Constantin Acosmei, Radu Vancu, Dan Coman, Vasile Leac, Claudiu Komartin (foto), Teodor Duna, Stefan Manasia si Adrian Suciu.

Poezie erotica de Nichita Stanescu
Autor: Dan Mircea Cipariu

Academicianul Eugen Simion si Fundatia Nationala pentru stiinta si Arta organizeaza vineri, 12 decembrie, in Aula Academiei Romane din Bucuresti, o sesiune solemna dedicata poetului Nichita Stanescu cu prilejul implinirii a 25 de ani de la disparitia sa. Cu aceasta ocazie va fi lansat volumul „Poeme de dragoste - Nichita Stanescu“, din seria „Opere fundamentale“, editata de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Il vor omagia pe Nichita Stanescu academicienii Eugen Simion, Dan Haulica si Sorin Dumitrescu, alaturi de graficianul Mircia Dumitrescu si poetul Adam Pujlovic cu o comunicare despre relatiile Poetului Necuvintelor si lumea literara din Serbia.



Pe 13 decembrie 1983 s-a dus la cele vesnice cel mai important poet roman de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Cu o charisma personala ce a creat o adevarata mitologie, cu o forta stilistica ce a facut moda si chiar sabloane, Nichita Stanescu a lasat o opera literara disputata de admiratori si critici literari, precum si o biografie devenita pentru foarte multi bun prilej de ipoteze, nu de certitudini. Colegul sau de liceu ploiestean, astazi unul dintre cei mai importanti critici literari, eminent profesor de literatura romana contemporana, Eugen Simion, propune publicului o antologie cu cele mai rafinate si frumoase poeme de dragoste scrise de Nichita Stanescu. Toate intr-o carte ce vizeaza bibliofilia si datorita fotografiilor si „desemnelor“ lui Mircia Dumitrescu, un mare artist roman ce se poate lauda cu „restaurarea“ Caietelor Eminescu si cu prietenia sa cu Nichita Stanescu. Cu aceste „Poeme de dragoste“ de Nichita Stanescu, seria „Opere fundamentale“, sa amintim aici de editiile critice Mateiu I. Caragiale, Liviu Rebreanu, Ion Barbu sau Nichita Stanescu, a ajuns la numarul 100, un fapt unicat in cultura europeana, dupa colectia franceza „Pleiade“. „Recitind poemele lui Nichita Stanescu in vederea alcatuirii unei antologii a poeziei erotice si recitind si insemnarile sale despre iubire, intimitate, pasiune, femeie, senzualitate, suferinta - adica despre ceea ce poate avea legatura cu poezia de dragoste - am constatat ca el nu desparte cugetarea de trairea erotica si nu vrea sa-si defineasca in chip expres un concept erotic unitar. (...) Daca-i citesti poemele, observi insa fara dificultate ca ele evita sistematic cruzimile intimitatii, sunt mai degraba pline de pudoare si, in rarele momente in care senzualitatea este exprimata in chip mai direct, limbajul ramane dominat de inocente ambiguitati. (...) Nichita Stanescu are, cu adevarat, in poezia sa sentimentala elemente de idilism angelic (sa-i spunem astfel), mai ales in poezia de tinerete, are si o evidenta inclinatie pentru jocul erotic si nu evita sa faca in versurile dedicate iubirii speculatii despre marile teme existentiale. Considera, de pilda, ca fara femeie si fara poezie omul „nu s-ar putea distinge de neant“ si ca el, poetul, are o mare admiratie pentru femei pentru ca ele „au stiut intui finalitatea“, a scris Eugen Simion in prefata la „Poeme de dragoste“.

Dan Mircea CIPARIU

Ce nu avem
Autor: Dana Ionescu

Rar se intampla, la noi, ca o distinctie precum„Cartea anului“, sa fie decernata unui volum de critica literara. Una dintra aceste rare intamplari s-a petrecut recent, cand juriul format din redactori de la „Romania literara“, prezidat de criticul Nicolae Manolescu, a hotarat ca premiul„cea mai buna carte a anului“, in valoare de 10 000 de lei, acordat cu sprijinul Fundatiei Anonimul, sa ii revina volumului „Iluziile literaturii romane“, de Eugen Negrici, aparut in prima jumatate a lui 2008. Celelalte carti luate in calcul au fost „Zilele regelui“, de Filip Florian, „Ultimele iubiri“, de Virgil Duda, „Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale“, de Ion Iovan, „Fantoma din moara“, de Doina Rusti si„Cu inima smulsa din piept“, de Radu Paraschivescu, toate aparitii remarcabile.

Inainte de si dupa mituri

Intre copertele cartii lui Eugen Negrici, critic literar care a dat volume importante, cel mai recent fiind „Literatura romana sub comunism“, se gaseste exact ce anunta titlul: Iluziile literaturii romane, adica tot ce pare sa aiba biata noastra literatura. Analiza necrutatoare, spulberatoare de mituri, doritoare de justa masura si conformitate cu realitatea, arata defazaje, sincope, anacronii, lacune, falsuri, adica multe defecte si foarte putine calitati.„Dupa parerea lui Negrici, literatura romana nu face trei-patru bani, ca sa nu zic doi bani. Este o carte demistificatoare, in care toata emfaza operelor este demontata (…) Din cand in cand, in istoria criticii literare, trebuie sa vina cineva sa iti toarne un pahar cu apa rece in cap“, explica Nicolae Manolescu la decernare. Iar autorul ii replica: „Nu e o carte demistificatoare, demistificarea mi se pare un lucru marunt. (…) Eu doar descriu o realitate psihologica a unui popor care impinge anumite personalitat i in mit.“ Despre ce realitate si despre ce personalitati e vorba? Despre lipsa de luciditate si, deseori, de discernamant, despre iubirea de statui de neclintit din mentalitatea colectiva, despre gandirea lenesa. Aceste trasaturi, la care se adauga altele, au facut, sustine Negrici transant, uneori cu argumentat ie incompleta, ca personalitati precum Mihail Kogalniceanu, Nicolae Iorga, Nicolae Labis, Lucian Blaga si Mircea Eliade sa ramana zeificate, dincolo de valoarea operei lor, chiar si dupa procesul de „reviziure“, inceput si continuat vag dupa anii ‘90. Scriind despre„tabuizarea patrimoniului literar“, autorul analizeaza fragilitatea atitudinilor critice, conservatorismul daunator si„fabrica de sfinti“, adica mecanismul ce creeaza eroi civilizatori, calauze sau directori de con- stiinta, greu de scos din mentalitatea colectiva.

Literatura romana fara machiaj

Pe scurt, Eugen Negrici ne spune ca literatura noastra e departe de a fi asa cum invatam noi, la scoala si in afara ei. Ea arata ca un teritoriu al dizarmoniilor, rupturilor si falsurilor, unde trebuie sa privim lucid si sa facem curatenie, caci valorile artistice sunt amestecate cu cele ideologice, politice, etice. Desi suntem in 2008, literatura romana nu si-a revenit dupa boala care a mutilat-o pentru totdeauna: totalitarismul. Autorul reface necrutator un profil, renuntand la lifting-uri, si il priveste in lumina, dorind sa vada literatura noastra fara machiaj. Dar ii vede numai defectele. Ce nu avem, deci? Nu avem mai nimic: nici literatura medievala, caci ne-am civilizat la secole dupa Occident, nici umanism, nici poezie modernista cu-adevarat si deplin modernista, nici roman postbelic de valoare si, desigur, nici postmodernis ti adevarati in generatia optzecista. Poezia lui Blaga nu rezista la proba timpului, proza fantastica a lui Eliade nu e valoroasa, „Cel mai iubit dintre pamanteni „al lui Marin Preda are prea multe defecte... Am avut si avem, pledeaza autorul, nu generatii, ci „ideogeneratii“, alcatuite din scriitori aserviti si scriitori tolerati, care fac jocurile si, deci, si istoria. Fara indoiala ca cititorul isi primes te paharul cu apa rece in cap. Dar, ca sa incheiem cu o replica din finalul unui film celebru, acesta ar putea fi inceputul unei frumoase prietenii.

TERORISMUL e in noi
Autor: Monica Andronescu

Nu curge sange. Nu explodeaza nimic. Nu se prabusesc cladiri. E doar o zi obisnuita dintr-un timp care nea luat-o inainte si ne traieste el pe noi. E povestea prescurtata a lumii noastre, cu lega turi care se fac si se desfac pe nesimtite, in care zidurile cad odata cu universuri intregi, dar inauntru. Piesa „Terorism“ a fratilor Presniakov, cei mai jucati dramaturgi rusi dupa Cehov, a fost o adevarata revelatie in 2003, pe scena Teatrului Royal Court de la Londra. Iar la noi, dupa ce a montat „In rolul victimei“, un alt text celebru al celor doi dramaturgi, la Teatrul Metropolis, Felix Alexa a montat acum „Terorism“, la Teatrul de Stat din Constanta.



Sase tablouri impecabil decupate, oameni ale caror existente se ciocnesc fara ca ei sa-si dea seama, vieti care se amesteca si se tulbura, o zi din viata lumii mari surprinsa in imagini din lumea mica din noi si de langa noi, o zi obisnuita...

Ca un raspuns peste ani la „Ulise“ al lui Joyce, „Terorismul“ lui Felix Alexa vorbeste despre apele tulburate ale lumii noastre, cu timpul care nu mai are rabdare, cu povestile ce se spun intotdeauna la persoanaI. In care se moare dinspre interior spre exterior. In care „terorismul“ e in noi. Un aeroport inchis din cauza unei amenintari teroriste. Oamenii asteapta (iar sugestia scenica este ca ar putea astepta acolo la infinit si ca sunt acolo dintotdeauna) sa ia un avion spre nicaieri. Si bomba „explodeaza“... Un pasager plictisit se intoarce acasa, unde isi gaseste sotia prinsa intr-un joc pervers cu amantul, si da drumul la gaze. In alta parte, in „camera de odihna“ a unei firme, o femeie se sinucide, apoi doi militari fac haz de niste imagini surprinse la locul unei explozii cumplite, provocate de gazele lasate deschise...

Dar montarea nu urmareste in primul rand sa puncteze inlantuirea intamplarilor, ci sa surprinda acel nivel comun unde pofta de violenta si disperarile cotidiene construiesc cea mai periculoasa si mai fina forma de terorism posibila. Nu firul epic este important, ci undele seismice pe care un suflet tulburat si insingurat le poate produce in lumea din jur. Fiecare act reverbereaza cumplit in ceilalti, fiecare gest personal capata implicatii majore asupra lumii intregi. Fiecare tablou, asa cum l-a gandit regizorul, este un univers in sine.


„Microbul“ lumii noastre

Un merit al lui Felix Alexa este felul in care coordoneaza echipa Teatrului din Constanta, mai putin obisnuita cu acest tip de montare. Impreuna cu Marius Bodochi, special invitat, trupa de la Constant a (Marian Adochitei, Laura Bilic, Diana Lupan, Lana Moscaliuc, Diana Cheregi, Iulian Enache) functioneaza bine.

Tragedia conceputa de regizor nu se mai raporteaza la universal, ci doar la lumea cea mare. Marele merit al regiei este acela ca nu forteaza limitele textului, ci pune in lumina subtil toate formele de instinct terorist care zac in omul secolului 21: terorismul exista pentru ca fiecare dintre noi l-a inventat. De la stranietatea omului de afaceri din prima scena, la care instinctul spre violenta se iteste vag in spatele unei calme timiditati, la scena din dormitorul unde doi amanti se chinuiesc cu disperare sa se iubeasca si pana la discutia atroce dintre doua batrane care pun la cale, tricotand, o crima, Felix Alexa ridica val dupa val si lasa sa se vada, gol si nedeghizat, „microbul“ lumii noastre: insingurarea. De aici si pana la crima, de aici si pana la terorism, nu e de cat un pas.

Scena cel mai bine realizata este, probabil, cea a „Biroului“: angajatele unei companii trec pe rand in prim-plan, ca pe canapea freudiana, si-si dezvaluie micile sau marile taine... Proiectiile video, desigur, o moda in spatiul teatral contemporan, isi au aici justificarea perfecta. Sunt proiectii-oglinda ale lumii goale din interior.

Monica ANDRONESCU

Fotograme dintr-o calatorie regala
Autor: Dana Ionescu

Calatoria Trenului Regal cu scriitori romani este tezaurizata astazi printr-un album si un film documentar ce vor fi lansate, de la ora 17:OO, la Uniunea Scriitorilor din Romania, in prezenta Altetelor Lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu.

Un eveniment ce inchide - cu mult fast si cu multe personalitati ale lumii noastre culturale - evenimentele si ceremoniile dedicate sarbatoririi celor 100 de ani de la infiintarea Societatii Scriitorilor Romani. 1000 de exemplare ale albumului „Scriitori pe Calea Regala. Fotograme & Jurnal“, insotite de un DVD vor fi daruite bibliotecilor publice din 20 de orase din Romania si Basarabia, in cadrul unui turneu de promovare ce se va incheia la 31 martie 2009.

Tren in dar

Pe 9 mai 2008, la Palatul Elisabeta din Bucuresti, sub inaltul Patronaj al Majestatii Sale Regele Mihai I si cu sprijinul ministrului Transporturilor, dl. Ludovic Orban, care a daruit Trenul Regal scriitorilor, a inceput cea mai importanta campanie pro-lectura si de promovare a autorilor romani din istoria tarii noastre, proiecteveniment dedicat celebrarii a 100 de ani de la infiintarea Societatii Scriitorilor Romani. „Scriitori pe Calea Regala“ a stabilit, astfel, cateva premiere: pentru prima data in istoria sa, Trenul Regal a iesit in public pentru public cu scriitorii, si nu cu cei care au condus statul roman din 1929, cand a fost dat in functiune, pana astazi; dupa 62 de ani de intrerupere, au fost reluate tradit ionalele Seri literare si intalniri cu scriitorii la Casa Regala a Romaniei. Organizatorii acestui proiect si-au dorit sa creeze si chiar sa exporte un nou standard european de civilizatie: in salile de asteptare din garile romanesti si europene sa existe o biblioteca publica cu cartile unor autori contemporani. Astfel ca, intre 10- 14 mai 2008, in Gara de Nord din Bucuresti, Gara Nicolina de la Iasi, Gara Burduseni de la Suceava si in garile din Alba Iulia si Sibiu au fost donate, cu ajutorul financiar al Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania, cate o biblioteca si antologia „Scriitori pe Calea Regala“, Editura Brumar, tiparita in 1000 de exemplare, alaturi de cartile daruite de 45 de scriitori, laureati ai Premiilor Uniunii Scriitorilor si ai Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, la poezie si proza, intre 1990 si 2006. TVR Cultural a produs un film documentar despre calatoria scriitorilor cu Trenul Regal, precum si un serial de 12 epsioade intitulat „Confesiuni pe Calea Regala“, cu interviurile luate de Ioana Craciunescu si Dan Mircea Cipariu unor scriitori precum Ana Blandiana, Nora Iuga, Cornelia Maria Savu, Daniela Zeca Bucura, Ioan Es. Pop, Ion Muresan, Bogdan Ghiu, Horia Garbea sau Gabriel Chifu.

Jurnal si experiment renga

Albumul „Scriitori pe Calea Regala. Fotograme & Jurnal“, Editura Brumar, va fi insotit de un DVD ce va contine filmul documentar produs de catre TVR Cultural. Fotografiile realizate de arhitectul Alexandru Calcatinge, desenele artistului vizual Mihai Zgondoiu, un experiment „Renga Regal“ montat de Constantin Abaluta si la care au participat 27 de poeti ce au calatorit cu Trenul Regal, ciclul de poeme „calea regala. proiect cultural“, scris de Octavian Soviany, jurnalul alcatuit cu minutie de Andra Rotaru si filmul documentar realizat de o echipa coordonata de Oltea Gartoman si Stelian Munteanu incearca in paginile albumului si in imaginile din DVD sa reconstituie mitologia unei calatorii cu adevarat regale. Turneu de promovare Dupa lansarea oficiala de astazi, organizatorii vor prezenta filmul documentar si albumul dedicat calatoriei scriitorilor cu Trenul Regal in cadrul Turneului „Scriitori pe Calea Regala“ ce va cuprinde pana la sfarsitul acestui an urmatoarele orase: Focsani (13 decembrie), Sibiu (16 decembrie), Medias (17 decembrie), Alba Iulia (18 decembrie). Pana in martie 2009, cititorii din 20 de orase din Romania si Basarabia vor putea vedea si primi documentarul si albumul „Scriitori pe Calea Regala“. Initiatorul proiectului, scriitorul Dan Mircea Cipariu, presedintele sectiei poezie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, ne-a spus ca turneul se va incheia la Chi- sinau, pe 31 martie 2009, ziua de nastere a lui Nichita Stanescu. Turneul si albumul „Scriitori pe Calea Regala“ au fost produse de Uniunea Scriitorilor din Romania, Asociatia EURO CULTURART si TVR Cultural, cu sprijinul financiar al Loteriei Romane si ROMCONSTRUCT. Ziarul UNU este partenerul media al acestui proiect.

In apele teritoriale ale literaturii romane

„Adunam in acest album imagini, fotograme si (pre)texte poetice dintr-o calatorie regala in apele teritoriale ale literaturii romane contemporane. Din Trenul Regal si din campania noastra prolectura in sase orase din Romania „ Bucuresti, Iasi, Suceava, Alba Iulia, Sibiu si Medias - au ramas nostalgiile si amintirile. Cu faeton de gala la Medias, cu poemul lui Traian T.Cosovei, „Bad boy“, citit de Ludovic Orban in loc de discurs de deschidere in Gara de Nord din Bucuresti, cu fanfara, covor rosu si paine cu sare la Alba Iulia, cu tihna si cuminecatura unei mese la Manastirea Dragomirna, cu florile primite la Vatra Dornei de la cativa elevi de clasa a III-a, curiosi sa afle cum arata scriitorii in carne si oase, cu cele doua gari regale din Sinaia si cu locomotiva care i-a dus spre exil pe Carol al II-lea si pe Majestatea Sa Regele Mihai I, cu petrecerea cu rasfat, cant si dichis de la Atel, cu orele de poveste si agapa literara din Salonul Oficial al Trenului Regal“, ne-a oferit cateva amanunte despre continutul albumului „Scriitori pe Calea Regala“ initiatorul proiectului.

Dana Ionescu

Teatru la ceainaria ACT
Autor: UNU

Valeria Forys este o profesoara pensionata in lupta cu maladia Alzheimer, intruchipata de experimentata actrita Luminita Gheorghiu , care va nuanta lupta cu trecutul si prezentul si dorinta personajului de a tine sub control contactul cu realitatea asa cum este ea. Valeria Forys este protagonista din Calatorie la Buenos Aires, piesa scrisa de polonezele Gabriela Muskala (actrita) si Monika Muskala (bine cunoscuta traducatoare), care se va audia in aceasta dupa-amiaza, dupa conferinta de la ora 15.00, la Sala de Lectura- Ceainaria Teatrului ACT. Evenimentul face parte din programul Dramaturgi straini contemporani, realizat in parteneriat cu Institutul Polonez din Bucuresti si Teatrul Natiomal Radiofonic al Societatii Romane de Radiodifuziune. Piesa, pe care cele doua poloneze au semnat-o cu pseudonimul Amanita Muskaria, a fost tradusa in romana de Luiza Savescu si Sabra Daici, iar adaptarea radiofonica si regia artistica ii apartin lui Cristian Dumitru.

Spectacolul radiofonic se va difuza in premiera la Radio Romania Cultural pe 4 decembrie, la ora 19.00. Discut iile ce vor urma in ceainarie dupa auditia din aceasta dupa-amiaza vor fi prefatate de Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din Bucuresti. (D.I.)


SOAREA CU DEMOAZELE in Bucurestiul de azi
Autor: Monica Andronescu

A fost odata o tara unde se mancau „acadele, ciucalata, saratele...“, unde limba isi cauta cuvintele prin dictionare frantuzesti si nemtesti, unde oamenii imbracau costume ca la Paris, unde damele isi ismeneau numele si voiau declaratii de amor in cuvinte „strainesti“, unde directorii de teatre plateau bir strainilor pentru comediile ce se jucau pe scena, unde actorii nu-si stiau niciodata replicile si se plangeau intotdeauna ca n-au nici timp si nici conditii pentru repetitii, unde sufleurul adormea beat in cusca lui din care lumea se vedea cu totul altfel si unde poetii voiau sa inventeze poezia in versuri dulci si chinuite...


Farmecul inceputului

„O soarea la teatru“ va propune regizorul Dan Tudor la Nationalul bucurestean cu spectacolul „Molto, Gran Impressione“. Un drum inapoi inspre inceputurile teatrului intr-o tara care atunci invata sa existe, sa traiasca, sa creeze. Pe textele lui Costache Caragiali, Costache Facca si Matei Millo adunate laolalta de Romulus Vulpescu. Dar nu va speriati! Sunt mai vii si mai suculente decat multe dintre textele contemporane. Nimic desuet in montarea lui Dan Tudor, care se deschide cu o scena cuceritoare in care un poet (Ovidiu Cuncea) putin sarac si putin nebun, ca toti poetii, incearca in versuri inflacarate sa cucereasca inimile impietrite a doi parinti de moda veche (Magda Catone si Tomi Cristin), ca sa ii dea fata de sotie. Un frumos moment de teatru in teatru, cum se dovedeste in final, cand actorii isi scot masca si se retrag, lasand loc celor trei demoazele delicioase (Monica Davidescu, Ileana Olteanu si Ilinca Goia) sa dezbata „in dulci cuvinte“ problema limbii nationale. Sa primesti declaratii de amor in limba romana, sa-ti rostesti numele in limba romana, sa mergi la teatrul romanesc, sa respiri romaneste, sa simti romaneste, sa te imbraci romaneste, sa traiesti romaneste... toate sunt invechite (desi, iata, suntem la inceput de istorie), toate sunt demodate. Si subtil, si cu umor, fara teze de prisos expuse cu emfaza, regia subliniaza tocmai esenta spiritului romanesc, atat de mimetic, atat de rusinat mereu de propria identitate.







Scena pentru toti

Iar calatoria continua, punctata din cand in cand (poate prea rar) cu momente muzicale bine alese si bine realizate scenic. Ne aflam pe scena Teatrului National. O repetitie intre doua pauze. Costache Caragiali incerca sa inventeze teatrul romanesc. Timpul inca nu se grabea. Era destula vreme sa se nasca Alecsandri si Caragiale... Dar atunci, la inceputuri, Costache (Tomi Cristin) transforma pe scena femeia de serviciu in subreta (Afrodita Androne) si o lasa sa spuna cu emfaza primele versuri care au tulburat simtirea romaneasca, celebrele „Intr-o gradina, lang-o tulpina/ Zarii o floare, ca o lumina...“ Primea apoi in scena pe figurantul venit din mahala (Orodel Olaru) si-l imbraca in rochie cu crinolina, incercand sa-l convinga ca asta e traditie veche, de pe vremea lui Shakespeare... Primea in scena si pe tanarul aspirant intrale actoriei (Razvan Oprea), si pe actorii „consacrati“ (Dorin Andone si Armand Calota), pe asa-zisele „mari“ actrite ale momentului (Ileana Stana Ionescu, Raluca Petra si Oana Vanatoru), pe sufleurul betiv (Mircea Albulescu) si pe figuranti (Daniel Badale si Silviu Oltean) deopotriva. Teatrul era deschis oricui. Sa intre, sa priveasca si sa urce pe scena.

Trecutul e viu

Cu dialoguri de un umor irezistibil si, lucru atat de rar pe scenele romanesti, de cea mai buna calitate, montarea lui Dan Tudor este o „rara avis“ in peisajul teatral de le noi. Pentru ca transforma pagini intregi de istorie in momente de teatru adevarat, pentru ca vechile texte, de mult lancezind in manuscrise de nimeni luate in seama, sunt vii pe scena, pentru ca actorii toti, fara exceptie, sunt patrunsi de adevarul rolului, sunt personaje colorate care ies din copertile unei carti frumoase, iar la sfarsit se intorc, cu o umbra de tristete, in lumea lor, in cercul de lumina care le inghite.

„V-am dat teatrul, vi-l paziti!“, este replica de final, cu care sufleurul, desprins parca dintr-o vedere veche, inchide - si ai sentimentul ca prea devreme - o lume frumoasa, trista si vesela, ca si a noastra, caraghioasa si absurda, ca si a noastra, mereu in noi si mereu langa noi, ca si a noastra.
Monica ANDRONESCU

TURNIR cu trufe si poezie
Autor: dan mircea CIPARIU

Timp de trei zile Iasiul devine locul in care petrecerea si poezia se vor lua la intrecere intr-o competitie asezonata cu trufe de ciocolata. Va fi un turnir literar, o competit ie cu premii, dar si o petrecere unde poezia va fi marea câstigatoare. Initiatorul acestui proiect unic in premiera la noi si care se va desfasura intre 29 noiembrie si 1 decembrie la Iasi, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare, Emil Stratan, a pus fata in fata 9 scriitori consacrati si 8 juniori la fel de talentati. Organizatorii care au venit in sprijinul demersului artistului Emil Stratan sunt Galeriile de Arta Eleusis, EIS ART, Biblioteca Centrala Universitara din Iasi si Muzeul National al Literaturii Române din Bucuresti. Aceste seri de poezie stau sub semnul mottoului Iesirea din timp.

Invitatii seniori asteptati la petrecerea literara sunt Serban Foarta, Ileana Malancioiu, Emil Brumaru, Mihail Galatanu, Ion Muresan, Ioan Es Pop, Eugen Suciu, Lucian Vasilescu si Simona Popescu. Fiecare dintre acestia a avut libertatea sa isi aleaga un partener junior de turnir literar. Juniorii oponenti vor fi Andra Rotaru, Constantin Acosmei, Teodor Duna, Claudiu Komartin, Vasile Leac, Stefan Manasia, Adrian Suciu si Radu Vancu. Spiritele si textele scrise si spuse in turnirul de la Iasi vor fi cântarite de catre criticii literari Alexandru Calinescu, Dan Silviu Boerescu, Cosmin Ciotlos, Bogdan Cretu, Daniel Cristea-Enache si Antonio Patras, plus invitatul special, Ioan Grosan. Surprizele nenumarate care se vor petrece in aceste zile vor fi insotite de concertele si muzica lui Mircea Tiberian, Liviu Butoi si Augustin Fratila. Neputând sa lipseasca pictura, artistul plastic Ilie Boca este cel care va aduce stropul de culoare vizuala la petrecere, cu prezentarea facuta de criticul de arta si scriitorul Pavel Susara. Ca sa nu-i uite pe marii disparuti ai literaturii române, festivalul vine in fiecare seara cu o tematica aparte, cuprinsa in Noua ne este dor de Nichita Stanescu, George Bacovia sau Mihai Ursachi. Ca marturie a evenimentului, se va lansa si o carte a petrecerii, cu textele care vor fi recitate si jurizate de criticii desemnati sa participe la acest turnir literar. Una dintre surprizele de proportii pe care Emil Stratan le-o pregateste invitatilor sai este intâlnirea cu actorul si regizorul Horatiu Malaele, cel care tocmai si-a lansat pe marile ecrane cinematografice filmul Nunta muta. Mi se pare un lucru neasemuit, e primul, cel mai tare turnir de poezie din România. E chiar un turnir poetic in sens medieval, lancile ne lipsesc. Dar e o confruntare: sunt dintre cei mai buni poeti din tara asta!, nea marturisit poetul Mihai Galatanu. Aflat de partea cealalta a baricadei, tânarul critic literar Bogdan Cretu ne-a spus ca va fi unul dintre cele mai reusite festivaluri de poezie din tara, care nu face rabat de la valoare, invitând doar scriitori unul si unul. Si poate are sansa de a mai scoate Iasiul din provicialismul in care se complace de atâtia ani. Prinsi de ritmul naucitor al cotidianului, ne-am obisnuit sa tratam arta ca pe o competitie incrâncenata, in care esti liber sa faci orice pentru a iesi invingator. Poezia poate fi, in sine, un sistem concurential - la nivel de opere. La nivel strict uman, avem de recuperat epocile in care poezia se facea din si pentru prietenie. Fara a idealiza excesiv boema de altadata, se cuvine sa reinstauram firescul ca singura norma a relatiilor intre scriitori. O initiativa precum cea a lui Emil Stratan cred ca tocmai acest aspect, al comunicarii umane, il vizeaza, in vreme ce competitia, câta va fi ea, trece pe planul secund. Cum sunt chemat tocmai pentru a juriza, simt ca ma voi afla in postura cea mai ingrata. Dar incercarea merita a fi facuta: manastire - maici - chef, a concluzionat criticul literar Dan Silviu Boerescu.


Cubanezii se infiltreaza in Romania
Romania Libera - Sambata, 7 Februarie 2009

» "Superbunicii" de la The Havana Lounge concerteaza astazi la Sala Palatului, incepand cu ora 20.00, in cadrul unui eveniment "World Music Masters".

Inceputul l-a facut "buena Vista Social Club" – ritmurile lor nostalgice, amestecand jazz-ul ramas de la colonistii americani cu ritmuri tribale locale, au creat un adevarat fenomen, mai ales in Europa, comparabil, poate, doar cu succesul argentinienilor de la Gothan Project. Proiectul "Live from Buena Vista – The Havana
Lounge" aduce pe scena membri din mai multe orchestre cubanze – Buena Vista Social Club, Afro Cuban All Stars, Sierra Maestra si Tropicana, precum si ritmurile languroase de son, cha cha, rumba, salsa sau bolero. In plin comunism castrist, acest gen de muzica facut celebru de Win Wenders prin documentarul "Buena Vista Social Club", recrea melancolic atmosfera de opulenta si senzualitate a anilor ‘30, cand Cuba era statiunea de lux a Statelor Unite, iar cartierul Buena Vista locul care aduna scoala de muzica a Havanei, unde s-au lansat o serie de cantareti care aveau sa evolueze pe scena muzicala exclusivista din acei ani a capitalei Cubei.

Or, concertul acesta incearca sa readuca la viata atmosfera acelor ani prin intermediul "los superabuelos", "superbunicilor", cum sunt supranumiti membrii orchestrei The Havana Lounge, oferind o calatorie prin istoria son-ului. Stil muzical specific Cubei, son-ul imbina elemente melodice spaniole cu numeroase influente de origine africana. Desi greu de stabilit cu exactitate originea acestui gen muzical, istoricii indica radacinile in partea de est a Cubei unde, la sfarsitul secolului XIX, asezarile erau populate de hispanici, acestora alaturandu-se mai tarziu si triburi de africani. In urma interactiunii si a schimbului de elemente culturale dintre cele doua comunitati, a luat nastere son-ul – o fuziune de ritmuri tribale si sonoritati traditionale spaniole ce s-a transmis din generatie in generatie, astfel incat la jumatatea secolului XX "el son" devenise deja muzica preferata a clasei aristocratice, rasunand din toate localurile selecte ale Havanei.

Concertul Live From Buena Vista - The Havana Lounge ii va avea drept capete de afis si anul acesta pe Julio Alberto Fernandez si pe Teresa Garcia Caturla, doi dintre "superbunicii" son-ului. Aceasta din urma este supranumita si "Marea Doamna a muzicii cubaneze", fiind fiica muzicianului Alejandro Garcia Caturla. Julio Alberto Fernandez este membru al "Buena Vista Social Club", dar si participant in proiectul Company Segundo. In afara lor, la Bucuresti vor mai fi prezenti percutionistul Julienne Oviedo Sanchez trompetistul Yanko Pizaco (facut celebru de Wim Wenders prin filmul "Buena Vista Social Club", unde instrumentistul este unul din protagonisti). Din "Afro Cuban All Stars" vine un alt trompetist, Daniel de Jesus Ramos Alayo, care va face duet cu Rodolfo "Peruchin" Argudin Justiz, pianist in orchestra Tropicana.

Teatru eclectic de garsoniera
Romania Libera - Sambata, 7 Februarie 2009

» In ultimii ani, teatrul a iesit din salile invechite si a urmat bucurestenii pe strazi, in parcuri sau la metrou in cautarea unui public mai larg.

» Recent, insa, a aparut un teatru care alege 15 oameni dupa criterii haotice, ii aduna intr-o garsoniera de bloc si tine, la un metru de ei, un spectacol despre singuratate.

» Piesa "Singuri acasa" se joaca o data la doua saptamani la Lorgean Theatre, intr-o garsoniera din zona Cismigiu, pentru cei care au norocul sa fie invitati.

Seara, la 8 fara 10, cateva grupulete de tineri stau in fata scarii unui bloc de 10 etaje de la iesirea din Cismigiu. Intra rand pe rand in scara, unde ii asteapta o fata care le ia biletele, le da in schimb o chitanta si le pune o stampila pe mana. Pe stampila scrie "Lorgean Serv S.R.L." Pe chitanta scrie ca s-a primit "contravaloare obiect singuratate". Asta, pentru ca biletul la teatrul de apartament e un obiect care semnifica singuratate pentru persoana respectiva. O portocala. Un capsator. O periuta de dinti.

Foaier, garderoba, mobile inchise, evacuare de incendiu
Teatrul inseamna conventii. Asta e valabil si in piesa, si in ritualul mersului la teatru: intalnirea cu prietenii, asteptatul in fata teatrului, verificatul biletelor, hainele la garderoba, cautatul locurilor, susotitul si inchisul mobilelor.
Dupa piesa urmeaza discutiile, parerile si, poate, o iesire in alt loc. Teatrul experimental, parte din arta contemporana, neaga conventiile si incearca sa le depaseasca.
Teatrul de apartament le depaseste cu nepasare, dar mimeaza reguli ale teatrului mare, ca un deliciu burghez.
"Doamnelor si domnilor, pe parcursul acestui spectacol va rugam sa va inchideti telefoanele mobile. Nu consumati bauturi alcoolice, nici droguri. De asemenea, va mai rugam: nu vorbiti cu strainii. Nu trantiti usile. Nu va aplecati peste geam. Nu rupeti florile. Nu calcati iarba. Nu trimiteti spamuri."


Teatrul rusilor din apartamentele Parisului
Garsoniera ii apartine scriitorului Jean-Lorin Sterian. Tot el a initiat activitatea: "Mi-a venit ideea dupa ce am auzit vorbindu-se de un teatru de apartament din Paris tinut de niste rusi care il tineau in limba rusa, dar veneau francezi. Ei refaceau, cumva, teatrul de rezistenta de prin anii ’60-‘70, din perioada comunista, unde erau probabil piese contra regimului sau interzise, si il prezentau vesticilor."
Apartamentul e decorat retro-minimalist, cu parchet pe jos si tapet albastru pe pereti. E impartit in doua de niste usi din lemn cu geamuri vopsite tot in albastru. Se intra incaltat. Spectatorii se asaza pe canapele si pernute. Lumina e stinsa si se vede doar silueta lui Lorin, dincolo de usi, prin geamurile albastre. Se aude o melodie care seamana cu genericul serialului "M.A.S.H." Incepe piesa.
Alaturi de Lorin, la piesa participa trei actori. Andrei Ionita si Lala Misosniky au terminat actoria, iar Ana Catalina Gubandru coreografia. Sunt actori independenti, nu joaca in teatrul "oficial", ci au diferite proiecte. "si asta imi place, n-as vrea sa vina actori angajati sau oameni care traiesc din asta", spune Lorin.

Indoapa-te cu ciocolata, spala-ti blanita!
La fel ca teatrul de apartament al rusilor, Lorgean e un teatru de manifest. Deocamdata un manifest al singuratatii, al instrainarii intr-o societate standardizata. "Umple-te de diplome, fa-ti sertar special pentru diplome, mananca-ti diplomele; slabeste, fa abdomene." "Esti un film de groaza." (sursa: România Liberă)

„Privighetoarea cosmică“ s-a îndrăgostit de „Ciocârlia“
Doinel Tronaru
Sâmbătă, 07 Februarie 2009
SPECTACOL. Contratenorul rus Vitas, supranumit „vocea secolului“, va cânta celebra melodie românească la primul său concert la Bucureşti.

Contratenorul rus Vitas, supranumit „vocea secolului“ sau „Farinelli al secolului XXI“, va concerta pentru prima oară la Bucureşti, într-un spectacol care va avea loc la Sala Palatului pe 25 februarie, de la ora 20.00. Unii consideră că vocea lui Vitas este excepţ ională, alţii îl acuză fie că face playback în spectacole, fie că vocea sa este prelucrată prin sintetizatoare. Având în ve dere ambitusul lui vocal înalt, pentru care a fost numit de fanii săi chinezi „privighetoarea cosmică“, au existat unii care să sugereze că artistul ar fi castrat.

Oricare ar fi adevărul, „Farinelli al secolului XXI“, care a vândut milioane de discuri în întreaga lume, îşi va prezenta pentru prima oară performanţele la Bucureşti. Spectacolul va constitui, pentru Vitas, debutul unui nou turneu mondial, care va fi continuat în ţări precum Rusia, China, Ucraina, Belarus, Kazahstan, Ţările Baltice, Germania, Statele Unite ale Americii, Israel, Australia şi altele (în total peste 50 de state).

La Bucureşti, Vitas are un invitat special, maestrul naiului, Gheorghe Zam fir. Cei doi vor apărea împreună pe scenă şi, potrivit declaraţiilor naistului, piesa aleasă pentru acest moment este „Ciocârlia“, cea care l-a făcut faimos şi pe Gheorghe Zamfir şi pe care, la rândul lui, a făcut-o celebră în lumea întreagă. „Participarea mea va fi de circa zece minute“, a spus maestrul într-o conferinţă de presă, reamintind că un moment similar a avut şi în cadrul spectacolului de dans „Troya“, al trupei Fire of Anatolia. În măsura în care Gheorghe Zamfir va fi de acord, producătorul artistului, Serghei N. Pudovkin, aflat de faţă la rândul lui, a declarat că intenţionează să includă această interpretare a „Ciocârliei“ pe viitorul album al lui Vitas.

Un monument în Shanghai

Pudovkin a mai precizat că Vitas lucrează la un proiect cinematografic, pentru care a semnat cu Paramount, în care se intenţionează să fie adus şi starul Tom Cruise. Numele adevărat al lui Vitas este Vitali Vladasovici Graciov, iar povestea lui a început acum 27 de ani, când a ve nit pe lume în portul ucrainean Odesa.

Ascensiunea sa muzicală începe odată cu anul 2000, când se lansează pe scena rusă, iar după şapte albume a vândut până în prezent peste 12 milioane de CD-uri. Un feno men fără precedent în Rusia, Vitas a vândut, în 2005, peste două milioane de CD-uri în numai jumă tate de an. Un succes enorm înregistrează muzica lui Vitas în Asia. Peste 600 de fanclu buri s-au format în China, Taiwan, Singapore şi Japonia, în numai jumătate de an. Este unicul artist străin care are un monument în Shanghai, iar anul trecut a fost invitat să cânte în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing. Tot în 2008, a fost declarat „Cel mai iubit artist străin“ în China şi în Japonia.

Biletele pentru concertul de pe 25 februarie de la Bucureşti costă între 200 şi 450 de lei - 200, 300, 380, 400 şi 450 de lei sunt categoriile de preţ şi se găsesc la casa de bilete a Sălii Palatului, în reţeaua Diverta, la magazinul Muzica, la agenţia Teatrului Naţional, la clubul Deja-vu (Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 25), precum şi pe site-ul www.bilete.ro.


PERFORMANŢE

Vocea care alungă stresul

Tânărul rus a reuşit să intre în Cartea Recordurilor (Guinness Book) ca fiind singurul cântăreţdin lume a cărui voce cuprinde cinci octave şi care poate cânta în registrul fluierului. Vocea sa a fost asigurată la suma de 2.500.000 de euro pentru 25 de ani. Pe scenă, Vitas foloseşte atât acompaniament orchestral, cât şi electronic. La Bucureşti, va fi prezent alături de tradiţionala sa formaţie de acompaniament, denumită Diva.

Pentru a răspunde criticilor care îl acuză că vocea sa nu este una „naturală“, ci prelucrată electronic, în unele concerte Vitas întrerupe amplificarea electronică, demonstrând că poate atinge acorduri foarte înalte numai cu ajutorul vocii sale. Muzica lui Vitas este folosită, în clinici din Europa, China, Coreea de Sud şi Norvegia, pentru stabilizarea tensiunii în perioada de reabilitare. Mai mult, la conferinţa de presă, producătorul Pudovkin a susţinut că a cedat drepturile de utilizare a muzicii lui Vitas unei clinici pentru bărbaţi din Israel, specializată în probleme de erecţie. Un şugubăţdin sală a reamintit că muzica lui Zamfir este socotită câteodată „antistres“, ideală pentru femei, deci colaborarea dintre cei doi ar fi de tip yin-yang.