Obiecţia de neconstituţionalitate a vizat doar prevederile art.181, introduse prin legea de aprobare contestată, potrivit cărora:
"Art.181 - (1) Imobilele pot fi înscrise pe lista prevăzută la art.15 alin.(2) din iniţiativa R.A.-A.P.P.S.
(2) În urma înscrierii pe listă de către R.A.-A.P.P.S. a imobilului aflat în folosinţă cu temei legal a persoanelor fizice sau juridice de drept privat care folosesc imobilele prevăzute la art.11 şi aveau la data de 30 septembrie 2007 toate taxele aferente folosirii imobilului plătite integral, R.A.-A.P.P.S. va solicita, în termen de 15 zile, persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui punct de vedere scris cu privire la cumpărarea imobilului prin negociere directă, pornind de la preţul stabilit la art.14.
(3) Prin temei legal se înţelege folosinţa imobilelor în cauză, în baza unui contract de închiriere, convenţie de cazare sau alt act încheiat de persoane fizice sau juridice de drept privat cu R.A.-A.P.P.S..
(4) Persoana fizică sau juridică de drept privat care foloseşte unul din imobilele prevăzute la art.11 va răspunde, în termen de 15 zile de la primirea solicitării R.A.-A.P.P.S., precizându-şi opţiunea.
(5) Dacă persoana prevăzută la alin.(4) optează pentru cumpărarea prin negociere directă, procedura va fi finalizată în termen de 10 zile de la data depunerii opţiunii.
(6) Dacă persoana prevăzută la alin.(4) nu răspunde în termenul prevăzut sau nu optează pentru cumpărarea prin negociere directă, R.A.-A.P.P.S. va proceda la vânzarea imobilului prin licitaţie deschisă, în condiţiile legislaţiei în vigoare."
În urma deliberării, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art.181 - cuprinse la art.I pct.6 din legea criticată, precum şi cele din art.13 referitoare la "vânzarea prin negociere directă" - cuprinse la art.I pct.3 din lege (care nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare) - sunt contrare dispoziţiilor art.16 alin.(1) din Constituţie, întrucât instituie un regim privilegiat, nejustificat obiectiv şi rezonabil, pentru cumpărarea locuinţelor din fondul de protocol de către deţinătorii acestora.
De asemenea, această soluţie legislativă contravine, sub aspectul formării şi încasării unui preţ pentru imobilele vândute, şi dispoziţiilor art.135 alin.(2) din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, de valorificare a tuturor factorilor de producţie şi de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară.
Întreaga argumentaţie reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Drept urmare, Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" nu poate fi promulgată de Preşedintele României, urmând să fie trimisă Parlamentului spre reexaminare.
Potrivit art.147 alin.(2) din Constituţie, în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
* * *
În cadrul aceleiaşi şedinţe, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra sesizărilor formulate de Preşedintele României, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
În urma deliberării, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a decis că ambele legi sunt constituţionale.
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
Decizia este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cursul zilei de 1 februarie 2008, o dată cu transmiterea spre publicare a Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, textul său integral, cuprinzând motivarea acesteia, urmează a fi afişat pe site-ul Curţii Constituţionale, la rubrica "Activitate jurisdicţională - Controlul de constituţionalitate. Decizii de admitere. 2008".
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
Decizia de ieri lasă un pic de ambiguitate care mai prelungeşte perioada în care cei care au prins un loc în casele R.A.-A.P.P.S. se mai pot bucura de acele imobile la o chirie modică. Deşi aici este vorba de foarte mulţi bani în subsidiar, mai interesant, din punct de vedere politic, este cel de al doilea comunicat.
Spuneam acum ceva timp despre ce s-ar fi întâmplat dacă alegerile ar fi avut loc pe legea guvernului şi Traian Băsescu nu ar fi “descoperit” acele prevederi neconstituţionale. Mai spuneam că legile în România nu se fac pentru 100 de ani ci ca simplu “petec de moment” pentru “situaţia de moment”. Iată acum prima lege importantă declarată neconstituţională care provoacă nişte efecte în urmă greu de bănuit. A fost nevoie de un interes al unui om cu bani pentru a se ajunge aici.
"Ar fi o greşeală să se considere că deciziile sunt doar pentru viitor, deoarece în urma unei astfel de hotărâri este ca şi cum acel text nu ar fi existat." "Personal nu sunt mirată de decizia Curţii Contituţionale. În sfârşit, s-a constatat că o asemenea instituţie nu apare în ordinea constituţională a ţării. În opinia mea, mai sunt şi alte astfel de instituţii cărora le va veni şi lor vremea, dar nu vreau să mă pronunţ întrucât nu sunt judecător constituţional şi nu sunt investită cu o astfel de cauză" "Nu se poate vorbi de neretroactivitate în acest caz cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă se spune că această instituţie a funcţionat în afara legii fundamentale.", a declarat preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), doamna Lidia Bărbulescu.
a mai precizat preşedintele CSM.
Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea “poliţiei politice” comuniste după ce a fost sesizată cu această excepţie în cazul fostului lider PC, Dan Voiculescu. CCR a declarat neconstituţionale şi articolele II şi V din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, ale căror prevederi se referă la reglementarea funcţionării CNSAS.
Avocatul lui Dan Voiculescu, senatorul PC Sergiu Andon, afirma că, în cadrul şedinţei de judecată, reprezentantul Ministerului Public a fost de acord "în parte" cu neconstituţionalităţile legislative invocate în acest proces privind contestarea de către liderul conservator a unei decizii CNSAS, potrivit căreia Voiculescu a făcut poliţie politică. Avocatul Sergiu Andon a susţinut că însăşi legea CNSAS lezează drepturi constituţionale, întrucât ar trebui să fie doar o autoritate administrativă autonomă, însă este un organism care îşi depăşeşte atribuţiile. Sergiu Andon preciza că Parlamentul nu avea dreptul să constituie un organism suprastatal, respectiv CNSAS, care nu se încadrează în separarea puterilor statului şi care depăşeşte cu mult în atribuţii prevederile Legii privind Arhivele Securităţii. "Legal această instituţie ar fi trebuit să asigure liberul acces al populaţiei la dosarele Securităţii, nu să facă judecăţi după norme proprii cu mecanisme abuzive, practici abuzive şi rezultate abuzive", susţinea domnul Andon.
Cert este că CNSAS îşi suspendă activitate exact în momentul în care partidele îşi numesc candidaţii pentru alegerile locale, adică o perioadă plină pentru instituţia suspendată. Exită un termen de 45 de zile în care Parlamentul, respectiv Guvernul, trebuie să pună de acord legea cu prevederile declarate neconstituţionale. În toată această durată, instituţia CNSAS este suspendată şi, probabil că şi Departamentul de Investigaţii nu-şi va putea continua activitatea.
Până acum se detaşează două soluţii. Prima soluţie este ca Guvernul României să emită o ordonanţă de funcţionare sub noile auspicii. Cea de a doua soluţie este mai puţin rapidă şi presupune emiterea unei noi legi trecută prin Parlamentul României.
Nu mai produce nici o mirare faptul că normele constituţionale nu spun exact ce trebuie făcut mai departe. Părerile sunt deci împărţite, Astfel, unii din politicieni tind să spună că Guvernul trebuie să intervină, în timp ce experţii independenţi tind să acorde acest rol Parlamentului.
UPDATE:
Se pare că, pur întâmplător, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii urma să studieze nişte dosare de magistraţi. Se pare că, iar pur întâmplător, comunicatul precizează că «dispoziţiile legii, precum şi cele ale art. II şi art. V din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2006 sunt neconstituţionale». În schimb, Încheierea de Şedinţă de la 19.06.2007 a Curţii de Apel Bucureşti a dispus exclusiv sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu art. 7 alin. 2, art. 8, art. 9 alin. 1, art. 11, art. 14 alin. 1 şi 2, art. 15 alin. 5 şi art. 16 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 187/1999". Cu alte cuvinte CCR s-a exprimat la ce nu a fost întrebată. În sfârşit, se pare că mai multe articole din Legea nr. 187/1999 au mai fost atacate în faţa Curţii Constituţionale de încă şapte ori, dar de fiecare dată excepţiile fiind respinse.
Aceste întâmplări îmi construiesc, cărămidă cu cărămidă, un mare semn de întrebare.