Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia lansării proiectului
“Revizuirea Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă”
(22 ianuarie 2008)
De la început, doresc să urez succes proiectului de revizuire a Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă a României (la orizontul anului 2020). Mulţumesc organizatorilor, donatorilor, experţilor precum şi tuturor organizaţiilor şi cetăţenilor care se implică în activitatea de consultare publică necesară construirii acestui scenariu de dezvoltare pe termen lung a României.
În acest context, doresc să-mi exprim satisfacţia pentru faptul că revizuirea, implementarea şi monitorizarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României, au devenit o responsabilitate explicită a Guvernului.
Nu este prima acţiune privind perspectivele dezvoltării durabile pe termen lung a României. Toate demersurile post-comuniste dedicate acestui subiect - mai ales cele din 1999 şi 2003 – au avut însemnătatea şi relevanţa lor pentru descrierea unui viitor mai bun pentru locuitorii României.
Revizuirea Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă are loc în condiţiile în care România a dobîndit o nouă calitate instituţională: aceea de Stat Membru al Uniunii Europene – cu toate drepturile şi obligaţiile specifice acestei calităţi.
Tocmai de aceea, consider că procesul de revizuire şi implementare a Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României trebuie să fie caracterizat, de asemenea, printr-o calitate înaltă.
Asigurarea calităţii procesului de revizuire a strategiei este o responsabilitate majoră a instituţiilor administraţiei publice din România - atât faţă de cetăţenii României, cât şi faţă de partenerii noştri internaţionali, în primul rînd cei din Uniunea Europeană.
Această strategie trebuie să reflecte o nouă atitudine faţă de cetăţean. Conţinutul ei nu trebuie să fie o colecţie de „iluzii” frumoase pe care le oferim cetăţeanului! Strategia trebuie să fie caracterizată de realism iar cetăţenii trebuie să fie cei mai activi participanţi la conturarea acestui viitor al lor. După cum cunoaşteţi, în Strategia de Dezvoltare Durabilă revizuită a Uniunii Europene se pune accent pe participarea cetăţenilor şi a societăţii civile la revizuirea şi implementarea strategiei.
În acest context, felicit prezentul proiect comun România-PNUD, pentru faptul că a prevăzut consultări cu experţi şi organizaţii ale societăţii civile - şi mai ales pentru faptul că a extins această consultare la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare. Astfel, revizuirea strategiei din România se înscrie în tendinţa bunelor practici ale Uniunii Europene.
În acest spirit vorbesc şi despre nevoia de calitate a procesului de revizuire a strategiei. Voi fi deschis şi cu dumneavoastră.
România este percepută ca o ţară cu deficit în domeniul capacităţii administrative. Iar din nefericire, aceasta nu este doar o problemă de percepţie. Să nu ne ascundem. Avem exemple nenumărate de domenii cu slăbiciune administrativă – pregătirea pentru absorbţia şi utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii Europene, coerenţa politicilor de macrostabilizare, capacitatea de planificare şi programare a politicilor şi resurselor bugetare etc.
Această realitate trebuie schimbătă. Este nevoie de o mai bună guvernare, la toate nivelurile - împreună cu cetăţenii şi sub controlul lor. Aceasta este în deplin acord cu obiectivele Strategiei de Dezvoltare Durabilă. Este suficient să amintesc faptul că, între obiectivele şi indicatorii strategiei, un loc aparte deţine buna guvernare. Iar faptul că România este poziţionată, în clasamente internaţionale, între ţările cu un nivel ridicat al corupţiei este o expresie a faptului că încă nu avem o bună guvernare.
Este, deci, nevoie să accelerăm reforma în administraţia publică, în general în instituţiile statului.
Să recunoaştem că asigurarea coerenţei politicilor publice în România reflectă încă, în principal, o atitudine mai degrabă de răspuns la impulsurile de programare venite din afară – Uniunea Europeană, Banca Mondială, FMI etc. Astăzi, sistemul de planificare şi programare al Uniunii Europene este principalul mecanism care ordonează obiectivele şi acţiunile noastre.
Trebuie să renunţăm la complexe inutile! În sine, planificarea nu este o metodă comunistă. Avem nevoie de un sistem propriu de planificare şi programare – pe termen scurt, mediu şi lung - în care să integrăm coerent semnalele externe. Cazul planificării bugetare pentru sistemul de pensii este edificator în acest sens. Şi aceasta, într-un domeniu esenţial al dezvoltării durabile – durabilitatea sistemelor de pensii (mai ales în condiţii de evoluţie demografică descrescătoare numeric şi de îmbătrînire). Strategia de Dezvoltare Durabilă ne oferă şansa de a deveni pro-activi şi coerenţi. În mod corelat, avem nevoie de metodologii de previziune şi prognoză. De asemenea, trebuie să dezvoltăm statistica departamentală.
Pe de altă parte, administraţia publică trebuie să se bazeze mai mult pe achiziţia de servicii de asistenţă tehnică, expertiză şi consultanţă de pe piaţă. Să ne uităm la piaţa de achiziţii publice. Predomină covîrşitor bunurile şi lucrările. Dacă nu sunt fonduri de la Uniunea Europeană, PNUD, Banca Mondială şi alte instituţii internaţionale, practic, administraţia noastră nu are nevoie de expertiză. Desigur, schimbarea sistemului presupune o mai bună planificare, transparenţă şi control în domeniul achiziţiilor publice şi un alt rol al funcţionarului public. În acest context, felicit domeniul cercetării care a planificat sume de la buget pentru a elabora o strategie pentru cercetare-dezvoltare şi inovare pe bază de achiziţie de expertiză românească. E un început.
O altă reformă importantă menită să îmbunătăţească guvernarea este definitivarea funcţionării sistemului integrat de pieţe şi delimitarea clară a rolului statului în economie. Avem nevoie de concurenţă. Nu numai că trebuie să revedem ajutorul de stat, dar este nevoie să raţionalizăm instituţiile publice pentru a nu mai oferi servicii în domenii în care există piaţă. Statul să se concentreze pe reglementare – mai ales în domeniile în care există acquis comunitar – iar intervenţia sa economică să se limiteze la cazurile de eşec al pieţei.
Încă funcţionăm cu unele pieţe distorsionate. Nu vom putea să gestionăm eficient resursele naturale şi mediul dacă nu vom avea pieţe funcţionale. Pînă la urmă, trebuie să vedem dacă avem sau nu încredere în piaţă. Sunt cunoscute intervenţiile pe care le-am avut în domeniul energiei, spre exemplu, subiect esenţial al dezvoltării durabile. Acum mai bine de un an am cerut o strategie în domeniu. În toamna trecută, în CSAT, am avut o analiză a documentului produs de Guvern. Am întrebat: va fi sau nu distorsionată piaţa energetică dacă vom avea din nou o mare companie de stat? Nu am obţinut un răspuns edificator nici până.
Dezvoltarea durabilă presupune gîndire globală şi acţiune locală – un bun mesaj care a devenit bine cunoscut în lume. Numai că României îi va fi greu să se alinieze acestei tendinţe dacă nu este urgentată descentralizarea – deja, mult prea mult amînată. În strînsă legătură cu aceasta este şi nevoia de reorganizare administrativ-teritorială. Numai în acest mod vom apropia de cetăţean decizia privind dezvoltarea.
Stimaţi participanţi,
În continuare, doresc să mă refer la un set de politici publice care sunt legate de conţinutul Strategiei de Dezvoltare Durabilă şi de contextul economico-social specific României.
Nu voi insista pe cifrele şi ţintele cantitative referitoare la mediu, biomasă sau emisii de CO2 - la care, de altfel, m-am referit public în alte situaţii (în special legate de participarea la reuniunile Consiliului European). Sunt convins că acest domeniu va fi bine abordat de către ministrul Mediului.
Doresc să folosesc acest prilej pentru a vă supune atenţiei un alt set problematic pe care îl consider de o importanţă capitală pentru viitorul României.
Am intrat în Uniunea Europeană cu mari decalaje faţă de media Uniunii, sub diverse aspecte – PIB/locuitor, intensitate energetică, productivitatea muncii, competitivitate. Disparităţile noastre regionale sunt mari iar regiunile din România sunt printre cele mai rămase în urmă regiuni din Uniunea Europeană.
Deşi focalizată pe creşterea calităţii vieţii “intra” şi ”inter” generaţii, Strategia de Dezvoltare Durabilă trebuie să ofere şi un cadru strategic pentru implementarea Strategiei Lisabona – ale cărei obiective generale sunt creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Cele două strategii trebuie abordate ca 2 strategii complementare. Este nevoie, deci, şi de protejarea mediului şi a resurselor naturale, de egalitate de şanse şi de includere socială, dar şi de competitivitate, eficienţă şi productivitate.
În România, urmează o perioadă de 15-20 de ani în care eforturile guvernelor trebuie să vizeze modernizarea structurii economice şi îmbunătăţirea substanţială a indicatorilor de performanţă.
România este ţara din Uniunea Europeană care are cea mai mare pondere a agriculturii în structura populaţiei ocupate pe sectoare de activitate (cca.30%). Există estimări conform cărora, la orizontul anului 2020, am putea să reducem această pondere cel puţin la jumătate, adică 15% din populaţie; şi trebuie să realizăm această reducere în condiţiile ţintirii unei rate de ocupare de 70% a populaţiei din mediul rural.
Acest proces este unul dificil. Pe de o parte, procesul amintit reprezintă un transfer masiv de locuri de muncă din agricultură în alte ramuri – cu deosebire în servicii. Pe de altă parte, el înseamnă şi o restructurare substanţială a conţinutului muncii (mai ales în agricultură, dar şi în alte ramuri). La orizontul anului 2020, marea provocare a modernizării structurii economice este, deci, restructurarea calitativă a locurilor de muncă.
În consecinţă, este nevoie de coerenţă în guvernare pentru a asigura:
• dezvoltarea agriculturii – cu obiectivele principale: creşterea randamentelor agricole şi a productivităţii muncii
• dezvoltarea rurală – în contextul dezvoltării locale şi regionale, al planificării spaţiale şi al dezvoltării policentrice
• infrastructură modernă de transport
• gestiunea mediului, a resurselor naturale, a biodiversităţii şi a schimbărilor climatice – pe baza unor noi modele comportamentale în producţie şi consum
• investiţii în tehnologii nepoluante şi prietenoase pentru mediu – cu accent pe investiţia străină, în special de tip “Greenfield”
• creare de întreprinderi – în special IMM - şi de noi locuri de muncă (cu deosebire în mediul rural)
• politică tehnologică şi inovare (bazate pe efort susţinut de cercetare-dezvoltare), în special pentru a obţine, la nivel de întreprindere, reducere de consumuri energetice şi, pe de altă parte, a resurselor materiale; în acelaşi timp, trebuie să asigurăm resurse regenerabile de energie;
• de asemenea, flexibilitatea şi securitatea pe piaţa muncii sunt un alt obiectiv.
În mod deosebit, însă, este vorba de un efort susţinut şi realist în domeniul educaţiei şi al creşterii cunoştinţelor – în primul rînd, în ceea ce priveşte învăţămîntul primar şi secundar, în scopul de a asigura preponderent conţinutul necesar nivelului mediu de instruire şi calificare. Discutăm de peste 1 mil.de noi locuri de muncă - respectiv, de oameni cărora le trebuie instruire şi cunoştinţe adecvate. În acest context, în România, reducerea ratei abandonului şcolar este şi ea o prioritate.
În plus, acest proces de transfer inter-sectorial de mînă de lucru va avea loc în condiţiile în care se va manifesta tot mai accentuat declinul demografic (cu consecinţa sa directă: îmbătrînirea structurii pe vîrste a populaţiei).
Ca urmare, România trebuie să se pregătească încă de pe acum pentru a face faţă unor noi presiuni care, în principal, se referă la:
• în primul rînd, durabilitatea sistemului de pensii publice şi creşterea ratei de dependenţă economică
• în al doilea rînd, ocuparea celor în vîrstă de peste 50 de ani (ale căror cunoştinţe riscă să se perimeze cel mai rapid) precum şi ocuparea celor de vîrsta a treia (care doresc să mai lucreze)
• în al treilea rînd, durabilitatea sistemului de sănătate publică - domeniu în care trebuie să fim conştienţi şi îngrijoraţi, în special de faptul că, astăzi, suntem ţara din Uniunea Europeană care are cel mai mare nivel al mortalităţii infantile (reducerea acesteia fiind o urgenţă a anilor imediat următori) precum şi a faptului că suntem o ţara cu un nivel mai redus al speranţei medii de viaţă
• în al patrulea rînd, reconcilierea dintre viaţa de familie şi cea profesională – astfel încît îngrijirea copiilor să nu se realizeze pe seama reducerii timpului dedicat asigurării veniturilor familiei
• în al cincilea rînd, migraţia internaţională în contextul liberei circulaţii a muncitorilor – ameninţare pe care o vom elimina numai dacă vom fi capabili să găsim căteva soluţii. Printre acestea, enumăr reducerea riscului de expunere la sărăcie; să ocupăm mâna de lucru din afara Uniunii Europene şi, mai ales, pentru a creşte veniturile în mod substanţial şi pe termen lung (şi aceasta în condiţiile în care productivitatea muncii va trebui să crească mai rapid decît veniturile – ca o premisă a dezvoltării durabile).
Condiţia pentru atingerea obiectivelor acestor politici structurale este stabilitatea macroeconomică, armonizarea între politicile monetare şi cele fiscale şi bugetare. În anii imediat următori, prioritatea României este pregătirea pentru a intra în zona euro (probabil, în 2014) precum şi îmbunătăţirea transparenţei şi a managementului bugetar multianual. Ultimul an ne arată că trebuie să intensificăm eforturile în această direcţie.
Doamnelor şi Domnilor,
În esenţă, prin coerenţa politicilor publice trebuie să reconciliem creşterea economică susţinută cu protejarea şi conservarea vieţii şi ale mediului, pe termen lung.
Aliatul nostru este societatea bazată pe cunoaştere. Dar, dincolo de aceasta, trebuie să găsim un liant şi mai trainic. Acesta este o comuniune de valori pe care să le împărtăşim toţi cei care azi le proiectăm şi pe care să le transmitem celor de mâine.
Din această perspectivă, ar fi ideal ca revizuirea şi implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României să se constituie într-un proces de coagulare a intereselor şi aspiraţiilor din societatea românească.
De aceea, este nevoie de multă deschidere către cetăţean şi de comunicare cu acesta.
Încă odată, vă doresc şi doresc românilor mult succes în realizarea acestei Strategii de Dezvoltare Durabilă pe termen lung!
Vă mulţumesc!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu