Profund îndureraţi, ne luăm pentru ultima dată rămas bun de la marea artistă a teatrului de păpuşi din România, regizoarea şi autoarea de teatru Kovács Ildikó. A ieşit din marea scenă mică a păpuşarilor miercuri, 23 ianuarie 2008, la Cluj.
S-a născut la Sf. Gheorghe la 5 decembrie 1927. Şi-a început activitatea de păpuşar la Cluj, unde a devenit repede personalitatea care a dat substanţă şi contur teatrului de care nu s-a despărţit până la sfârşitul vieţii. Afirmându-se în arta păpuşarilor ca unul din regizorii de primă mână, a fost un artist exigent şi binecuvântat, fiind invitată de multe teatre din ţară şi din Ungaria. A condus ani de zile cursuri de perfecţionare prin ţară, printre altele la Timişoara, afirmându-se şi în adaptarea unor texte clasice pentru scena de păpuşari. Multe din spectacolele ei, ca de exemplu Ubu, regele vor dăinui în amintirea noastră şi în paginile luminoase ale teatrului de păpuşi.
A considerat arta pe care şi-a ales-o şi pe care a practicat-o cu neasemuită măiestrie ca cel mai bun mijloc de educaţie pentru copii, despre care obişnuia să spună că sunt „fantastic de sensibili la dreptate şi nedreptate”. Pe lângă cultivarea frumosului, marea doamnă a teatrului de păpuşi a cultivat şi acest sentiment.
A fost decorată în România cu Meritul Cultural în grad de cavaler, la 5 decembrie 2007, la împlinirea vârstei 80 de ani.
Ne luăm rămas bun de la ea cu promisiunea de a nu uita nici luminoasa figură care a dat strălucire teatrului de păpuşi, nici publicul ei drag, faţă de care — în spiritul domniei sale — ne asumăm responsabilitatea ce ni se cuvine.
Dumnezeu s-o odihnească !
S-a născut la Sf. Gheorghe la 5 decembrie 1927. Şi-a început activitatea de păpuşar la Cluj, unde a devenit repede personalitatea care a dat substanţă şi contur teatrului de care nu s-a despărţit până la sfârşitul vieţii. Afirmându-se în arta păpuşarilor ca unul din regizorii de primă mână, a fost un artist exigent şi binecuvântat, fiind invitată de multe teatre din ţară şi din Ungaria. A condus ani de zile cursuri de perfecţionare prin ţară, printre altele la Timişoara, afirmându-se şi în adaptarea unor texte clasice pentru scena de păpuşari. Multe din spectacolele ei, ca de exemplu Ubu, regele vor dăinui în amintirea noastră şi în paginile luminoase ale teatrului de păpuşi.
A considerat arta pe care şi-a ales-o şi pe care a practicat-o cu neasemuită măiestrie ca cel mai bun mijloc de educaţie pentru copii, despre care obişnuia să spună că sunt „fantastic de sensibili la dreptate şi nedreptate”. Pe lângă cultivarea frumosului, marea doamnă a teatrului de păpuşi a cultivat şi acest sentiment.
A fost decorată în România cu Meritul Cultural în grad de cavaler, la 5 decembrie 2007, la împlinirea vârstei 80 de ani.
Ne luăm rămas bun de la ea cu promisiunea de a nu uita nici luminoasa figură care a dat strălucire teatrului de păpuşi, nici publicul ei drag, faţă de care — în spiritul domniei sale — ne asumăm responsabilitatea ce ni se cuvine.
Dumnezeu s-o odihnească !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu