Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia primirii membrilor corpului diplomatic acreditat la Bucureşti
(Palatul Cotroceni, 23 ianuarie 2008)
Domnule ministru de externe,
Excelenţele voastre,
Doamnelor si domnilor,
În primul rând, ţin să vă mulţumesc, domnule decan al corpului diplomatic, pentru urările şi pentru aprecierile pe care le-aţi formulat în legătură cu România în anul 2007.
Permiteţi-mi, totodată, să folosesc acest prilej pentru a adresa, cu ocazia Anului Nou, cele mai calde urări şefilor de stat şi de guvern ai statelor pe care le reprezentaţi, dumneavoastră personal, familiilor şi compatrioţilor dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru acceptarea invitaţiei de a fi prezenţi astăzi, aici.
Înainte de a mă referi la priorităţile de politică externă ale României în anul 2008, doresc să vă spun câteva cuvinte despre semnificaţia acestui an pentru naţiunea română. Se împlinesc 90 de ani de la actul unirii celor trei provincii istorice româneşti, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. În urmă cu 90 de ani, s-a realizat acest act esenţial pentru dezvoltarea unitară şi înscrierea pe cursul unui destin comun al tuturor românilor. Aderarea noastră la Uniunea Europeană reflectă o solidaritate de destin pe care am căutat-o ca popor de mai bine de 200 de ani. Ne dorim ca această solidaritate să-şi găsească expresia şi cu prilejul aniversării de la 1 decembrie 2008, pe care dorim s-o marcăm împreună cu partenerii noştri şi reprezentanţii tuturor comunităţilor româneşti, în special ai comunităţilor istorice.
Doamnelor şi domnilor,
Nu ezit să afirm că anul 2007 a fost un an al încercărilor şi al confirmărilor. Am devenit membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Avem primii membri aleşi ai Parlamentul European. Ne-am consolidat statutul de partener credibil în cadrul organismelor şi alianţelor internaţionale. Am avut şansa excepţională ca, prin Sibiu – capitală culturală europeană – să facem cunoscute valorile patrimoniului şi destinului european al României, încă de la aderarea ei.
În anul 2008 avem o agendă ambiţioasă ce reflectă atât statutul României de stat membru al Uniunii Europene şi NATO, cât şi o înţelegere aprofundată a faptului că atingerea multora dintre obiectivele noastre se poate face doar împreună cu dumneavoastră şi cu ţările pe care le reprezentaţi cu profesionalism aici, la Bucureşti.
Ancorată în realitatea pe care caracteristicile geopolitice ne-o impun – de unde şi interesul prioritar pentru extinderea spaţiului de stabilitate şi securitate din jurul propriului teritoriu – ţara mea rămâne un membru de încredere al comunităţii internaţionale, preocupat de problemele aflate în atenţia acestei comunităţi şi angajată în rezolvarea lor.
Doamnelor şi domnilor,
A trecut un an de când România a devenit membră a Uniunii Europene. A fost o perioadă firească de adaptare instituţională în care am încercat să ne onorăm cât mai bine obligaţiile pe care ni le-am asumat şi să ne implicăm cât mai responsabil în dezbaterile şi deciziile europene. Aşa cum ne-am aşteptat, nu a fost întotdeauna uşor.
Poate am fi putut face şi mai mult pentru a valorifica pe deplin avantajele integrării noastre. Nu am fost cei mai eficienţi în utilizarea fondurile comunitare de care avem atâta nevoie şi nu am definitivat toate reformele pe care le aveam în vedere. Ceea ce este important, însă, este că agenda europeană este acum parte a agendei noastre cotidiene.
O concluzie importantă după primul an este că modul în care vedem interesul european şi maniera în care înţelegem să ne exercităm calitatea de membru al Uniunii sunt la fel de importante ca şi aderarea însăşi.
Am pornit de la convingerea că o Uniune puternică, capabilă să facă faţă provocărilor cu care ne confruntăm astăzi este în interesul nostru, al tuturor statelor membre care o compun şi al tuturor cetăţenilor ei.
Acesta a fost spiritul în care am participat la elaborarea Tratatului de la Lisabona, document de referinţă în istoria construcţiei comunitare şi, deopotrivă, una dintre cele mai importante acţiuni politico-juridice ale României din ultimii 18 ani. România îşi propune în 2008 să fie printre primele ţări care vor ratifica acest tratat, astfel încât alegerile pentru Parlamentul European din 2009 să aibă loc într-un cadru instituţional reformat.
Tratatul de la Lisabona este o realizare importantă, dar ar fi greşit să credem că depăşirea acestui impas instituţional ar rezolva toate dilemele Uniunii. Trăim în plin proces de globalizarea. Mă gândesc în primul rând la impactul pe care globalizarea îl are asupra unor fenomene precum: dezvoltarea durabilă, schimbările climatice, securitatea energetică, migraţia, terorismul, lupta împotriva sărăciei. Este momentul ca Europa să demonstreze că este un veritabil actor global care doreşte şi are capacitatea de a influenţa procesul de globalizare în favoarea cetăţenilor ei.
Suntem conştienţi că viabilitatea Uniunii extinse este demonstrată de impactul direct pe care deciziile pe care le luăm la Bruxelles le au în ameliorarea calităţii vieţii cetăţenilor noştri. De aceea, vedem 2008 ca un an în care va trebui să obţinem rezultate pe câteva domenii concrete. Vom lucra alături de celelalte state membre şi de instituţiile comunitare pentru continuarea creşterii economice şi creării de locuri de muncă prin implementarea reformelor Lisabona. Vom insista pentru asigurarea accesului la energie sigură, ieftină şi cât mai puţin poluantă pentru consumatorii europeni. Vom urmări un control ameliorat al fluxurilor de imigraţie. Vom lucra pentru asigurarea menţinerii unui model european de agricultură durabil, în beneficiul consumatorilor şi producătorilor din Uniunea Europeană. Şi, nu în ultimul rând, vom insista pentru consolidarea rolului Uniunii pe scena internaţională, începând cu rolul de stabilizator şi partener pentru democraţie şi prosperitate în vecinătatea sa.
2008 este un an care ar putea impulsiona relaţia transatlantică. Chiar dacă în ultimii ani au existat anumite tensiuni, cred că acestea ţin, în parte, de domeniul trecutului. Realitatea ne ghidează pe toţi, de o parte şi de alta a Atlanticului, să punem grade diferite de prioritate la problemele noastre. Avem în faţă provocările globale la care m-am referit anterior – la toate acestea, cetăţenii noştri şi nu numai aşteaptă un anumit leadership din partea Europei şi a SUA în abordarea acestor probleme.
În ce ne priveşte, Parteneriatul nostru strategic cu SUA continuă să fie un element esenţial pentru orientarea politicii noastre externe, pe care îl dorim dezvoltat şi diversificat.
Doamnelor şi domnilor,
România îşi va respecta toate angajamentele ei de asigurare a securităţii internaţionale, fie că ne referim la prezenţa noastră militară în Balcanii de vest, fie în Afganistan, Irak sau Africa.
În 2008, Bucureştiul va fi gazda Summit-ului NATO – eveniment de referinţă pentru viitorul solid al Alianţei, dar şi pentru profilul României în cadrul NATO.
Întrucât tematica principală a Summit-ului va fi lărgirea Alianţei, suntem pentru o extindere cuprinzătoare, cu toate cele trei state candidate din Balcani – Croaţia, Macedonia, Albania. Consider că, în afară de performanţele lor individuale, decizia privind extinderea NATO va trebui să ia în considerare şi contextul regional actual.
De asemenea, România consideră că Georgia poate să treacă la etapa Membership Action Plan şi apreciem că, în acest sens, trebuie luată în considerare şi solicitarea Ucrainei.
Ne dorim ca, la Bucureşti, să fie reconfirmată unitatea de abordare şi acţiune a aliaţilor faţă de Afganistan, însoţită de un semnal privind necesitatea unei solidarităţi sporite din partea întregii comunităţi internaţionale.
Plecând de la principiul indivizibilităţii securităţii aliaţilor din NATO, suntem în favoarea unei decizii privind dezvoltarea unui sistem NATO de apărare anti-rachetă complementar şi integrat cu cel al Statelor Unite.
Parteneriatul Euro-Atlantic prezintă o importanţă strategică pentru NATO, ca instrument de promovare a reformelor democratice şi de angajare a statelor în spaţiul euro-atlantic. Sperăm ca, în cadrul Summit-ului de la Bucureşti, să putem adopta un document al Parteneriatului Euro-Atlantic care să pună accentul pe stabilirea unor relaţii individualizate de cooperare între Alianţă şi statele partenere.
De asemenea, poziţia unitară a Alianţei trebuie menţinută în gestionarea problematicii legate de regimul armamentelor convenţionale în Europa. Ratificarea Tratatului Adaptat al Forţelor Convenţionale din Europa de către statele semnatare se află în impas, iar acesta va putea fi depăşit doar atunci când toate statele părţi îşi vor respecta angajamentele asumate în faţa partenerilor la Tratat.
Doamnelor şi domnilor,
Securitatea şi dezvoltarea, în sensurile lor cele mai largi, reprezintă, fără îndoială, priorităţi pentru orice stat aparţinând comunităţii transatlantice. Pentru România, aceste concepte fac parte din politica sa externă de ceva timp. Suntem prezenţi la procesele de stabilizare şi pace în mai multe zone ale lumii.
Contribuţia noastră militară în teatrele de operaţii este considerabilă. Astăzi, avem 1500 de soldaţi români care participă la misiuni internaţionale alături de aliaţii şi partenerii noştri. Privim această implicare militară externă ca pe o importantă contribuţie românească la eforturile comunităţii internaţionale de a rezolva multiplele probleme cu care se confruntă. România nu mai este un simplu consumator de securitate ci un contributor net la asigurarea păcii şi stabilităţii regionale şi internaţionale.
Doresc ca, începând cu 2008, să putem echilibra acest efort în mare parte militar cu o componentă civilă mai diversă, bazată pe capacităţi moderne şi eficiente şi, mai ales, cu integrarea instrumentelor de asistenţă pentru dezvoltare în politica noastră externă.
Distins auditoriu,
Pentru că aşa cum am afirmat, priorităţile acţiunii noastre externe se leagă, în primul rând, de stabilitatea şi prosperitatea regiunii din vecinătatea României, dar şi a Uniunii Europene, permiteţi-mi să vă împărtăşesc câteva dintre preocupările noastre esenţiale în acest spaţiu.
Problematica regiunii extinse a Mării Negre s-a aflat permanent pe agenda României în ultimii ani. România a pledat pentru crearea unei „dimensiuni pontice”, iar preluarea acestei teme pe agenda europeană reconfirmă justeţea poziţiei pe care am adoptat-o.
Totuşi, obiectivul Forumului Mării Negre pentru Dialog si Parteneriat, acela de a oferi un cadru politic de cooperare al statelor din această regiune, rămâne încă un deziderat. Pe de o parte, regiunea are nevoie de proiecte care să abordeze eficient problematica migraţiei, educaţiei, dialogul intercultural, protecţia mediului si combaterea crimei organizate şi a terorismului, dar, pe de altă parte, nu trebuie să uităm importanţa crucială pe care oferirea unei perspective europene şi euro-atlantice clare o are pentru ancorarea democratică a acestui areal.
Alături de partenerii noştri, vom încerca în continuare să contribuim la rezolvarea aşa-numitelor conflicte îngheţate din regiunea extinsă a Mării Negre şi care impietează asupra dezvoltării democratice a statelor pe teritoriul cărora se află. Remarc caracterul unic al fiecăruia dintre aceste conflicte, de unde nevoia de a găsi soluţii specifice, fără a le condiţiona de evoluţii politice imediate.
Rămânând tot în acest spaţiu, cred că suntem cu toţii convinşi că zona extinsă a Mării Negre oferă multe dintre răspunsurile la o temă care ne preocupă pe toţi, securitatea energetică europeană şi globală.
Încercarea de a diversifica sursele şi traseele de aprovizionare ale României şi Europei cu hidrocarburi şi efortul constant de a dezvolta surse alternative de energie s-au concretizat în iniţiative public-private de anvergură, a căror derulare România îşi propune să o susţină în mod hotărât şi în acest an.
Proiectul Nabucco este, astfel, unul dintre proiectele de importanţă strategică pentru România şi Uniunea Europeană în zona Mării Negre ca zonă de tranzit al hidrocarburilor dinspre Asia Centrală şi regiunea Mării Caspice. În mod similar, oleoductul Constanţa-Trieste poate constitui cea mai directă, eficientă şi sigură rută de transport a petrolului caspic spre spaţiul european. Sperăm ca noua politică a Uniunii Europene faţă de Asia Centrală să ofere o abordare mai coerentă a acestei regiuni strategice. România va contribui la urmărirea obiectivelor acestei politici inclusiv prin intermediul relaţiilor noastre cu doi parteneri strategici din punct de vedere energetic, Azerbaidjan şi Kazahstan.
România are, de asemenea, un potenţial considerabil pentru obţinerea de energie regenerabilă. Vrem să folosim parteneriatele public-private şi pentru dezvoltarea acestui sector şi să catalizăm sprijin european pentru proiecte de cercetare în domeniu.
Doamnelor si domnilor,
O prioritate a politicii externe a României rămâne relaţia cu Republica Moldova, statul suveran vecin de care ne leagă afinităţi istorice şi culturale profunde. Ne exprimăm speranţa că reformele interne dificile pe care le are de parcurs Republica Moldova pe calea aproprierii de Uniunea Europeană vor fi susţinute şi de partenerii noştri europeni care ne vor sprijini în oferirea către Republica Moldova a unei perspective similare Balcanilor de Vest. Dorim ca Republica Moldova să beneficieze din plin de avantajele de a fi vecin direct al Uniunii, inclusiv din perspectiva mobilităţii cetăţenilor săi, cei care vor beneficia si vor contribui nemijlocit la consolidarea orientării democratice a statului vecin. De asemenea, vom manifesta deplină deschidere faţă de orice efort menit sa contribuie la consolidarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi la soluţionarea conflictului transnistrean. Ne exprimăm speranţa că acest conflict unic va beneficia de o soluţie optimă, dincolo de evoluţiile politice sau electorale din regiune.
Doamnelor şi domnilor,
Problema Balcanilor de Vest este departe de a fi rezolvată. Din acest unghi, 2008 are o importanţă crucială pentru noi toţi.
Aş dori să mă refer în primul rând la Kosovo, pentru că stabilitatea Balcanilor nu se poate menţine fără o rezolvare sustenabilă a problemei statutului provinciei. Preocupările noastre sunt legate de impactul regional al soluţiei la care se va ajunge.
România continuă să susţină că soluţia durabilă pentru statutul Kosovo trebuie să se bazeze pe o soluţie negociată între Belgrad şi Pristina, şi în acord cu principiile de drept internaţional care, în cazul nostru, garantează suveranitatea, integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor Serbiei. Nimeni nu poate trece uşor peste normele de drept internaţional, care sunt baza ordinii internaţionale de astăzi şi au adus o perioadă fără precedent de pace şi prosperitate în Europa în ultimii 60 de ani. În ceea ce ne priveşte, nu vom trece peste aceste principii şi ne punem întreaga speranţă în degajarea unei soluţii de statut care să exprime consensul Consiliului de Securitate al ONU, garant al dreptului internaţional.
România va contribui printr-o implicare eficientă în cadrul Uniunii Europene şi NATO, la securizarea provinciei şi păstrarea unui climat de stabilitate în întreaga regiune.
Din acest punct de vedere, vreau să vă informez că România şi-a realizat deja angajamentul de la ultimul Consiliu European de la Bruxelles, Consiliul Superior de Apărare a aprobat dislocarea în Kosovo a 175 de poliţişti şi jandarmi, urmând ca aceştia să fie dislocaţi când Uniunea Europeană va decide. În acest sens, ieri am transmis şi celor două Camere ale Parlamentului informarea cu privire la decizia Consiliului Superior de Apărare a Ţării.
În ceea ce priveşte regiunea Balcanilor de Vest în ansamblu, România va sprijini perspectiva ei europeană. Dincolo de angajamentul Uniunii, continuarea reformelor în statele din Balcanii de Vest reprezintă cea mai bună modalitate de a construi societăţi democratice moderne, asigurând astfel ca integrarea statelor din această regiune să fie dusă la bun sfârşit.
Doamnelor şi domnilor,
Pentru că am vorbit de vecinătatea imediată a României, nu pot să nu admit că avem o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti care trăiesc aici. Mi-am asumat personal acest obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008.
Respectarea drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite, inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional. O problemă specifică a apărut ca urmare a prezenţei unei importante diaspore româneşti în statele membre ale Uniunii Europene, în virtutea libertăţii de circulaţie de care beneficiază cetăţenii europeni. Vom face tot ce este posibil ca, în anul 2008, această diasporă să fie mai mult în atenţia autorităţilor româneşti. Acest lucru se poate realiza prin extinderea reţelei de consulate, mărirea personalului diplomatic care gestionează aceste probleme, găsirea unor metode mai bune de a afla în mod punctual care sunt problemele acestei diaspore. Vom continua programul prin care, începând din 2007, membrii acestor comunităţi beneficiază de educaţie în limba maternă în ţara în care se află. Educaţia în limba maternă va asigura punerea în aplicare a unui principiu fundamental al Uniunii Europene, respectarea diversităţii culturale şi a identităţilor naţionale.
Cât priveşte impactul forţei de muncă româneşti pe pieţele europene ale muncii, bilanţul anului 2007 arată că cetăţenii români nu au creat perturbări în funcţionarea acestora ci dimpotrivă au contribuit la dezvoltarea economică a statelor membre în care s-au aflat şi se află. Anul 2008 este momentul potrivit să reflectăm la posibilitatea de a liberaliza în continuare şi alte sectoare ale pieţei muncii europene pentru cetăţenii români.
Soluţia care ne-ar avantaja ar fi să atragem românii înapoi, pe piaţa muncii din România, unde obiectivul de modernizare impune cu necesitate dezvoltarea unor sectoare economice şi unde experienţa dobândită în străinătate poate deveni un motor de creştere şi transformare profundă. Tuturor românilor aflaţi departe de ţară, Guvernul le promite un sprijin mult mai consistent şi coerent anul acesta.
Aplicarea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor europeni a pus în evidenţă şi unele dificultăţi specifice cu care se confruntă anumite grupuri dezavantajate social. Mă refer cu precădere la etnia Roma, o minoritate transnaţională răspândită, în proporţii diferite, în toate statele Uniunii. Dimensiunea europeană a problematicii integrării sociale a romilor reclamă, pe lângă politici naţionale sistematice de incluziune, şi o strategie europeană pentru concertarea politicilor relevante la nivel UE – strategie care se va bucura de tot sprijinul nostru.
Doamnelor şi domnilor,
Chiar dacă am insistat mai mult pe marginea problemelor din vecinătatea noastră imediată, nu aş vrea să se creeze impresia că interesele strategice ale României se limitează strict la acest areal.
România rămâne angajată, aşa cum am mai precizat, în dezvoltarea relaţiilor cu statele din Asia Centrală şi Caucazul de Sud, cu precădere Azerbaidjan şi Kazahstan, datorită importanţei lor geostrategice.
Problemele Orientului Mijlociu şi din zona Golfului nu ne-au fost şi nu ne pot fi indiferente. Dorim să promovăm mai atent şi, acolo unde este nevoie, să regăsim intensitatea anterioară a relaţiilor noastre.
Anvergura şi dinamismul emergenţei Chinei potenţează extinderea relaţiilor tradiţionale pe care le avem cu această ţară. În egală măsură, căutăm să dezvoltăm accelerat legăturile cu Japonia, Coreea de Sud, India şi alte state asiatice.
Dorim să acordăm o atenţie mai mare Africii şi să strângem relaţiile cu statele ei. Aşa cum am anunţat la summit-ul Uniunea Europeană – Africa din decembrie anul trecut, de la Lisabona, România îşi propune să reia tradiţia ajutorului pe care l-a oferit în domeniul educaţiei – şi aici precizez că peste 30 000 de specialişti care ocupă poziţii importante în ţările lor s-au format în România. Dorim, de asemenea, să asigurăm statele africane de întreaga noastră disponibilitate de a participa în continuare la eforturile de soluţionare paşnică şi de prevenire a stărilor conflictuale pe continentul african, în interiorul politicii Uniunii Europene.
Considerăm că există, de asemenea, un potenţial semnificativ în relaţiile cu statele Americii Latine, sporit de formele de cooperare dintre Uniunea Europeană şi America Latină, potenţial a cărui valorificare nu trebuie amânată.
În ceea ce priveşte cele două puteri regionale de la Marea Neagră, Federaţia Rusă şi Turcia, România este conştientă că securizarea regiunii Mării Negre este dependentă de găsirea unor soluţii convenabile ambelor puteri regionale. România dă o atenţie deosebită consolidării încrederii în relaţia sa cu Federaţia Rusă, iar în ceea ce priveşte Turcia, România va fi un partener care va susţine fără rezerve efortul acesteia de integrare în Uniunea Europeană, atunci când va îndeplini condiţiile de aderare.
Doamnelor şi domnilor,
Obiectivele de politică externă pe care ni le-am asumat pentru anul 2008 reflectă dorinţa noastră de a contribui la stabilitatea şi securitatea mediului internaţional şi la promovarea interesului general european. În urmărirea acestor obiective, vom acorda aceeaşi atenţie asigurării unei bune participări la activitatea organismelor internaţionale din care facem parte, precum şi dezvoltării raporturilor bilaterale.
Ne bazăm pe cooperarea dumneavoastră pentru transmiterea acestor mesaje în capitalele ţărilor din care veniţi sau în cadrul organismelor pe care le reprezentaţi, dar şi pentru dezvoltarea acelor proiecte comune care să ne permită atingerea obiectivelor comune.
România este un partener de încredere, iar anul 2008, chiar dacă are o agendă politică internă încărcată, va aduce noi dovezi în acest sens.
Vă mulţumesc şi vă doresc un an bun!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu