Degetul unui copil este mai sacru decât întreg pământul

Marele Muftiu al Siriei, cel mai înalt cleric musulman Sunni din ţara sa, a ţinut un discurs în faţa deputaţilor europeni reuniţi la Strasbourg marţi, 15 ianuarie. Dumnealui a fost invitat la Parlament de către preşedintele Hans-Gert Pöttering, iar această vizită a marcat începerea Anului european al dialogului intercultural. După discurs, am pus Marelui Muftiu câteva întrebări.

Şeicul Ahmad Badr al-din Hassoun, cunoscut pentru accentul pe care îl pune pe dialogul intercultural, a fost însoţit la Parlamentul European de o delegaţie formată din reprezentanţi ai mai multor religii din ţara sa, printre care şi episcopul creştin Antoine Odo, preşedintele episcopilor caldeeni din Siria.

Ieri aţi spus deputaţilor europeni că omenirea cunoaşte o singură civilizaţie. Ce înseamnă acest lucru pentru liderii politici care încearcă să abordeze conflictele lumii?

Ieri am spus că există o singură civilizaţie şi diferite culturi. Civilizaţia este ca un vas mare în care plutesc culturile. Culturile pot fi franceză sau germană, dar toate culturile plutesc într-un singur recipient, care formează civilizaţia umană. Cultura spirituală - cea creştină sau cea musulmană, de exemplu - dau umanităţii dimensiunea ei morală. Civilizaţia umană se bazează pe moralitate şi raţiune. Raţiunea construieşte partea materială a vieţii, iar moralitatea construieşte iubirea dintre noi şi îi leagă pe oameni între ei ca fraţi, cultural şi spiritual. De aceea astăzi, într-o lume care a devenit un sat mic, putem beneficia de toate culturile şi le putem aduna pe toate într-o singură civilizaţie pentru binele tuturor.

Odinioară, o persoană auzea doar o predică în locul său de cult. Astăzi poţi să asculţi mii de canale de televiziune, fiecare prezentând o cultură diferită. Copiii noştri pot auzi lumea întreagă. Nu le putem interzice să fie universali în cultura lor, dar în acelaşi timp trebuie să ne protejăm identitatea pentru a proteja frumuseţea lumii. Aici dialogul între culturi devine o rută a fericirii pentru om, un drum care ne îndepărtează de la conflict. De aceea nu putem să ne războim pentru o civilizaţie sau o cultură, ci trebuie să ne ajutăm reciproc şi să construim împreună civilizaţia lumii.

Ţara Sfântă este sfântă pentru trei religii majore, fiecare dintre acestea afirmându-şi dragostea pentru pace. Cu toate acestea, pacea în Ţara Sfântă pare imposibil de obţinut. Cum explicaţi acest lucru?

Problema nu este creată de oameni sau religii, ci de politicienii care au interpretat greşit textele religioase: Biblia, Tora sau Coranul. Omul este sacru, nu o bucată de pământ, o biserică, Zidul Plângerii sau o moschee. În Tora, Coran şi Biblie citim că „degetul unui copil este mai sacru decât întreg pământul“. Copilul este opera lui Dumnezeu. Cel care distruge un copil îl atacă pe Dumnezeu. Dacă distrugeţi toate lăcaşurile religioase putem să le construim din nou. Dar dacă distrugeţi o creatură a lui Dumnezeu, cine îi va putea reda viaţa? Profeţii au venit pentru oameni, misiunile îngerilor sunt pentru oameni. Ceea ce este ciudat este că am transformat mesajul sfânt pentru a justifica uciderea oamenilor. Se vorbeşte despre poporul sfânt, despre oameni care nu sunt sfinţi, despre un loc sfânt şi despre un loc care nu e sfânt. Dar numai Dumnezeu este sfânt.

Dacă cineva distruge o operă a lui Michelangelo, ce credem despre el? Că este ignorant, violent, un animal, că nu are respect pentru valorile umane. Dar când cineva distruge creatura lui Dumnezeu? Cei care produc mine antipersonale sau arme de distrugere în masă sunt duşmanii civilizaţiei umane, pentru că aceste arme ucid oamenii. Cred că Nobel, prin premiul pe care l-a înfiinţat, a încercat să răscumpere o parte din răul pe care l-a făcut cu invenţia sa. Ieri am spus pentru regiunea noastră, leagăn a trei religii, mesaj al raiului trimis prin Iisus Hristos, islam şi iudaism: nu ne trimiteţi focul! Ţările noastre aparţin luminii, regiunea Orientului Mijlociu aparţine luminii. Nu începeţi focul!

În calitate de fost Muftiu al Alepului şi actual Mare Muftiu al Siriei, sunteţi cunoscut pentru rolul pe care îl aveţi în co-existenţa paşnică a diferitelor comunităţi religioase. Ce aţi învăţat la Alep şi ce putem învăţa noi de acolo?

Când am fost numit Mare Muftiu al Republicii Arabe Siriene, oamenii credeau că eram doar muftiu al musulmanilor. Dar după primul meu discurs, transmis la radio şi la televiziune, am devenit Muftiu al musulmanilor, creştinilor şi al tuturor cetăţenilor din ţara mea. Nu mă limitez la o singură comunitate; de aceea am cerut tuturor liderilor spirituali să fie părinţi ai tuturor cetăţenilor sirieni, fără să se limiteze la comunitatea fiecăruia. Încerc să fac cunoscută această abordare în lumea arabă şi musulmană, apoi în întreaga lume. Liderii spirituali trebuie să fie universali, nu limitaţi la comunitatea sau confesiunea lor: Papa nu este responsabil doar pentru catolici, ci pentru întreaga omenire, un muftiu nu este responsabil doar pentru musulmani, ci pentru întreaga lume. (http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/037-18390-014-01-03-906-20080111STO18374-2008-14-01-2008/default_ro.htm)