Călin Popescu-Tăriceanu The Economist

---

Alocuţiunea primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu la Conferinţa organizată de The Economist
„Stimaţi oaspeţi,
Doamnelor şi domnilor,
Îmi face o deosebită plăcere să mă aflu în mijlocul dumneavoastră la o conferinţă care a devenit o tradiţie anuală - conferinţa The Economist în România. Subiectul principal pe care doresc să îl abordez este dinamismul economiei româneşti. O economie ce pare uneori o insulă de stabilitate într-o multitudine de incertitudini şi dispute. După mulţi ani, nu mai există nici un fel de dispute referitoare la câteva adevăruri simple ale unei economii capitaliste.
Doresc să încep prin a afirma că o economie sănătoasă nu se poate baza pe impozite mari. Butada prin care Ronald Reagan rezuma viziunea guvernelor despre economie: „dacă se mişcă, o taxezi, dacă continuă să se mişte, o reglementezi, iar dacă se opreşte o subvenţionezi” era, din păcate, realitatea României din anul 2004. O economie subvenţionată, cu taxe prea mari, sufocată de ineficientă şi mult prea birocratică. Am încercat să schimbăm în cei trei ani care au trecut această situaţie.
De aceea, decizia noastră temerară, îndelung criticată atunci de introducerea cotei unice de impozitare s-a demonstrat că a fost de fapt una foarte corectă. Economia a avut trei ani de creştere accelerată, chiar mai accelerată decât nivelul de creştere mediu din Uniunea Europeană şi din anii anteriori ai României. Cu toate dificultăţile economiei mondiale, România în acest an poate atinge o creştere de 6% a PIB. Nu e doar o simplă cifră, ci rezultatul eforturilor relaxării fiscale.
Această relaxare fiscală continuă într-un mod alert şi în acest an, prin reducerea graduală, cu încă şase puncte procentuale, a contribuţiilor de asigurări sociale. Şi în acest fel vă pot spune că îmi voi duce la îndeplinire un angajament pe care mi l-am luat: de reducere a fiscalităţii şi a contribuţiilor sociale cu 10 puncte procentuale pe durata mandatului meu. Ideea fundamentală este că nu poţi prospera taxându-i pe cei dinamici pentru a-i subvenţiona pe cei ineficienţi.
Într-un an de turbulenţe externe – folosesc acest eufemism pe care l-am preluat din presă – într-un an în care analiştii sunt mai rezervaţi ca de obicei referitor la performanţa economică globală a României, deficitul bugetar va fi unul limitat. Nu vorbim aici doar de limita de sub 3% impusă de Tratatul de la Maastricht. Vorbim despre limitări clare pentru fiecare minister, nişte plafoane absolute, detaliate, pe capitole bugetare, pe care Ministerul de Finanţe trebuie să le stabilească, şi probabil că această măsură o vom lua chiar în şedinţa de mâine a Cabinetului.
Nu ştiu dacă ministrul Vosganian va vorbit despre câteva din intenţiile pe care le avem pentru a le materializa la capitolul „ Delimitare de frânare a cheltuielilor bugetare ”. O prudenţă suplimentară trebuie avută în vedere atunci când este deschis orice cont în Trezorerie. Introducerea unor reglementări legislative care să limiteze sau să elimine cheltuielile birocratice, administrative în dauna celor de investiţii, este după părerea mea necesară. Vorbim de asemenea despre responsabilizarea autorităţilor publice locale privind modul în care cheltuiesc în general banii publici, iar aici sper că şi Curtea de Conturi îşi va lua rolul în serios, pentru că avem nevoie de o Curte care să joace acest rol în mod eficient.
Vreau să vă spun însă o chestiune foarte clară, aşa, răspicat: România nu este, sub nicio formă, în pericol de a depăşi ţintele de deficit bugetar anunţate pentru acest an. Din contră. Încasările din prima lună a anului sunt substanţiale, sunt mult peste previziuni, iar cheltuielile se regăsesc în limita previziunilor. Mai mult, avem în vedere posibilitatea reducerii deficitului bugetar actual, până la o ţintă apropiată de cuantumul de 2% din PIB, iar Ministerul de Finanţe va face în curând propunerile necesare pentru operaţionalizarea acestei decizii. Anul 2008 – poate vi se pare ciudat – va sta sub semnul temperării cheltuielilor şi sub semnul prioritizării clare a proiectelor.
Spuneam că poate vi se pare ciudat pentru că, fiind un an electoral unii analişti consideră că s-ar putea întâmpla altceva, dar vă asigur că nu vor exista niciun fel de derapaje, politice sau electorale.
Cea de-a treia premisă este că inflaţia reprezintă unul din cele mai păguboase mecanisme economice. Inflaţia este, după părerea mea, o cangrenă pentru economie. Vrem să sprijinim Banca Naţională pe toate căile pentru a limita creşterile inflaţioniste. Salutăm măsurile pragmatice, necesare de restrângere a creditării şi de majorare a dobânzilor. Pe mai departe vom lua toate măsurile care se impun astfel încât inflaţia să fie limitată, iar începând cu a doua jumătate a anului să se înscrie din nou în parametrii anunţaţi şi în ţinta Băncii Naţionale. Inflaţia nu este doar păguboasă datorită faptului că produce depreciere, că te obligă să plăteşti pentru un produs mai mulţi bani decât ai plătit ieri. Inflaţia este redistributivă şi loveşte disproporţionat categoriile cele mai vulnerabile ale populaţiei. Inflaţia este o problemă care însă ţine mai degrabă de România de ieri decât de România de astăzi. Reducerea ei, împreună cu Banca Naţională va fi unul din obiectivele fundamentale ale acestui an.
Mai departe, doresc să subliniez, în ceea ce priveşte politicile salariale, că suntem pe deplin conştienţi de faptul că nu poţi să creşti salariile peste nivelul de productivitate. Este un principiu pe care l-am avut în vedere şi după care ne ghidăm. Salariile nu mai reprezintă ca în vremurile trecute pomeni sau ajutoare sociale, ci ele reprezintă direct, nemijlocit repartizarea rezultatului unei munci generatoare de profit. Aceste salarii trebuie dimensionate în continuare direct proporţional cu creşterea productivităţii muncii, acolo unde există. De aceea, această regulă foarte simplă va trebui respectată. Nu vreau să vă ascund că există şi au existat presiuni foarte mari din partea sindicatelor pentru o majorare peste limitele rezonabile, pe care după cum aţi văzut, nu am acceptat-o. Pretenţiile legate de salarizare, salariul minim, creşterile pe diferite ramuri vor trebui să fie clar constrânse la nivelele pe care le-am anunţat. Nu ne putem permite nici în această privinţă derapaje în acest an important, chiar dacă anul 2008, este unul electoral.
Ne amintim cu toţii perioada anilor ’90, inflaţia cu trei cifre de atunci şi şomajul rezultat din închiderea multor întreprinderi din perioada socialistă. Toate acestea nu erau decât rezultatul unei acţiuni de negare a unor adevăruri economice fundamentale şi evidente. Acum, în sfârşit, în 2008, ca rezultat al celor 18 ani de progres şi tranziţie în economie putem spune clar că privatizarea e importantă, şi nu subvenţionarea, că stimularea oamenilor creativi e importantă, şi nu taxarea. Putem afirma la fel de ferm că realizarea unui climat de afaceri sănătos şi nu îngrădirea birocratică a antreprenorilor este cheia succesului unei economii prospere la orizontul anului 2010.
Am să mă explic. Deficitul de cont curent, văzut de foarte mulţi analişti ca o problemă economică importantă a României de azi, trebuie privit prin prisma finanţării lui. O lungă perioadă de timp, investiţiile străine au acoperit aproape complet deficitul de cont curent. În anul 2005 acoperirea a fost totală, însă de atunci ea a scăzut aproape la jumătate. Sunt conştient că în acest an trebuie să depunem un efort suplimentar pentru extinderea investiţiilor în România.
Doar în ultimele câteva săptămâni am vorbit cu câteva mari firme, cu mari investitori potenţiali, care dacă vom concretiza aceste proiecte vor însemna cel puţin 2 miliarde de euro, investiţii în România. Şi vorbesc doar de câteva investiţii mari pe lângă celelalte. Depinde de insistenţa noastră şi de conştiinţa autorităţilor publice în reuşita atrageri acestor investitori, însă condiţiile economice generale sunt create! România are şansa de a profita acum de pe urma introducerii măsurilor economice care au fost stabilite de Guvern în ultimii ani.
Priorităţile anului 2008 se referă la un proces de consolidare a tuturor proiectelor derulate până acum: reducerea taxării, lupta pentru investiţii în infrastructură, bătălia pentru sănătatea populaţiei, alocarea de resurse fără precedent pentru educaţie şi îmbunătăţirea situaţiei în agricultură.
Problema şomajului, cândva gravă, apăsătoare, a devenit o problemă inversă: problema de a găsi suficienţi salariaţi calificaţi care să poată fi canalizaţi spre slujbele existente. Există sectoare unde concurenţa a ridicat salariile şi există şi firme unde salariile se apropie de cele din Italia sau Spania. Zilele trecute am văzut într-un ziar un titlu foarte interesant : „Muncitorii români din Italia nu vor să lucreze pe 700 de euro în România”. Am ajuns să o vedem şi pe asta. Şomajul în multe judeţe se situează între limite foarte coborâte, între 1% şi 3%, cam de trei ori mai mic decât în 2004. Bunăstarea adusă de investiţia străină, de infuzia de investiţii pe care am văzut-o ar trebui extinsă şi în alte zone, în special în zona de Nord a Moldovei şi zona de sud-est a ţării.
Îmi pun speranţe că venirea întreprinderii Ford la Craiova să genereze o întreagă reţea de subfurnizori şi furnizori care să ridice întreaga zona şi să o transforme într-o locaţie unde să fie promovată ingineria, inovaţia şi excelenţa.
În cadru mai larg, România are capacitatea de a intra cu succes pe piaţa europeană, sprijinind nişte piloni de dezvoltare. În primul rând, sectorul construcţiei de automobile, este un sector care creează 4 locuri de muncă pe orizontală pentru fiecare loc de muncă creat într-o fabrică constructoare. Apoi, sectorul IT-ului poate promova România în galeria ţărilor concentrate pe tehnologia de vârf, de outsourcing şi pe platforme electronice. Faptul că suntem pe locul trei în Europa la numărul de specialişti IT şi faptul că taxarea lor este cea mai favorabilă din Europa înseamnă foarte mult şi doresc să vă confirm că vom continua pe acelaşi drum. Construcţiile au crescut anul trecut cu aproape 30%, o rată fără precedent şi dublă faţă de următoarea ţară clasată în Europa.
Totuşi, România are nişte oportunităţi care nu sunt fructificate pe deplin, în industrie, în agricultură şi industria agroalimentară, în servicii financiare. Avem de asemenea nişte sectoare în care s-a investit prea puţin – infrastructura, şi aici mă refer atât la drumuri şi căi ferate, la industria de aeronautică şi tot ceea ce ţine de componenta energetică, sisteme de încălzire, sisteme de încălzire urbană. Singura soluţie pentru toate sectoarele industriale româneşti rămase în urmă va fi tot soluţia găsită pentru cele care au revenit în forţă: privatizare şi investiţii. De aceea, privatizarea întreprinderilor rămase neprivatizate trebuie accelerată, iar sectoare care n-au beneficiat până acum de participare de capital privat vor trebui să fie mult mai deschise pentru a-l primi. Ideea pe care o propun nu este câtuşi de puţin dogmatică, ci mai degrabă pragmatică – există o nevoie de investiţii suplimentare în aceste domenii, iar sectorul privat este cel mai în măsură să le realizeze.

Doamnelor şi domnilor,
Faptul că în acest an ne îndeplinim ca guvern promisiunea luată de a reduce CAS-ul cu 10 puncte procentuale, înseamnă că sădim sămânţa succesului economic al României pentru următorii 10 ani. Faptul că am introdus cota unică a adăugat, de asemenea, un fundament solid pentru dezvoltarea oricărei afaceri. Salariaţii au câştigat fiind taxaţi mai puţin, pot deveni mai productivi şi pot avea un salariu mai mare. Antreprenorii au de asemenea de câştigat fiind taxaţi mai puţin, pot să obţină un profit suplimentar pe care pot să îl reinvestească în propria afacere pentru extinderea ei.
La nivel de guvern, o decizie care poate a trecut mai uşor, poate mai puţin observată, şi anume: separarea deciziilor economice de factorul politic. Cred că este o diferenţă esenţială între climatul economic din România de astăzi şi ceea ce a fost înainte de a fi eu prim-ministru. Mi-am dorit enorm acest lucru şi sunt mândru că am reuşit să separăm politicul de economic. Este esenţial pentru o economie sănătoasă.
Construim o Românie europeană, modernă, competitivă. Încurajăm sectorul privat să se dezvolte, să investească şi să facă profituri importante. Bucuria mea este ori de câte ori discut cu un antreprenor şi văd că afacerea îi creşte, că face profituri, că poate să investească, este bucuria cea mai mare pe care pot să o am ori de câte ori mă aflu în mijlocul oamenilor de afaceri.
Încurajăm salariaţii să nu depindă de programe sociale şi subvenţii, ci să se bazeze pe munca lor cinstită, de pe urma căreia să poată câştiga din ce în ce mai mult. Aceasta este o filozofie liberală şi pragmatică, pe care am promovat-o de când am prelua şefia Guvernului României. Vom continua să acţionăm pe aceleaşi premise şi în anul 2008. Felul în care arată şi se comportă, felul în care creşte economia românească ne confirmă că avem dreptate şi suntem pe drumul cel bun.
Vă mulţumesc foarte mult.”