Conferinţa Aspen Institute

---

Discursul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu la Conferinţa Aspen Institute cu tema: „Strategii comune pentru securitatea europeană în deceniul următor”
„Doamnelor şi domnilor,
Mă bucur să fiu astăzi alături de dumneavoastră la un nou eveniment al Aspen Institute. Trebuie să recunosc de la început că metoda de dezbateri Aspen devine din ce în ce mai mult un instrument util în proiectarea şi consolidarea suportului necesar politicilor publice, inclusiv în domeniul politicii externe. Pentru a preveni price fel de interpretări prefer ca astăzi să mă refer la acest merit al Institutului Aspen numai în sfera politicii externe. Sunt convins că astfel, fără politică internă, plăcerea acestei întâlniri va fi dublă.

Doamnelor şi domnilor,
Peste puţină vreme, aşa cum spunea Mircea Geoană, la Bucureşti va avea loc summit-ul NATO. Evenimentul are loc într-o ţară care asigură frontiera atât pentru Alianţă, cât şi pentru Uniunea Europeană. Ne aflăm la intersecţia celor două regiuni critice pentru securitatea europeană: Balcanii şi regiunea extinsă a Mării Negre.
Suntem într-o perioadă în care Uniunea Europeană îşi redesenează conturul strategic şi alocă o cuvenită pondere vecinătăţii estice. Noua paradigmă de securitate europeană înglobează cu succes concepte atribuite până nu demult, uneori peiorativ, numai geopoliticii euro-atlantice.
Este adevărat că simţim, în zona de confluenţă, o nouă dinamică spre echilibrarea spaţiului de democraţie, securitate pe continent şi prosperitate. Dar asta nu compensează formele din ce în ce mai perverse ale riscurilor la adresa securităţii regionale şi implicit europene.
Ultimii 8-10 ani ne demonstrează că riscurile majore la adresa securităţii globale rămân active şi pe continentul european. Ele sunt completate cu fenomene precum criminalitatea transnaţională, asociată cu migraţia ilegală, dar şi cu riscurile legate de securitatea structurilor critice din domeniul energetic, al telecomunicaţiilor sau transporturilor. Securitatea energetică şi implicaţiile schimbărilor climatice devin tot mai mult parte a agendei de securitate europeană şi globală sau sursă de preocupare pentru securitatea umană.
România şi regiunea din care facem parte nu sunt ferite de aceste noi provocări.
Nu doresc să mă refer pe larg, în acest cadru, la politicile europene şi euro-atlantice de securitate.
Evaluările noastre arată însă că, cea mai importantă probă a contribuţiei Uniunii Europene la securitatea globală este capacitatea sa de a duce la bun sfârşit soluţii echilibrate şi sustenabile în zonele sale de interes direct.
Între aceste zone, Balcanii de Vest şi vecinătatea estică apropiată sunt în prima linie.

Doamnelor şi domnilor,
În ultimul deceniu, am cheltuit cu toţii miliarde de euro doar pentru pacificarea şi stabilizarea regiunii Balcanilor de Vest, într-o epocă în care evoluţia naturală a acestei regiuni ar fi fost integrarea, accesul la prosperitatea europeană.
Cred că este momentul pentru ca devizele angajante privind solidaritatea regională să se transforme în sfârşit, într-o nouă formă de parteneriat european pentru dezvoltarea durabilă a regiunii Balcanilor de Vest.
Aceasta ar fi cea mai bună probă a Europei că este în măsură să transforme energiile regiunii în proiecte ce vor netezi disparităţile de dezvoltare, vor elimina enclavizările şi obsesiile naţionaliste şi implicit vor împiedica noile surse de insecuritate.
Nu întâmplător am lansat noua zonă regională de comerţ liber CEFTA deşi, pe de altă parte, încă întârzie extinderea reţelelor de transport ce conectează regiunea la restul Europei.
Conectarea şi nu izolarea, comunicarea şi nu excluderea sunt reţetele probate deja în sprijinul stabilităţii şi securităţii din regiunea noastră.
Pe de altă parte, toate acestea nu pot fi clădite în absenţa stabilităţii sociale şi a instituţiilor statului de drept.
Să nu ne amăgim: securitatea durabilă nu poate fi concepută pe un teren lipsit de consistenţa statului de drept. Această lecţie am învăţat-o cu toţii în Balcani, o vedem în zone din vecinătatea europeană.
Ne aflăm într-un moment de inflexiune în planul securităţii regionale, moment în care sper că atât Balcanii de Vest cât si comunitatea internaţională vor avea viziunea şi pragmatismul pentru a stabili un echilibru stabil pentru întreaga zonă.
Nu putem ocoli în această dezbatere problema Kosovo, care a sporit în complexitate. Probabil că va mai dura până când la nivel european vom reuşi să depăşim într-un mod echilibrat această situaţie delicată.
Un lucru este cert: tentaţia de a reveni la situaţiile conflictuale ar reprezenta un regres irecuperabil pentru regiune şi pentru Europa. De-aceea avem datoria de a descuraja în mod solidar orice îndemn la extremism. La fel cum trebuie clar descurajată orice rătăcire politicianistă pe tema precedentului creat de declaraţia privind statutul Kosovo.
Oricare ar fi dificultăţile momentului, oricare ar fi fost motivele conflictelor şi lipsei de securitate din trecutul Balcanilor, trebuie să avem curajul construcţiei şi al proiectului european de viitor.
Singura şansă reală, palpabilă şi indiscutabilă pentru tot spaţiul Balcanilor de Vest este statutul în cadrul viitoarei Uniuni Europene lărgite. Nu este o deviză fără acoperire. Este încrederea pragmatică pe care ne-o dă propria noastră experienţă.
Există o bază importantă pentru o asemenea construcţie: toţi actorii din această regiune au dorinţa de a se ralia aceloraşi valori europene şi euro-atlantice.
Sperăm ca momentul summit-ului NATO de la Bucureşti să dea o nouă încredere, o nouă impetuozitate şi un optimism întărit acestei opţiuni.
În acest context, aş dori să mă refer în mod deosebit la perspectiva europeană a Serbiei. Le vom fi alături pe calea europeană dar sperăm ca această cale să fie deplin asumată de toţi liderii politici de la Belgrad.
Sperăm ca Belgradul să-şi menţină deschise căile de comunicare cu Uniunea Europeană şi statele sale membre iar parteneriatul nostru regional să îşi demonstreze eficienţa în acest sens.

Doamnelor şi domnilor,
Aş dori să spun câteva cuvinte şi despre cea de-a doua temă a dezbaterii pe care o propuneţi astăzi, cu referire la vecinătatea estică.
Sunt trei aspecte ce ţin de percepţiile noastre şi anume:
1. Este în interesul Uniunii Europene să privească pragmatic şi realist spre vecinătatea sa estică, punând în justa lor măsură şansele de dezvoltare, deschiderile de cooperare dar şi riscurile de securitate.
Zonele de conflicte îngheţate sunt o povară imensă pentru mediul de securitate europeană, o ameninţare latentă asupra echilibrului zonei Mării Negre extinse.
România, ca şi alte state membre se află la graniţa virtuală a două spaţii de securitate cu logici diferite, cu convergenţe limitate şi cu propriile priorităţi în materie de asigurare a securităţii. De aceea avem încredere în indivizibilitatea spaţiului de securitate euro-atlantică ca o expresie practică şi concretă de solidaritate. Sperăm ca aceasta să devină cât mai curând o realitate pragmatică şi palpabilă a securităţii europene comune, în măsură să se raporteze cu eficienţă la mediul de securitate din vecinătatea imediată.
2. Noua realitate a extinderii Uniunii Europene are reverberaţii continue în plan economic, politic, social dar şi al securităţii în spaţiul estic, în zona extinsă a Mării Negre şi Caucaz.
De aceea, este nevoie de o recalibrare, exigentă şi pragmatică - a dialogului şi a parteneriatelor pe care Uniunea Europeană le oferă vecinătăţii sale Estice. În acest context, este în interesul Uniunii să afirme cu claritate solidaritatea sa pe dimensiunea de securitate a acestui dialog.
3. Ponderea securităţii energetice în ecuaţia securităţii regionale şi europene a sporit odată cu extinderea spaţiului euro-atlantic spre est.
Cursa pentru energie, pentru diversificarea rutelor de transport a resurselor energetice dintre Est, este doar o parte a acestui proces cu puternice implicaţii strategice la nivel european.
Tocmai de aceea, contribuţiile fiecărui stat membru la politicile comune de securitate europene vor fi cu mult mai eficiente şi mai semnificative cu cât vom reuşi să întărim coerenţa şi unitatea Uniunii Europene pe domeniul securităţii energetice, în relaţia cu Estul.
Susţinem pe deplin o relaţie pragmatică şi destinsă cu Estul. Deschiderea spre Est, pe bază de parteneriate bilaterale, este benefică fiecărui stat membru şi Europei în ansamblul său. Ea va fi cu mult mai benefică pe termen lung, pentru următoarele decenii, în măsura în care interesele individuale vor reflecta spiritul solidarităţii europene şi euro-atlantice.

Doamnelor şi domnilor,
Pilonii securităţii în Europa rămân Uniunea Europeană şi NATO. Pe de altă parte, vorbim din ce în ce mai des, în diverse instanţe, de legăturile şi cooperarea ONU-NATO în Afganistan, de cooperarea UE-ONU in Africa sau în Kosovo.
Pentru noi, ca europeni şi aliaţi, cel mai important obiectiv este o relaţionare coerentă a Uniunii Europene cu NATO. Nu e vorba doar de colaborarea în teatre ci şi în domenii precum construcţia de capacităţi, combaterea terorismului, securitate energetică, răspunsul la provocările globale pentru care trebuie să fim pregătiţi. De aici susţinerea noastră pentru trecerea la un nou nivel al cooperării şi coordonării celor două organizaţii.
Realitatea ultimilor ani demonstrează că orice strategie comună de securitate europeană trebuie să se bazeze pe noi capacităţi, mai mult civile, mai puţin militare, mai mult orientate spre reconstrucţie şi nu doar către gestionarea clasică a crizelor şi a conflictelor.
Este un capitol unde şi noi, România, putem să facem mai mult, prin consolidarea prezenţei noastre cu experţi civili în locurile în care este nevoie de prezenţa internaţională.
La nivel global, credem că securitatea europeană îşi poate potenţa relevanţa prin prisma multilateralismului efectiv, eficient.
Credem că noua strategie comună de securitate europeană va trebui să regăsească echilibrul dintre multilateralism şi eficacitatea acţiunilor în domeniul securităţii. Sunt organizaţii internaţionale care trec prin perioade mai delicate, dar aceasta nu le face mai puţin relevante în contextul de astăzi. Ele trebuie reformate, iar Uniunea Europeană poate şi trebuie să imprime o direcţie concretă acestor reforme.

Doamnelor şi domnilor,
Sper ca sesiunea de astăzi să fie un bun prilej de a confirma cât de necesară este stabilirea unei platforme solide la nivelul societăţii civile, al partenerilor din mediul privat, pentru ca politicile în domeniul securităţii europene să aibă o susţinere reală şi să fie larg asumată la nivelul fiecărui stat membru al Uniunii.
Experienţa regională, experienţa în relaţia cu vecinătatea Uniunii Europene, experienţa balcanică din ultimele săptămâni, ne arată cât de importantă este pentru securitatea europeană, existenţa unui dialog eficient între partenerii din societate şi, la o scară mai largă, între cetăţenii Europei.
Vă urez succes.”