Trăind în mijlocul noxelor

---

Un studiu realizat de asociaţia Eco Europa arata ca traficul din Capitala produce mai mult de doua milioane de substante daunatoare pentru organism, iar bucurestenii respira zilnic cantitati enorme de noxe din cauza numarului mare de masini.
In ultimii 50 de ani, la nivel mondial, numarul persoanelor care sufera de astm sau de alergii a crescut de 15 ori, se arata intr-un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii. De asemenea, concentratia de oxigen din orasele aglomerate nu este cea optima, fiind cu 30% sub valoarea normala. Lipsa spatiilor verzi afecteaza calitatea aerului si, potrivit statisticilor, zonele verzi au scazut la jumatate in ultimii zece ani, potrivit Realitatea TV.
Aerul este si mai poluat in preajma fumatorilor, nu mai putin de patru mii de compusi toxici fiind inhalati atunci cand suntem in contact cu fumul de tigara. Medicii spun ca lipsa aerului curat ii poate face pe oameni depresivi sau irascibili.
Bucurestiul este cea mai poluata capitala europeana - asa rezulta dintr-un studiu al asociatiei Eco-Europa. Lunar bucurestenii inhaleaza 166 de mii de tone de substante nocive. Acestora li se adauga alte 273 de tone de praf pe kilometru patrat. Despre toate aceste probleme ale Capitalei, carora edilii nu le dau de cap, intr-un interviu in exclusivitate cu presedintele asociatiei Eco-Europa, Dragos Stan.

A.N.: Cum ati strans aceste date din studiu, domnule Stan?
D.S.: Asociatia Eco Europa a facut o evaluare a studiilor autoritatilor din 1990 pana acum. Si am ajuns la concluzia ca exista studii care nu coincid - primariile de sector au anumite date, Primaria Cpitalei care are o directoe de mediu are alte date, Ministerul Mediului are alte date. Noi le-am luat pe toate, am luat si informatii de la DSP, de la RAR ai am constatat o agravare a starii mediului in Bucuresti.

A.N.: Care este cel mai important factor poluant in Bucuresti?
D.S.: In Capitala cea mai mare poluare e datorata traficului auto. In 1990 erau inregistrate 136.000 de autoturisme, acum avem 1.500.000 de masini, pe aceeasi infrastructura proiectata acum 30 de ani. Cele doua milioane de bucuresteni inspira aceste reziduri cancerigene. In plus 40 la suta dintre ele merg pe benzina cu plum care in Uniunea Europeana este interzisa inca de acum 10 ani.

A.N.: Si cea mai afectata zona?
D.S.: In zona Universitatii statul 3-4 ore e echivalentul a 3-4 pachete de tigari fumate. Din proprie experienta va spun ca, dupa doua ore apare o stare de ametala, dupa inca o ora stare de voma, iar dupa alte doua o stare de lesin. Chiar daca indicatorii arata valori normale, reactia organismului uman e evidenta.

A.N.: Cred ca si vechimea masinilor care circula isi spune cuvantul...
D.S.: Pe langa poluare o problema este si in ceea ce priveste parcul auto care are o vechime de peste 7 ani. Tendintele sunt ascendente si observam haosul creat in zonele centrale si nu numai - zgomot, claxoane, nervi. Tendinta de crestere anuala este de 150.000 de autovehicule. Pentru aceste masini trebuie sa asiguram confortul si facilitatea de a le alimenta, astfel ca si service-urile s-au inmultit, iar la 300 de metri avem o benzinarie. Nu e suficient ca am ocupat trotuarele si ca arterele de circulatie sunt imbaxite, acum construim si benzinarii. De altfel avem si un bulevard al benzinariilor - bd Mihai Bravu- de la Calea Vitan pana in Berceni. Sunt 16 benzinarii pe 700 de m patrati.

A.N.: Ar putea vegetatia sa amelioreze situatia?
D.S.: A fost defrisat si cordonul de protectie din jurul Capitalei. In 1990 aveam 37 de milioane de spatiu verde. In 2003 aveam 17 milioane. Acum, urmarind tendinta descendenta, avem 13 milioane si tot se defriseaza. Suntem intr-o zona de campie, in Campia Baraganului, si, neavand cordon forestier, simtim praful care ne intra in plamani. Avem 273 de tone de praf pe km patrat.

A.N.: Avem noxe, avem praf, putina verdeata. Ce ne mai afecteaza?
D.S.: Pe langa emisiile cancerigene avem aglomeratie urbana - si din acest punct de vedere Bucurestiul e un oras in care nu-ti doresti sa locuiesti. Avem 9009 locuitori pe km patrat in conditiile in care Berlinul are 3905, Viena 3850, iar Bratislatva 1206. De aceea noi suntem printre cei care sustim proiectul Bucurestiul metropolitan.

A.N.: E si lipsa gropilor de gunoi ecologice o problema? Sau nu conteaza unde ajunge gunoiul, daca tot e ars?
D.S.: O situatie deosebita e creaza deseurile. In ultimii 15 ani am trecut la scara larga pe peturi. Cantitatile sunt uriase - 1 milion pe saptamana. Acestea se duc la cosul de gunoi, apoi acesta e dus la gropile ecologice ale orasului unde se ard alaturi de celelalte gunoaie. Fumul acesta e foarte toxic si contine emisii de dioxina - una din cele mai toxice substante care este si bioacumulativa, adica odata intrata in organism n-o mai scoate nimeni. Fumul e adus in oras unde deja avem noxe, praf si zonele verzi reduse drastic. Calitatea apei este iar o problema grava - cea din adancuri, cea mai buna, e folosita in industrie. In cea de suprafata bagam clor peste norma admisa. Gustul si mirosul o dovedesc. Daca faci dus, dupa 15 minute aburul te sufoca. Solul din jurul orasului e poluat, in special in zona Pantelimon e contaminat cu plumb.

A.N.: O situatie destul de inspaimantatoare. Una peste alta- este Bucurestiul cea mai poluata capitala europeana?
D.S.: Oricine vine in Bucuresti poate simti ca e cea mai poluata capitala europeana. Studiile Directiei de Sanatate Publica arata o crestere cu 20 la suta a incidentei bolilor de plamani, de respiaratie, boli ale sangelui, avand o legatura directa sau indirecta cu poluarea. Fiecare al saselea copil sub 17 ani sufera de astm.

A.N.: Ce solutii vedeti pentru ameliorarea situatiei?
D.S.: Tramvaiele electrice, autobuzele electrice, introducerea mai multor linii de metrou usor, incurajarea transportului cu scuterul si bicicleta. In multe zone din Occident acesta a devenit un mod normal de a se circula. (Oana Matei)

Instrumentul studiului meu este uitatul pe fereastră. Pe vremuri aerul "nu se vedea", era inodor, incolor, insipid. La început a apărut mirosul, din ce în ce mai pregnant, un miros care era când de ceapă prăjită când o "plăcută" miasmă provenită dinspre abator. Apoi aerul a început să prindă culoarea de gri şi, de multe ori, griul împiedica vederea la mai mult de o sută de metri. Apoi aerul a început să aibă şi un gust de algă în descompunere în amestec cu uleiosul gust de benzină. De doi de ani de zile, când privesc pe geam simt soarele cum arde ca flacară şi mă trag repede la umbra camerei. În ultimul timp evit să mai ies la aer... mai am o probleme cu a împiedica aerul să intre la mine în casă.