În plină criză a frământări "pacientale", or fi sau nu or fi compensate medicamentele mele, dublată de "doctoriţa mi-a scris medicamentele de pe altă fişă, nimic nu e al meu", Lelia Munteanu vine cu un articol în Gândul care, deşi nu spune nimic nou, este bun de pus în cărţile de umor negru. Ironia este şi fină dar şi neputincioasă. Alde Nicolăescu trag cu dinţii de fotoliul ministerial pentru că nu mai pot să trăiască în afara sentimentului sublim de mic dumnezeu. Ceea ce nu intuiesc micile divinităţi este că în momentul în care poporul va trece peste euforia viitoarelor alegeri, şi aceasta va fi inevitabil, vor fi mâncaţi de zecile de structuri care acum sunt neputincioase. Dacă îmi spune mie cineva că dl. Nicolăescu va mai găsi ceva de făcut în România după toate inteligenţele pe care le trânteşte zi de zi, ori este un vizător, ori este o secătură, ori ştie el ceva. Aş vrea să asist cu satisfacţie cum domnul viitor ex-ministru îşi va termina osânza strânsă în perioada în care a stat la cârma sănătăţii şi va ajunge să trăiască din pensia anticipată. În plus, mai devreme sau mai târziu, va ajunge şi într-un spital, pentru o analiză ceva, iar cadrele medicale probabil că îl vor răsplăti după cum se cuvine pentru binele făcut. Multe vorbe, puţine consecinţe. Să vedem articolul Leliei Munteanu:
Eutanasiu Nicolăescu
Ministerul Sănătăţii e gard în gard cu cimitirul. Hai că poate nu-i chiar gard în gard, dar în joint venture cu pompele funebre tot e. În minister, la biroul lui ordonat, în fotoliul înalt, de unde picioarele nu-i ating podeaua, stă un ins impecabil, cu mânecuţe: contabilul Eutanasiu Nicolăescu. (Vorba „Paraziţilor“: e inofensiv, dar gândul lui e criminal). Fixat în funcţie din august 2005, dacă-l scoli brusc din somn şi-l întrebi ce păstoreşte, încearcă să-ţi răspundă, dar îi dă cu zecimale.
De ce l-a trecut în braţe Tăriceanu, din guvernul 1 în guvernul 2? Pentru că e foarte util la vrăjeală, un pilon de imagine fără care liberalii n-ar mai putea fixa nici mira. Nu mai târziu decât vinerea trecută, din fieful de la Târgu Mureş, ministrul Bolii a explicat populaţiei cine o aduce la exasperare, o sărăceşte şi-o manipulează. Politicienii, cumva? Ei aş. Farmaciştii. Adică ăia care stau în spatele unei firme pe care nu întâmplător sunt desenaţi 2 (doi) şerpi: „Credeţi că pe cineva pe care-l faci hoţ va recunoaşte că e hoţ?
În nici un caz. Sau pe cineva căruia îi spui că s-a cam îmbuibat cu bani, şi de la oameni, şi de la stat, va recunoaşte şi va spune că nu mai face? Ei sunt foarte guralivi şi îşi permit pentru că au bani, plătesc şi o parte din mass-media (combate bine, n. ns.), şi atunci datoria noastră este să apărăm buzunarele oamenilor şi ale bugetului de stat. Şi o vom face. Ei mint populaţia, ei manipulează populaţia“. Joi, mai avusese o revelaţie – că în România, la multe medicamente, preţurile sunt mai mari decât în „alte state“. Lucrurile se leagă.
Şi când te gândeşti unde ar fi putut ajunge România astăzi, dacă n-aveam farmacişti (nici importatori, nici distribuitori). Ce face farmacistul, în afară că ia de la săraci şi dă la bogaţi, minte şi manipulează? Şi la ce foloseşte el? Dacă medicamentele s-ar vinde la un tonomat, bagi monedele – iei haloperidolul plus o melodie gratis, iar haloperidolul ar fi adus direct din poarta fabricii, Nicolăescu şi-ar obţine şi el mai ieftin leacul pentru agitaţia psiho-motorie. Pentru că, luat cu propaganda de partid, a uitat că el stabileşte politicile de sănătate, el – preţurile la medicamente.
Sigur, asta nu-i face mai puţin vinovaţi pe farmacişti; să-i stârpim că ştiu ei de ce.Nicolăescu, care-a tot triturat reforma pân-a băgat-o-n spital, zice că nu-i criză de medicamente. Şi chiar dac-ar fi sau va să fie, ne face el (bine) din vorbe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu