Paul Păcuraru şi greva funcţionarilor afiliaţi la Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie

---

Având în vedere o serie de nemulţumiri exprimate public de sindicatele funcţionarilor publici, la iniţiativa ministerului muncii, familiei şi egalităţii de şanse a fost organizată marţi, 26 februarie 2008, o reuniune la sediul ministerului pentru discutarea şi soluţionarea problemelor semnalate.
La reuniune au participat conducerea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi reprezentanţii a trei federaţii sindicale: Alianţa SEDLEX, Federaţia Naţională a Sindicatelor din Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţia Locală.
Reprezentanţii federaţiilor sindicale au cerut în cadrul reuniunii soluţionarea următoarelor probleme:
1. Avizarea proectului de HG privind cariera funcţionarilor publici
2. Susţinerea modificării grilei de salarizare, astfel încât să fie eliminate discrepanţele dintre minimul şi maximul grilei
3. Reevaluarea incompatibilităţilor pentru unele categorii de funcţionari publici
Toate cele trei probleme au găsit un răspuns favorabil la Ministerul Muncii şi la Agenţia Funcţionarilor Publici, acest lucru fiind transmis de către Federaţia SEDLEX prin adresa nr.21 din 26.02.2008 către toate structurile sindicale din teritoriu, inclusiv către Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie .
Prin prisma celor prezentate, consider că acţiunea Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie, cu sediul în Cluj-Napoca şi un număr de 8.500 de membri, şi nu 40.000 aşa cum eronat este specificat în comunicatul de presă remis media, este doar o manipulare politică.
Consider că era normal ca această acţiune de protest să fie precedată de solicitarea unei întâlniri cu reprezentanţii ministerului şi ai Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau de participarea la întâlnirile organizate de minister.
Îmi exprim regretul că asemenea acţiuni, care afectează interesul public, sunt consecinţa unor jocuri politice, în condiţiile în care funcţia publică a fost creată tocmai pentru a se situa în afara intereselor politice.