Începem să învăţăm ce este Uniunea Europeană

---

Corina Creţu:
Ajutorul pentru dezvoltare
februarie 26, 2008
Una din preocuparile Comisiei de Dezvoltare, din care fac parte in Parlamentul Europei, se refera la ajutorul pentru dezvoltare. Este evident ca există în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene viziuni şi culturi diferite privind amplitudinea, destinaţia, finalitatea ajutoarelor pentru dezvoltare, precum şi asupra răspunsului în privinţa unei dileme mai noi: cui acordăm ajutorul - unor guverne bănuit corupte, care să-l risipească - direct cetăţenilor, sau mijlocit, tot lor, prin intermediul ONGurilor? Este vorba de sume uriase de bani, avand in vedere faptul ca ofera aproape trei sferturi din volumul ajutoarelor pentru dezvoltare la nivel global. De aceea se vorbeste tot mai intens de o regândire a priorităţilor, pe domenii de interes, după o analiză atentă a situaţiei din ţările ţintă. În acest proces de evaluare a domeniilor şi mijloacelor de intervenţie ale UE un rol important îl pot juca ONG, care au experienţa terenului. Acest lucru ar trebui să ducă la creşterea eficienţei fondurilor alocate.
Aderarea efectivă la UE va obliga România să revadă modul în care abordează relaţiile cu ţările ne-membre. Din acest punct de vedere putem vorbi de o schimbare importantă. După Revoluţia din decembrie 1989, România a pus accentul, în politica externă, pe integrarea euro-atlantică, uneori în detrimentul relaţiilor cu alte ţări, din zone geografice care nu prezentau interes din perspectiva obiectivului său strategic de moment. Acum va trebui să reluăm, pe baze noi, care să ţină cont atât de principiile politicii externe comune a UE, cât şi de noile realităţi din ţările nemembre, ajutoarele pentru dezvoltare. Urmează o perioadă de acomodare a părţii române cu mecanismele de luare a deciziilor în Consiliu şi cu priorităţile acestuia. De principiu, plecând de la valorile fondatoare ale UE şi de la obligaţiile asumate prin Tratatele la care ţările noastre sunt parte, cred că decizia logică şi firească ar fi aceea de a creşte ajutorul pentru dezvoltare acordat ţărilor care au nevoie de el, precum şi de a diversifica instrumentele şi ariile de cooperare.
Până acum, România a fost mai degrabă receptoare de astfel de ajutoare pentru dezvoltare. În calitate de stat membru al UE, România are obligaţia acum să acorde asistenţă pentru dezvoltare statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului Asistenţă pentru Dezvoltare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, inclusiv prin asocierea la politica comunitară şi eforturile financiare ale UE în materie. Asocierea la politica comunitară în materie presupune, pe de o parte, contribuţia la bugetul comunitar, prin intermediul căruia sunt finanţate proiectele şi programele de asistenţă externă ale UE, în aria cooperării pentru dezvoltare, folosind Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare (DCI), iar pe de altă parte, contribuţia la Fondul European de Dezvoltare (FED). De asemenea, România va trebui să se racordeze sistemului de facilităţi comerciale oferite de UE statelor slab dezvoltate.
Contribuţia financiară românească va trebui să fie conformă obiectivelor financiare, individuale ori colective, asumate de UE. Profilul ţării noastre de donator internaţional va corespunde propriilor sale capacităţi de implicare tehnică, financiară şi umană.Există deja conturată o „Strategie Naţională privind Politica Naţională de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare” care menţionează ca arii prioritare ale politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare următoarele domenii: dezvoltarea economică, consolidarea democraţiei şi a statului de drept, buna guvernare, educaţie, sănătate, dezvoltarea infrastructurilor şi protecţia mediului. În acest moment, „Strategia Naţională privind Politica Naţională de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare” stipulează că România va susţine dezvoltarea statelor din ariile geografice identificate ca prioritare pentru relaţiile externe ale României, respectiv Europa de Est, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud. Într-o primă fază, la nivelul operaţional, au fost identificate 3 state prioritare pentru asistenţa pentru dezvoltare oferită de România: Republica Moldova, Serbia şi Georgia. De asemenea, proiecte punctuale de cooperare pentru dezvoltare vor fi implementate în ţări precum Irak şi Afganistan. Totodată, este prevăzută posibilitatea asocierii la eforturile sau iniţiativele urmărind dezvoltarea continentului african.
Cu ocazia Summitului de la Lisabona, preşedintele Romaniei a anunţat mărirea progresivă a ajutoarelor pentru statele africane în materie de educaţie, pentru 2008 fiind prevăzut un fond de circa un milion de euro, pentru circa 120 de burse de studiu. Dacă până în 1989, din motive ideologice, România s-a implicat de o manieră activă în cooperarea Nord - Sud, de partea ţărilor membre ale G77, a Mişcării Nealiniaţilor, după căderea comunismului a avut loc o repliere, o concentrare asupra problemelor interne, care s-a tradus prin retragerea din aceste procese. România a fost activă cadrul ONU, mai ales în ultimii ani, cu prilejul Summiturilor de la Monterrey şi Johanesbourg privind finanţarea dezvoltării durabile. Trebuie să facă acest lucru şi în cadrul UE, să-şi asume un rol mai mare în acest domeniu, pentru că este păcat să se irosească expertiza obţinută în timp.