miercuri, ianuarie 16, 2008

Profesorul Trăznit


Ieri un zvon a trecut prin media românească: Profesorul lui Omar Hayssam este Talpeş!
În vârful scandalului convorbirilor telefonice purtate de “teroristul numărul 1 al României”, dl. Omar Hayssam, cu un personaj controversat de la aflarea acestei veşti, dl. procuror Ciprian Nastasiu, este pomenit un personaj numit codificat Profesorul. Acestui personaj i se atribuie o legătură în cazul fugii din ţară a “teroristului Hayssam”.
O mare parte a presei, dar şi lumea politică în frunte cu Norica Nicolai, un senator PNL care nu-l iubeşte în ultima vreme pe preşedinte, a juisat la ştire şi au arătat cu degetul spre Traian Băsescu. Informaţia cum că preşedintele poartă numele de cod Profesorul este, în ochi mei, absolut ciudată. Privind la Traian Băsescu îţi vine să zici “marinarul” sau “căpitanul”… ştiu şi eu ce alt nume de cod. “Profesorul” nu mi se pare un cod potrivit pentru preşedinte. Mă rog, ştiu că serviciile secrete au tot feluri de coduri ciudate, aş putea înţelege până la urmă că poate exista un cod care nu are legătură efectivă cu persoana preşedintelui ci este o întâmplare. Iată însă că "Ziua" avansează ipoteza că profesorul ar putea fi domnul Ioan Talpeş, fostul cap al SIE. Aici lucrurile parcă se potrivesc ceva mai bine.
Reamintesc că Ioan Talpeş s-a născut la data de 24 august 1944, în comuna Topleţ (judeţul Caraş-Severin). Din anul 1968 a fost membru al PCR. A absolvit în anul 1970 cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. În anul 1980, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie, în acelaşi an absolvind şi Şcoala de ofiţeri activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu. Timp de doi ani, în perioada 4 iulie 1990 - 9 aprilie 1992, a fost consilier prezidenţial la Preşedinţia României. În perioada 9 aprilie 1992 – 31 iulie 1997, Ioan Talpeş a îndeplinit funcţia de director al Servicului de Informaţii Externe (SIE), cu rang de ministru, înlocuindu-l în această funcţie pe generalul Mihai Caraman. A avut misiunea de a realiza reforma democratică a serviciilor de informaţii din România şi de a asigura legăturile cu serviciile de informaţii din ţările membre NATO. Talpeş a demisionat din această funcţie, fiind trecut în rezervă cu gradul de general-locotenent. Între noiembrie 1997 - decembrie 1998 a fost ambasador al României în Bulgaria, de unde a plecat prin demisie. În perioada ianuarie 1999 - decembrie 2000 este consilier personal al preşedintelui PDSR, Ion Iliescu. După ce acesta a devenit preşedintele României, Talpeş a fost numit în funcţia de Consilier Prezidenţial, Şef al Departamentului Securităţii Naţionale, Şef al Administraţiei Prezidenţiale (decembrie 2000 - martie 2004). La data de 11 martie 2004, Ioan Talpeş a fost numit în funcţia de Ministru de Stat pentru Coordonarea Activităţilor din Domeniile Apărării Naţionale, Integrării Europene şi Justiţiei, îndeplinind această demnitate până la 28 decembrie 2004. În noiembrie 2004, a fost ales ca senator PSD de Caraş-Severin. A părăsit PSD în mai 2005, în urma unui scandal politic. În calitate de senator, a fost membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (până în februarie 2007), fiind şi preşedinte al acestei comisii până în iunie 2005, apoi membru al Comisiei pentru egalitatea de şanse din Senatul României (din februarie 2007). În iulie 2006, Ioan Talpeş a demarat procedura de înfiinţare a unui nou partid politic Uniunea Populară Social Creştină (UPSC). În octombrie 2006, la Palatul Parlamentului a avut loc Congresul de constituire a UPSC în prezenţa a peste 1500 de delegaţi din întreaga Românie. Din ianuarie 2007 este preşedinte al Uniunii Populare Social Creştine, înregistrată prin hotărâre definitivă în Registrul Partidelor Politice din România. (sursa: wikipedia)
The image “http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/1/14/Ioan_Talpe%C5%9F.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.
Ei bine… nu despre Talpeş sau Băsescu vreau să vorbesc. Aş vrea să lansez o altă întrebare:

De ce este Omar Hayssam terorist?

Plecând de la supoziţia că Omar Hayssam a răpit ziariştii, i-a ţinut închişi şi, în cele din urmă i-a eliberat, eu mă întreb de ce este terorist, şi încă cel mai mare terorist al României? Nu este cazul să sară nimeni în sus, dar nu pot să nu mă întreb de ce nu sunt terorişti acei proxeneţi care fură femei din România, le închid şi le silesc să se prostitueze. Este o activitate “teroristă” care se întâmplă de foarte mult timp pe teritoriul României şi, din păcate, destul de des. Aceşti proxeneţi răpesc persoane, le privează de libertate, atentează asupra integrităţii acelor persoane şi scot bani de pe urma lor. Îmi permit să întreb deci cu ce anume aceste persoane fac un lucru diferit faţă de “teroristul” Omar Hayssam?
Aştept comentariile domniilor voastre, sunt foarte curios ce părere aveţi.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Chiar asa, domnule, de ce e Omar Hayssam terorist?! Fiindca ne-a spus asa SRI sau procurorul Ciprian Nastasiu sau presedintele Basescu? Na, ca nici nu mai stim cine a spus-o! Vad ca americanii n-au fost interesati decat de Munaff, iar pe Omar nu mi-aduc aminte sa-l fi catalogat drept terorist in mod public. Dar poate mi-a scapat. Oricum, daca il credau un as al terorismului ar fi pus mana pe el mai repede decat pe Ben Laden. Te pomenesti ca ramane o mare enigma a istoriei!?

Anonim spunea...

Toata povestea cu rapirea ziaristilor este o facatura si tot ce decurge din ea asisderea. Mai greu este sa stim exact autorii din spate si tintele acestora si daca au fost atinse.

Anonim spunea...

pentru ca teroristi sunt numai cei care atenteaza la viata celor bine pozitionati in societate...

Bibliotecaru spunea...

Exact asta cred şi eu că este explicaţia, terorismul se plimbă după interes. România a avut în istoria ei lungă diferite elemente teroriste, de la tăierea capului lui Mihai Viteazu până la asasinarea lui I.C. Duca...
Dar acelea nu au fost acte teroriste, terorism este că nişte băieţi s-au jucat cu nervii a trei ziarişti pentru nişte motive pe care nu le cunoaştem exact.
Iată de ce un om ajunge în România o adevărată instituţie, ca şi Elodia, iar noi, ceilalţi, ne raportăm viaţa la reacţia lor.