Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”: declaraţie de presă

Declaraţie de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat astăzi, 20 ianuarie a.c., la ceremonia de învestire în funcţie a domnului Mihail Saakashvili, preşedintele Georgiei, reales în cadrul scrutinului din 5 ianuarie a.c.
La întoarcerea în ţară, şeful statului a o mică oprire pentru o declaraţie de presă, pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”, în care a făcut referire la vizita în Georgia, precum şi la returnarea, de către ministrul interimar al Justiţiei, Teodor Meleşcanu, a documentelor privind cererea de demarare a cercetării penale în cazul a opt foşti şi actuali miniştri.

Iată integral textul declaraţiei:
”Aş vrea foarte pe scurt să abordez două subiecte, unul legat de vizita pe care am făcut-o în Georgia şi altul legat de o problemă de actualitate asupra căreia nu am avut posibilitatea să mă exprim, şi anume cele opt cereri de începere a urmăririi penale pe care le-am făcut încă de săptămâna trecută.
La Tbilisi am participat la ceremonia de învestire în urma alegerilor din 5 ianuarie 2008 a preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili. La ceremonie au participat, au fost reprezentate 17 state, cinci la nivel de şef de stat, ţările baltice, Polonia şi România, trei la nivel de prim-miniştri şi celelalte la nivel de miniştri.
Evenimentul a fost important în sine, pentru că a marcat consolidarea democraţiei în Georgia. Din acest motiv, foarte multe state europene au dat atenţie evenimentului, cu atât mai mult cu cât pe 5 ianuarie, odată cu alegerile prezidenţiale, a avut loc şi un referendum prin care cei 5,5 milioane de georgieni au fost chemaţi să se exprime dacă doresc ca Georgia să devină stat membru NATO sau nu. Cele două succese, practic, ale preşedintelui Saakaşvili, realegerea sa din primul tur şi votul a 67% dintre georgieni care au susţinut aderarea ţării în NATO, au avut şi pentru statele europene o semnificaţie deosebită.
O semnificaţie deosebită a fost şi pentru România din două motive: în primul rând, Georgia este un partener deosebit de important al României la Marea Neagră şi în al doilea rând pentru că România organizează summit-ul NATO, ocazie cu care Georgia speră să primească o upgradare a statutului său în raport cu NATO. Din acest punct de vedere, vă pot spune că deşi deciziile nu sunt luate şi există foarte multe păreri pro şi contra, România susţine acordarea MAP-ului (Membership Action Plan) pentru Georgia la summit-ul de la Bucureşti din 2-4 aprilie.
Aş mai menţiona faptul că prezenţa noastră acolo are şi o altă semnificaţie, România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Georgiei pe 18 februarie 1991, ceea cee a făcut ca relaţiile bilaterale să fie relaţii de încredere şi extrem de solide.
În cursul scurtei şederi la Tbilisi, am avut scurte întâlniri bilaterale cu preşedintele Saakaşvili, cu ministrul de externe al Federaţiei Ruse, cu domnul Lavrov, cu Michel Barnier, care a reprezentat guvernul francez şi discuţiile au fost legate atât de summit-ul NATO, cât şi de problema Kosovo.
A doua problemă la care aş vrea să mă refer este una internă şi neavând altă oportunitate să dau o explicaţie, doresc să o fac acum. Plec de la realitatea că am făcut toate eforturile pentru o bună colaborare cu Guvernul, din punct de vedere al transmiterii cererilor preşedintelui României de începere a urmăririi penale pentru opt foşti şi actuali miniştri.
Observ cu neplăcere că Guvernul, prin ministrul interimar al Justiţiei, are ca obiectiv găsirea de motivaţii pentru blocarea înaintării cererii şefului statului către Parchet. Mă întreb care este logica acestui lucru, având în vedere că se vede cu ochiul liber, extrem de limpede, tratamentul diferit pe care îl au românii de rând, românii obişnuiţi, în raport cu foşti sau actuali miniştri, atunci când este vorba de Justiţie. Dumneavoastră, presă scrisă şi televiziuni, prezentaţi foarte asiduu şi frecvent cazuri în care oameni în vârstă sunt luaţi şi încarceraţi, în timp ce miniştrii nici măcar nu pot să apară în faţa unui procuror, să dea o explicaţie, să li se ia o declaraţie.
Cred că în acest moment Guvernul face greşeli fundamentale din punct de vedere al credibilităţii sale şi comportamentul domnului Meleşcanu ne arată că ce s-a întâmplat cu ordonanţa de urgenţă a guvernului, care modifica legea răspunderii ministeriale, nu a fost un lucru întâmplător, ci este un proces, un program de tergiversare a aplicării legii, iar acest Guvern face demonstraţia că acceptă legea atunci când este vorba de români obişnuiţi şi că nu acceptă aplicarea legii atunci când este vorba de clientelă politică.
Aş face precizarea că acest lucru ne demonstrează existenţa liantului între unele partide aflate la guvernare, dar şi aşa-zis în opoziţie, de gen PSD. Sigur, liantul mai sunt şi casele, dar hoţia şi protejarea miniştrilor împotriva Justiţiei este unul din elementele care leagă, din păcate, guvernul de PSD, în mod clar şi indiscutabil. Sigur, mâine vor ţipa toţi că Preşedintele a atacat un biet partid şi a atacat guvernul, dar eu vorbesc despre fapte.
Aş vrea să limpezesc minciunile pe care le-a spus domnul Meleşcanu în aceste zile, că domnia sa încearcă să-l ferească pe Preşedinte să facă erori de procedură şi de aceea cere dosarul cauzei. Aş vrea ca toţi românii să ştie că Preşedintele nu are dosarul cauzei aflat la procuror şi legal nu are acces în acest dosar. Legea 115, prin art.18, când vorbeşte că Preşedintele trimite dosarul cauzei, se referă la dosarul pe care îl formează Preşedinţia, şi nu la dosarul procurorului.
Dacă pentru a-şi servi clientela politică, domnul ministru Meleşcanu doreşte dosarul cauzei de la procuror, să-l ceară procurorului, şi nu Preşedinţiei. Preşedinţia nu are acest dosar şi nu are dreptul să-l consulte. Acţiunea Preşedinţiei vizează strict actele ministrului respectiv, şi nu dosarul cauzei de la procuror. Din punctul nostru de vedere, dosarul cauzei, cel întocmit de Preşedinţie, trebuie să conţină referatul procurorului de caz în original, referatul procurorului general sau al procurorului şef al DNA în original şi cererea preşedintelui României de începere a urmăririi penale în original. Acesta este dosarul cauzei, pe care eu l-am transmis din data de 16 ianuarie a.c.
Încercările de interpretare legate de dosarul cauzei de la procuror reprezintă o flagrantă încălcare a legii. Nici eu, ca Preşedinte, nici ministrul Justiţiei, nici măcar procurorii şefi sau procurorul general nu au acces în dosarul cauzei de la procuror. Cred că domnul ministru Meleşcanu se apropie de situaţia de a fi un ministru care face abuz în serviciu. Este un avertisment pe care i-l dau public. Toate dosarele, toate documentele pe care le-a avut Preşedinţia le-a pus la dispoziţie. Faptul că domnia sa continuă să blocheze acţiunea de începere a urmăririi penale pentru opt miniştri nu este nimic altceva decât abuz în serviciu.
Ministrul Justiţiei nu are dreptul să oprească, să blocheze cererea preşedintelui României de începere a urmăririi penale. Abuzul în serviciu este deja o constatare pe care am făcut-o şi îl avertizez public pe domnul ministru Meleşcanu să respecte legea. Nu are calitatea să oprească, să blocheze cererea de începere a urmăririi penale a preşedintelui României.
Legat de acest lucru, aş vrea să vă mai spun câteva cuvinte. S-au făcut foarte multe speculaţii de ce am transmis într-o singură zi toate cele opt cereri. Exact pentru a nu crea condiţii să apară o mare dezbatere publică pe fiecare caz în parte. Nu am vrut să vă păcălesc nici pe dumneavoastră, pe presă, nici să-mi bat joc de cei pentru care am aprobat începerea urmăririi penale. Pur şi simplu, fiind toate cele opt cazuri, nu s-a putut dezvolta subiect pe fiecare dintre ele. Dacă aş fi transmis în fiecare zi câte un caz, sau la fiecare două zile câte două cereri, ar fi fost de înţeles speculaţia că vreau să fac jocuri politice cu aceste dosare. Am preferat să fie toate într-o zi şi cu asta să închid discuţia şi să nu dau posibilitatea unei dezbateri per cazuri.

Dacă aţi observat, am şi profitat de prevederea hotărârii Curţii Constituţionale din 12 decembrie, care nu mă mai obligă să dau explicaţii publice, şi nu s-a dat nici o explicaţie, exact pentru a nu pune pe aceşti oameni în situaţia de a fi subiect de judecată publică. Preşedinţia nu a dat nici o explicaţie despre nici unul din cele opt cazuri. În aceste condiţii, mi se pare exagerată şi lipsită de eleganţă afirmaţia că trimiţându-le pe toate opt într-o zi, am făcut un joc politic. Nu, doar am avut grijă ca din punct de vedere al Preşedintelui, să nu se poată spune că am protejat demnitari ai statului român în faţa legii.
Toţi trebuie să răspundem şi eu am convingerea că în faţa procurorului, mulţi dintre cei opt vor găsi posibilitatea să se justifice. Şi probabil parte din ei nu vor primi sancţiuni sau nu vor avea depuse dosarele în instanţă. Probabil, nu ştiu. Cum la fel de bine se poate ca toate opt să meargă în instanţă, dar asta-i treaba procurorilor, nu e a mea. Eu nu judec pe nimeni şi nu acuz pe nimeni, doar fac actul de a permite investigarea miniştrilor şi atât.
Mai am de lămurit un lucru. Aud pe foarte mulţi analişti, ziarişti, politicieni întrebând de ce am făcut investigaţii vizavi de cariera profesională a doamnei Norica Nicolai şi de ce nu am făcut legat de Monica Macovei sau de alţi miniştri. Aici răspunsul este simplu şi eu nu voi încălca niciodată legea sau prevederile Curţii Constituţionale.
Eu am fost obligat să procedez la verificarea carierei profesionale, începând din aprilie 2007, în baza hotărârii Curţii Constituţionale.Până atunci, nu am avut precizate nicăieri, în nicio lege, în nicio reglementare această obligaţie. Doi: preşedintele nu are dreptul să verifice miniştrii care au primit votul Parlamentului. Activitatea de verificare o face comisia parlamentară. Ea spune da sau nu, dă aviz pozitiv sau negativ unui ministru.
Deci, acei miniştri care au primit votul parlamentului nu mai sunt verificaţi de Preşedinte, nu mai are această calitate, Preşedintele este obligat să pună în aplicare hotărârea Parlamentului care-i validează prin vot. De aceea la doamna Monica Macovei nu am făcut nicio investigaţie, de aceea la doamna Norica Nicolai am făcut. Din acelaşi motiv am avut reţineri în ce-l priveşte pe domnul Cioroianu şi l-am numit, nu pe relaţia directă Prim-ministru - Preşedinte, ci numai după ce a venit în urma restructurării prin votul Parlamentului. Altfel nu l-aş fi numit nici pe domnul Cioroianu. Acestea sunt precizările pe care doream să le fac.
Întrebare jurnalist: „Domnule Preşedinte, s-a ajuns într-un cerc vicios, domnul Meleşcanu vă trimite la dumneavoastră acte, dumneavoastră îi trimiteţi la domnul ministru interimar. Aţi spus chiar că consideraţi un abuz în serviciu. Ne putem aştepta şi la o suspendare a acestui ministru?”
Răspuns Preşedinte: “Deci, aş vrea să fiu foarte clar, nu există niciun cerc vicios. Este doar o încercare a domnului ministru Meleşcanu de a obstrucţiona Justiţia. Eu nu am primit înapoi dosarul cauzei despre care v-am vorbit, adică raportul în original al procurorului de caz, raportul procurorului general şi cererea mea de începere a urmăririi penale. Acestea, domnul Meleşcanu nu le-a trimis niciodată înapoi şi nu cred că e bine să o facă. În ceea ce priveşte solicitarea dânsului de a primi dosarul cauzei, ea este fără acoperire, pentru că dosarul cauzei i l-am trimis din data de 16. Ce am acceptat să-i trimit? Strict ceea ce aveam. Adică, înaintea de hotărârea Curţii Constituţionale din 12 decembrie, prin care se desfiinţa comisia de la Cotroceni, comisia avea prevăzut în Legea 115, art. 16, obligaţia să ia declaraţii de la miniştrii suspecţi. Aveau dreptul să vină cu avocaţi, aveau dreptul să depună documente în sprijinul lor.
La acea vreme, când exista comisia, se solicitau Parchetului strict documente care să susţină afirmaţiile procurorului, pentru că ele trebuiau confruntate cu documentele pe care le aducea ministrul să le pună la dosar. Acelea sunt documentele pe care eu le-am trimis, pentru că toate dosarele au venit la Preşedinţie înainte de data de 12 decembrie.
Funcţionând Comisia, ea a primit documente pentru a putea face acea anchetă pe care o cerea art. 16. După apariţia hotărârii Curţii Constituţionale, eu nu am solicitat niciun document, pentru că eu nu mai fac investigarea pe care o face comisia, eu pur şi simplu o apreciez, în baza raportului procurorului de caz şi în baza raportului procurorului general.
Dacă am nelămuriri, întreb, strict legat de ministru, pun cererea de începere a urmăririi penale peste cele două documente şi le trimit la ministrul Justiţiei. Acesta este dosarul cauzei. Înainte, în afară de cele trei documente despre care v-am vorbit, intra în dosar şi raportul Comisiei, plus toate documentele pe care le depunea ministrul la dosar. Acum, nemaifiind comisie, această investigaţie nu se mai face. Aceasta este explicaţia. Vă mulţumesc mult, vă doresc o seară plăcută şi mi-aş dori ca Guvernul să nu continue să mai obstrucţioneze Justiţia.
Vă mulţumesc.”