30 ianuarie 2008
COMUNICAT DE PRESĂ
În cadrul şedinţei din data de 30 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a luat în dezbatere sesizarea de neconstituţionalitate a art.I pct.6 din Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", sesizare formulată de un număr de 70 de deputaţi, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie.Obiecţia de neconstituţionalitate a vizat doar prevederile art.181, introduse prin legea de aprobare contestată, potrivit cărora:
"Art.181 - (1) Imobilele pot fi înscrise pe lista prevăzută la art.15 alin.(2) din iniţiativa R.A.-A.P.P.S.
(2) În urma înscrierii pe listă de către R.A.-A.P.P.S. a imobilului aflat în folosinţă cu temei legal a persoanelor fizice sau juridice de drept privat care folosesc imobilele prevăzute la art.11 şi aveau la data de 30 septembrie 2007 toate taxele aferente folosirii imobilului plătite integral, R.A.-A.P.P.S. va solicita, în termen de 15 zile, persoanei fizice sau juridice respective prezentarea unui punct de vedere scris cu privire la cumpărarea imobilului prin negociere directă, pornind de la preţul stabilit la art.14.
(3) Prin temei legal se înţelege folosinţa imobilelor în cauză, în baza unui contract de închiriere, convenţie de cazare sau alt act încheiat de persoane fizice sau juridice de drept privat cu R.A.-A.P.P.S..
(4) Persoana fizică sau juridică de drept privat care foloseşte unul din imobilele prevăzute la art.11 va răspunde, în termen de 15 zile de la primirea solicitării R.A.-A.P.P.S., precizându-şi opţiunea.
(5) Dacă persoana prevăzută la alin.(4) optează pentru cumpărarea prin negociere directă, procedura va fi finalizată în termen de 10 zile de la data depunerii opţiunii.
(6) Dacă persoana prevăzută la alin.(4) nu răspunde în termenul prevăzut sau nu optează pentru cumpărarea prin negociere directă, R.A.-A.P.P.S. va proceda la vânzarea imobilului prin licitaţie deschisă, în condiţiile legislaţiei în vigoare."
În urma deliberării, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art.181 - cuprinse la art.I pct.6 din legea criticată, precum şi cele din art.13 referitoare la "vânzarea prin negociere directă" - cuprinse la art.I pct.3 din lege (care nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare) - sunt contrare dispoziţiilor art.16 alin.(1) din Constituţie, întrucât instituie un regim privilegiat, nejustificat obiectiv şi rezonabil, pentru cumpărarea locuinţelor din fondul de protocol de către deţinătorii acestora.
De asemenea, această soluţie legislativă contravine, sub aspectul formării şi încasării unui preţ pentru imobilele vândute, şi dispoziţiilor art.135 alin.(2) din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, de valorificare a tuturor factorilor de producţie şi de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară.
Întreaga argumentaţie reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Drept urmare, Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" nu poate fi promulgată de Preşedintele României, urmând să fie trimisă Parlamentului spre reexaminare.
Potrivit art.147 alin.(2) din Constituţie, în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
* * *
În cadrul aceleiaşi şedinţe, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra sesizărilor formulate de Preşedintele României, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
În urma deliberării, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a decis că ambele legi sunt constituţionale.
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
31 ianuarie 2008
COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din data de 31 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi a constatat, cu unanimitate de voturi, că dispoziţiile legii, precum şi cele ale art.II şi art.V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2006 sunt neconstituţionale.Decizia este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cursul zilei de 1 februarie 2008, o dată cu transmiterea spre publicare a Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, textul său integral, cuprinzând motivarea acesteia, urmează a fi afişat pe site-ul Curţii Constituţionale, la rubrica "Activitate jurisdicţională - Controlul de constituţionalitate. Decizii de admitere. 2008".
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
Decizia de ieri lasă un pic de ambiguitate care mai prelungeşte perioada în care cei care au prins un loc în casele R.A.-A.P.P.S. se mai pot bucura de acele imobile la o chirie modică. Deşi aici este vorba de foarte mulţi bani în subsidiar, mai interesant, din punct de vedere politic, este cel de al doilea comunicat.
Spuneam acum ceva timp despre ce s-ar fi întâmplat dacă alegerile ar fi avut loc pe legea guvernului şi Traian Băsescu nu ar fi “descoperit” acele prevederi neconstituţionale. Mai spuneam că legile în România nu se fac pentru 100 de ani ci ca simplu “petec de moment” pentru “situaţia de moment”. Iată acum prima lege importantă declarată neconstituţională care provoacă nişte efecte în urmă greu de bănuit. A fost nevoie de un interes al unui om cu bani pentru a se ajunge aici.
"Ar fi o greşeală să se considere că deciziile sunt doar pentru viitor, deoarece în urma unei astfel de hotărâri este ca şi cum acel text nu ar fi existat." "Personal nu sunt mirată de decizia Curţii Contituţionale. În sfârşit, s-a constatat că o asemenea instituţie nu apare în ordinea constituţională a ţării. În opinia mea, mai sunt şi alte astfel de instituţii cărora le va veni şi lor vremea, dar nu vreau să mă pronunţ întrucât nu sunt judecător constituţional şi nu sunt investită cu o astfel de cauză" "Nu se poate vorbi de neretroactivitate în acest caz cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă se spune că această instituţie a funcţionat în afara legii fundamentale.", a declarat preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), doamna Lidia Bărbulescu.
a mai precizat preşedintele CSM.
Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea “poliţiei politice” comuniste după ce a fost sesizată cu această excepţie în cazul fostului lider PC, Dan Voiculescu. CCR a declarat neconstituţionale şi articolele II şi V din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, ale căror prevederi se referă la reglementarea funcţionării CNSAS.
Avocatul lui Dan Voiculescu, senatorul PC Sergiu Andon, afirma că, în cadrul şedinţei de judecată, reprezentantul Ministerului Public a fost de acord "în parte" cu neconstituţionalităţile legislative invocate în acest proces privind contestarea de către liderul conservator a unei decizii CNSAS, potrivit căreia Voiculescu a făcut poliţie politică. Avocatul Sergiu Andon a susţinut că însăşi legea CNSAS lezează drepturi constituţionale, întrucât ar trebui să fie doar o autoritate administrativă autonomă, însă este un organism care îşi depăşeşte atribuţiile. Sergiu Andon preciza că Parlamentul nu avea dreptul să constituie un organism suprastatal, respectiv CNSAS, care nu se încadrează în separarea puterilor statului şi care depăşeşte cu mult în atribuţii prevederile Legii privind Arhivele Securităţii. "Legal această instituţie ar fi trebuit să asigure liberul acces al populaţiei la dosarele Securităţii, nu să facă judecăţi după norme proprii cu mecanisme abuzive, practici abuzive şi rezultate abuzive", susţinea domnul Andon.
Cert este că CNSAS îşi suspendă activitate exact în momentul în care partidele îşi numesc candidaţii pentru alegerile locale, adică o perioadă plină pentru instituţia suspendată. Exită un termen de 45 de zile în care Parlamentul, respectiv Guvernul, trebuie să pună de acord legea cu prevederile declarate neconstituţionale. În toată această durată, instituţia CNSAS este suspendată şi, probabil că şi Departamentul de Investigaţii nu-şi va putea continua activitatea.
Până acum se detaşează două soluţii. Prima soluţie este ca Guvernul României să emită o ordonanţă de funcţionare sub noile auspicii. Cea de a doua soluţie este mai puţin rapidă şi presupune emiterea unei noi legi trecută prin Parlamentul României.
Nu mai produce nici o mirare faptul că normele constituţionale nu spun exact ce trebuie făcut mai departe. Părerile sunt deci împărţite, Astfel, unii din politicieni tind să spună că Guvernul trebuie să intervină, în timp ce experţii independenţi tind să acorde acest rol Parlamentului.
UPDATE:
Se pare că, pur întâmplător, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii urma să studieze nişte dosare de magistraţi. Se pare că, iar pur întâmplător, comunicatul precizează că «dispoziţiile legii, precum şi cele ale art. II şi art. V din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2006 sunt neconstituţionale». În schimb, Încheierea de Şedinţă de la 19.06.2007 a Curţii de Apel Bucureşti a dispus exclusiv sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu art. 7 alin. 2, art. 8, art. 9 alin. 1, art. 11, art. 14 alin. 1 şi 2, art. 15 alin. 5 şi art. 16 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 187/1999". Cu alte cuvinte CCR s-a exprimat la ce nu a fost întrebată. În sfârşit, se pare că mai multe articole din Legea nr. 187/1999 au mai fost atacate în faţa Curţii Constituţionale de încă şapte ori, dar de fiecare dată excepţiile fiind respinse.
Aceste întâmplări îmi construiesc, cărămidă cu cărămidă, un mare semn de întrebare.
16 comentarii:
Probabil ca CC are dreptate si nu stiu daca ar fi analizate la bani marunti cate legi importante ar mai ramane constitutionale.
desigur insa ca solutia convine Fratiei Securitatii care a ocupat din 1990 Romania si ca cei 322 de slinosi vor lasa sa treaca cele 45 zile ptr ca legea sa pice definitiv.
De ce nu sunt doamne mai tanar ca sa ma pot duce sa vomez in alta parte si sa-mi uit originea mioritica de care mi-e scarba si pentru care ma simt vinovat.
CNSAS nu va pica dar, probabil, va fi împinsă soluţia dincolo de alegerile locale şi, eventual, parlamentare. Mie mi se pare evident că momentul ales este strâns legat de alegerile locale, prea s-a dat decizia asta când avea mai mult de lucru.
Bucurati-va ( cel putin pentru moment dupa Bibliotecaru citire),securisti din umbra si baietii vostrii de mingi fostii(si poate si actuali)turnatori care conduc astazi in mare masura tara.
Bucura-se Ristea Priboi si toata lista sa de turnatori ptr care calitatea de turnator akl lui Ristea a fost in 1990 platforma de lansare in politica.
Oricum discursul meu s-a cam radicalizat, caci daca nu va mai fi CNSAS, nu voi mai discuta cu nimeni inainte de a-l intreba pe cineva a carui biografie nu o controlez, daca nu a fost ofiter de securitate sau turnator.
Asa ca e rog sa nu te superi ca incep cu noi doi.
Bibliotecarule nu am fost niciodata angajat cu grade sau civil al securitatii, nu am fost informator nici benevol adica fara angajament si nici in cadru organizat in urma unui angajament.
Nu am luat nici-un leu de la ei, i-am dispretuit(nu urasc pe nimeni, inafara de Ceausescu care mi-a omorat mama cu restrictiile la caldura si in acest sens l-am condamnat public la moarte prin spanzuratoare dar tot ei securistii probabil ca m-au protejat ca desigur turnatorii si-or fi facut datoria.
Tu Bibliotecarule prin varsata ca coleg ce ai fost cu fata lui Ilie, poti material vorbind sa fi fost doar turnator pentru colegii tai de scoala asa ca te intreb ai fost asa ceva?
Am fost pionier şi mi-am dorit să fiu pionier, la un moment dat am fost şi locţiitor de comandant de grupă, adică eram locţiitor pentru cel pus să fie şef peste un rând de bănci :), nu ţin minte însă să fi fost în poziţia să-i ţin locul, poate o dată, cel mult. Prietenul meu care era şef de grupă a ţinut să plece cu părinţii un pic în America, prin emigrare, sfidând total legile morale ale societăţii şi omului nou. :) Apoi, mai mult de nevoie, am fost UTC-ist, fiind ales deşi am făcut un mare mişto (involuntar) la primirea mea în organizaţie. Nu din spirit revoluţionar, dar chiar nu înţelegeam de ce trebuie să intru într-o organizaţie care nu-mi aduce nici un avantaj (la pionieri erau măcar case de cultură la care aveam acces pe gratis). UTC-ul, pe lângă bani (cotizaţia era simbolică), cerea de la tine să fi prezent la şedinţe, să ieşi la acţiuni, adică dat zăpada sau sortat cartofi şi ceapă sau la săpat prin parcuri... Când am terminat liceul eram un mare rocker, cu barbă şi plete, scandalizând conducerea institutului de cercetare la care lucram. Oricât am fost ameninţat că voi fi atras în PCR şi partidul mă va tunde şi mă va rade (mai ales că devenisem şi student), nu au reuşit să facă aşa ceva cu mine.
Am avut o tinereţe protestatară, nu am fost dintre cei care spuneau "şopârle" contra lui Ceauşescu pe sub plapumă, eu spuneam multe lucruri anti-comuniste prin lucrări la Economie politică sau Cunoştinţe social-politice, cum erau pe materiile de liceu pe atunci. Nu o făceam din bravadă ci pentru că de mic am adunat printre prieteni şi colegii mei de şcoală, cercuri de analiză. La început analizam dacă Superman e mai puternic decât Spiderman sau dacă Lamborghini e mai bună decât Lotus, mai târziu imaginăm lumi SF care nu erau constrânse de politică. Singurul meu contact conştient cu un agent al Securităţii (sau ofiţer, că nu ştiu cum se numeau) a fost atunci când era să fac vânt într-un dulap unui ins pirpiriu care m-a scos din sărite cu o prostie fără seamăn tocmai în biroul celor de la personal (plin de domnişoare drăguţe). După ce a plecat oarecum repede, probabil că s-a speriat un pic, am observat că şi fetele din birou erau un pic speriate de faptul că puteam pocni pe cel de la securitate. În rest nu am avut nici un contact conştient cu Securitatea, ca poliţie politică, cum se spune acum, în sensul că pentru mine securiştii erau asemenea poliţiştilor, nişte oameni ca toţi ceilalţi care beneficiau de nişte avantaje sociale şi se dădeau mari pe stradă mergând cu pistolul la vedere şi aveau magazine speciale... pe care era mai bine să-i ocoleşti. Undeva, în subconştient, toată viaţa am evitat autoritatea şi omul în uniformă, oricare ar fi fost acea uniformă. Sincer, recunosc, pe vremea aceea eram un produs al generaţiei comuniste, nu ştiam străinătatea decât ca pe un spaţiu descris de fotografiile din cataloagele de tip Nekerman şi trupe rock. Nu aveam conştiinţa unei alternative, chiar nu ştiu ce aş fi făcut dacă ar fi venit cineva la mine să mă întrebe ceva. Slavă Domnului că nu a venit nimeni. Acum poţi gândi cu totul altfel pentru că ai ambele variante ale problemei, pe atunci cei tineri erau lobotomizaţi. Cei mai în vârstă ar trebui să se gândească că noi, produsul propagandei, vedeam în Şantierele României un act de curaj patriotic şi nu un loc de înmormântare ale dizidenţilor, despre duşmanii poporului ni se spunea că fac trafic de droguri, moartea albă, trafic cu arme şi toate acele povestiri din revista Pentru Patrie. Este evident că maşinăria de făcut manipulare crease un model de gândire celor ce erau născuţi sub comunism. Ceea ce nu înseamnă că nu te puteai ghida după bunul simţ şi nu-ţi turnai la doamna profesoară sau oricine altcineva colegul de clasă că a spart un geam sau ce ar fi făcut el. Acum putem face o comparaţie, putem acţiona raţional.
Să nu-şi facă nimeni iluzii însă că SRI sau celelalte servicii de informaţii nu au reţele de informatori. Poate că nu se mai trimit cei împotriva guvernului la canal (acum se numesc global OPOZIŢIE), dar sunt convins că se mai înscenează din când în când un dosărel, de exemplu. Sistemul e schimbat dar oamenii nu se schimbă în esenţa lor. Eu am fost dintre cei care am susţinut, şi susţin şi azi, tardiv, că nu ar fi trebuit desfiinţate CAP-urile şi IAS-urile ci valorificate că nu ar fi trebuit să se dea banii înapoi de la părţile sociale, că nu ar fi trebuit să fie împroprietăriţi cu cupoane de privatizare 18 de milioane de oameni şi acele acţiuni ar fi trebuit vândute, că nu mai este cazul să vânăm vrăjitoare după 18 ani de la căderea comunismului şi că o CNSAS-ul ar trebui să publice milioanele de dosare pe internet, în mod documentar. Suntem atât de obsedaţi de trecut încât nu mai putem să înaintăm. Sigur, moralitatea este un lucru bun, este bine să existăm urmând criteriile de moralitate. Ce valoare are însă judecarea moralităţii de atunci cu moralitatea de acum? Ce sens are ca noua istorie să repare istoria greşită de acum 70 de ani. Mi se pare absurd retrocedarea celor luate de comunişti, este ca şi cum am face cerere Rusiei să ne dea Basarabia. Luăm un castel precum Peleşul şi îl dăm spre dărâmare cuiva care nu are cum să-l întreţină? S-a plecat pe o pantă totalitară, iată, alt totalitarism, care va duce la distrugerea societăţii.
Revenind la SRI, sunt curios cum va fi următoarea vânătoare de poliţişti politici după alţi 50 de ani, din păcate pe atunci nu voi mai fi.
Ei, dacă tot ce am spus mai sus mă fac colaborator cu sistemul, asta e. Nu mă voi schimba pentru a ieşi bine în faţa celor din jur, ar însemna să-mi contrazic propria fiinţă, nici nu voi nega cei aproape 20 de ani pe care i-am trecut în comunist şi care sunt, de voie de nevoie, mare parte din ceea ce sunt astăzi. Nu eu am ales să mă nasc atunci, nu eu am ales să mă nasc în România. Sunt multe lucruri în trecutul meu pe care le-aş face altfel acum, dar nici unul dintre ele nu are de-a face cu comunismul sau securitatea.
Nu, nu te fac, ai avut o evolutie absolut normala pentru un tanar de varsta ta.
Nu pot insa sa accept "pupat piata independentei" nu atat cu cei de pana in 89, ci cu cei de dupa, chiar daca sunt probabil aceiasi.
Pareau mai umani in perioada copilariei tale(desigur nu vorbesc de Pitesti si de toate crimele dar de prin 64-65pusesera manusi, lungisera lantul si cred ca tu, poate nu i-ai simtit limita pana in 89 cand s-a rupt.
Eu sunt un om care l-am facut sa transpire pe Dan Amedeo Lazarescu in sediul partidului sau, fara replica mai mult decat a facut-o in mod murdar Cristoiu si pe Patriciu(in alta situatie) sa plece dupa ce s-a inrosit si a ramas fara replica.
Nu am intentia sa cad in fund in fata tuturor surogatelor de tot soiul, si-n toate domeniile care vor sa conduca Romania si nu vreau sa-mi pierd sa sa renunt la dreptul castigat in ~89, de aspune surogatelor ca-i consider surogate, impostorilor ca-i consider impostori, si asasinilor ca-i consider asasini si ca pe mine nu ma pacalesc.
In fata unui singur surogat, imi scot palaria si anume in fata surogatului de Thomas Becket, chiar si pentru un milimetru din stofa acestuia ar avea cineva.
Aşa este, oamenii îmi păreau atunci altfel. Marea manipulare în cazul meu este că mi s-au spus basme cu Făt-Frumos când eram mic, şi acolo binele triumfa.
Judec oamenii pentru ceea ce sunt şi nu pentru grupul la care sunt părtaşi. Nu cred că oamenii erau mai buni sau mai rău decât acum, cum nu cred că cei care au făcut rău atunci sunt astăzi schimbaţi, smeriţi şi pocăiţi. Nu-i pot urî pe cei din trecut, pe cei prezenţi sau pe cei din viitor, fiecare este omul care alege să fie. Cel mult mă pot urî pe mine pentru că nu am fost la înălţimea propriilor aşteptări atunci când m-am purtat egoist sau indiferent.
Mie nu mi-a trecut furia asa ca sper ca maine sa merg la Universitate si imi iau si un buzdugan cu mine, pentru basmele tale dar ma duc caci:
Ce ma bucur sa vad harti, dar azi sunt in dispozitie extremista:
@
NU ESTE DE GLUMA :
Am citit decizia CC si nu comentez amanuntele tehnice-juridice. Unele lucruri relativ marunte s-ar putea rezolva, dar altul este scopul si s-a ajuns la ceace de mult timp ma ingrijora si pe care l-am spus pe peste tot si cui vrea sa asculte, ca aceasta CC este ea neconstitutionala in sine, fiind o instanta absoluta deci dictatoriala, careia teoretic nici intregul popor nu-i poate schimba o decizie, deci repet functionand DICTATORIAL. Este precum Ceausescu, un stat in stat, si in plus este formata din judecatori neliberi ei insisi, provenind unii din zona cea mai abjecta a puterii comuniste.
Solutia? :
a. Isi dau demisia(ceea ce cel care functiona la fel de discretionar adica NICOLAE Ceasusescu nu a facut si in consecinta a luat glontul)si apoi se modifica repede Constitutia pentru ca CC sa nu mai fie stat in stat putand fi controlata de popor;
b. Daca natiunea are coloana vertebrala si CC nu-si da demisia sunt intrunite conditiile din declaratia drepturilor omului si cetateanului care permite unei natiuni sa intervina in forta pentru a elimina derapajul evident de la democratie;
Sa speram ca nu se va ajunge acolo…
:)
Aşa este. Nici eu nu înţeleg de ce preşedintele e ales, parlamentul este ales, guvernul este şi el pus prin intermediul preşedintelui şi al parlamentului, dar judecătorii sunt nu numai numiţi dar şi inamovibili, adică o dată cocoţaţi acolo nu mai pot fi daţi jos de nimeni. Nu cred că buzduganul sau paloşul ar fi o soluţie bună ci, mai degrabă, să fie strecurată în legea electorală alegerea judecătorilor prin plebiscit, aşa cum se întâmplă şi în america.
Pana nu pun eu mana pe buzdugan nu se va face nimic asa ca o sa pun
PS. De fapt nu eu ar trebui sa faca ci voi, dar voi sunteti scopiti, asa se spune in Moldova?
DA :) Castraţi, neputincioşi, impotenţi.
Domnule Ion Adrian, atunci vă aşteptăm la ceasul Universităţii.
,,ADEVARUL,ADEVARUL ESTE DINCOLO DE NOI,PENTRU CA DACA S-AR CUNOASTE DE TOTI ,AR ADUCE MAI MULTA SUFERINTA DECIT LINISTE ,, BIBLIOTECARULE am o intrebare ca tu esti mai invatat decit mine ,deci Pelesul a fost construit de Carol II,care a gasit o comoara dacica atunci cind a sapat fundatiile castelului,este adevarat ,este poveste,esentialul este ca comoara respectiva erau tablite de aur scrise cu simboluri dacice,de pe care Carol a facut matrite de plumb,doua intrebari (1)daca este adevarat toata istoria dacica trebuie transcrisa ?(2)cu ce drept regele a revendicat acel castel cind a fost construit din acel aur dacic?
Vă recomand cartea "Tezaurul dacic de la Sinaia - Dumitru Manolache". Adevărul este că nu se ştie. Iar adevărat este că probabil astfel de gesturi, adică a topi aurul găsit prin oale îngropate, este un fapt banal în istoria României. O fac cu toţii, de la ţărani până la regi. Trebuie spus că aurul în monede a început să aibă valoare numismatică în perioada din urmă, înainte vreme aurul era aur, brăţările dacice ar fi fost nişte banale bijuterii prăfuite. De altfel, cloşca cu puii a şi fost un pic spartă, pentru că nu a fost furată pentru valoarea ei străveche. Timpurile se schimbă, acum un timbru "Cap de bour" nu mai este un simplu timbru de lipit pe plic.
Eu aş întreba un pic altfel, "Cu ce drept a dat statul Român astfel de monumente-clădire istorică înapoi?" Ce ne facem dacă cineva revendică calea ferată, străzile... doar acestea există de dinainte de comunişti şi le-a făcut cineva.
Sigur decizia nu a fost luată de KKK (Kurtea Konstituţională a Kuristanului)?
BIBLIOTECARU@ MULTUMESC FRUMOS PENTRU INFORMATIA CU ,,TEZAURUL DACIC DE LA SINAIA ,,AM SA CITESC SA VAD CE SI CUM?INCA O DATA BIBLIOTECARULE@ MULTUMESC FRUMOS.UN ANONIM
Am trecut azi pe la 14 3o si inafara de cativa provocatori la standul cu taxa auto, nu era nimeni dar aseara am auzit ca este duminica la pranz cand nu stiu daca o sa mai ajung .
Trimiteți un comentariu