iunctio

---

(Uniune)
Sărbătorim unirea prin dezbinare. Nu e de mirare, vorbim doar de o formă specială de democraţie în României. La noi e totul special, chiar şi păsările zboară un pic altfel decât în alte părţi, mai împiedicat mai cu efort mai trist în cântec, mai cu jale, şi visul are legat de el o ghiulea de tuci. Da, România este experta europeană în jale.
Astăzi poporul român a huiduit politica românească. Nu l-a huiduit pe Tăriceanu, nu l-a huiduit pe Băsescu, nu a huiduit o persoană anume, un partid anume… astăzi poporul român strâns la Iaşi într-o piaţă istorică a huiduit politica românească în integritatea ei. S-a întâmplat asta deşi noua propagandă a avut destui aplaudaci de o parte şi de alta a spectrului politic. Am asistat la o imagine sinistră, intrată în putrefacţie, o imagine care mi-a produs silă. În tribuna oficială se derula un film prăfuit şi plin dă ţărână, dar nu acea ţărână sfântă ruptă din esenţa credinţei şi iubirii de ţară, ci provenită dintr-un colb al betonului igrasios.
Au fost necesari 149 de ani ca să se ajungă aici. Poporul s-a bucurat de atunci de alte câteva ori, poporul a mai dansat natural şi spontan Hora Unirii. Politicienii însă dansează pe ascuns o altfel de horă, a dezbinării, a urii, a mâncătoriei, a micimii, a dezumanizării.
Discursurile au fost lucrate până la perfecţiune. Dacă cineva nu ar fi cunoscut realitatea nici nu ar fi sesizat cele câteva înţepături strecurate copilăreşte pe ici şi pe colo.
"Liderii politici de atunci au lăsat deoparte toate neînţelegerile şi divergentele…", se auzea nenatural glasul lui Tăriceanu în timp ce piaţa bolborosea huiduieli şi acei bravo meniţi să întrerupă discursul. Dar să citim împreună discursul premierului pentru a ne bucura de o normalitate virtuală.

Dragi români,
Revin astăzi cu mare bucurie în mijlocul dumneavoastră, aici, în inima Moldovei, într-un moment aniversar, pentru a sărbători împreună ceea ce timp de secole a reprezentat idealul tuturor românilor: şi anume, UNIREA.
Primul Articolul din Constituţia României arată că: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Unirea Moldovei cu Ţara Românească a fost primul pas în dobândirea acestui statut ce avea să fie consacrat definitiv şi ireversibil prin Marea Unire de la 1918.
În ianuarie 1859, românii au avut un obiectiv capital iar liderii politici ai acelor vremuri au lăsat deoparte toate neînţelegerile şi disensiunile şi au ales acelaşi domnitor: Alexandru Ioan Cuza.
Liderii politici de atunci, indiferent de culoarea lor politică, au ştiut să pună interesele României înaintea intereselor politice personale. Unirea, libertatea au fost câştigate în acest mod.
Astăzi, ca şi în 1859, şansele de progres ce se deschid României sunt imense. Ca şi atunci, astăzi românii îşi doresc să trăiască liber şi prosper ca cetăţeni europeni.
Momentul istoric al Unirii este unul dintre cele mai valoroase momente de solidaritate ale naţiunii noastre, când liderii politici ai vremii au pus interesul naţional înaintea a ceea ce îi despărţea.
Este o lecţie de istorie importantă pentru noi toţi, oamenii politici de astăzi, care ne raportăm la miza reală a politicii pentru România şi pentru români.
Am convingerea că solidaritatea şi unitatea sunt mult mai de preţ şi mai folositoare românilor decât dezbinarea sau tensiunile ce ne depărtează de preocupările de zi cu zi ale cetăţenilor.
Aniversăm astăzi 149 de ani de la unirea Principatelor şi suntem în cel de-al doilea an al apartenenţei României la Uniunea Europeană.
Această zi a Unirii ne îndeamnă să ne punem din nou întrebarea: „Este aceasta România europeană pe care ne-o dorim ?”.
Avem datoria ca anul 2008 să reconfirme coeziunea noastră pentru proiectul României moderne. Să lăsăm deoparte disensiunile astfel ca ceea ce contează cu adevărat, şi anume obiectivele majore ale românilor, aspiraţiile lor, să poată fi atinse cu succes.
Aceste lucruri trebuie spuse acum, răspicat, pentru că trebuie să învăţăm din exemplul unor bărbaţi ca Mihail Kogălniceanu, Ion. C Brătianu, Alexandru Ioan Cuza. Trebuie să învăţăm din înţelepciunea lor, din voinţa lor de a pune deoparte interesele personale, atunci când obiectivele naţiunii cereau să acţioneze împreună.
Am venit aici împreună cu un urmaş al unuia dintre liderii politici care au realizat Unirea şi România modernă: Mihail Kogălniceanu. Mă bucur că este membru al PNL, păstrând tradiţia înaintaşului său. Am vorbit cu el şi cu mulţi alţi români iar gândurile acestea le aparţin în primul rând lor.
Mesajul pe care vreau să îl adresez astăzi colegilor politicieni şi tuturor românilor este unul de speranţă. Sunt sigur că ne vom putea ridica şi noi la înălţimea moştenirii pe care ne-a lăsat-o generaţiile ce au înfăptuit unirea românilor, şi anume unitatea României moderne.
Am încredere că spiritul Unirii va învinge, în folosul românilor!
Libertatea, Justiţia şi Prosperitatea sunt posibile, pentru fiecare român, în România europeană.
La mulţi ani Români, la mulţi ani România!
Da. Premierul a lăsat un mesaj de speranţă. Şi cei din piaţă huiduiau tot a speranţă, speranţă ca politicienii de acest fel vor fi o dată uitaţi.
Apoi edilul, cu bandă tricoloră de edil, a anunţat pe preşedinte. Huiduielile au continuat şi aplauzele au acoperit şi ele discursul preşedintelui.
"Îmi face plăcere să revin la Iaşi, dar nu-mi face plăcere să politizaţi o sărbătoare a moldovenilor". Dar nimeni nu părea a asculta, nimeni nu părea că a sesizat ironia fină la discursul premierului. Traian Băsescu, uşor descumpănit, îşi continuă discursul monoton, fără hârtie ajutătoare…
Aş vrea să vorbim despre Unire ca despre un început. Unirea Moldovei cu Ţara Românească a fost un moment care a prefigurat evenimentul de mai târziu, evenimentul de la 1918. Anul acesta sărbătorim 149 de ani de la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, dar sărbătorim 90 de ani de la Marea Unire, de la Unirea care a făcut din România o ţară puternică, iar din români, o naţiune puternică.
Cuza a fost simbolul Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Unirea a fost, în primul rând, o expresie a voinţei românilor. Românii au avut şansa atunci să aibă oameni politici inteligenţi care au ştiut să valorifice, pe de o parte, voinţa românilor, iar, pe de altă parte, o conjunctură politică ce le-a permis să facă Unirea celor două Principate.
Unirea a fost actul politic de la 5 şi 24 ianuarie. A urmat o perioadă destul de dificilă de realizare a unirii administrative. Au trecut câţiva ani până când s-a realizat prima întrunire a Parlamentului, în 1862, când pentru prima dată s-a pronunţat cuvântul România, un cuvânt drag nouă tuturor.
Efortul administrativ a fost cel puţin la fel de mare ca efortul politic. El a însemnat crearea de legi, el a însemnat crearea de instituţii. Una din instituţiile fundamentale create atunci a fost Înalta Curte de Casaţie, o Curte care putea să caseze orice decizie a tribunalelor din Moldova şi Ţara Românească, o Curte care însă avea şi o altă misiune, aceea de a judeca faptele înalţilor demnitari şi ale miniştrilor din proaspătul stat.
Iată că nevoia de egalitate între români vine de aproape 150 de ani. Nevoia ca toţi să fim egali în faţa legii a fost exprimată şi de Kogălniceanu, în adresarea sa către Cuza, adresare în care i-a spus: "Măria ta, fă să dispară arbitrariul, fă ca legea să fie puternică, fă ca legea să fie tare". Sunt deziderate pe care le avem şi noi astăzi şi vom continua să le avem, pentru că, altfel, societatea nu poate fi egală. Oamenii nu sunt egali în faţa legii atunci când sunt trataţi diferit.
Dar dincolo de ce a însemnat unirea Moldovei cu Ţara Românească, probabil că astăzi, la sărbătoarea de la Iaşi, la sărbătoarea populară de la Iaşi, este bine să privim la viitor. Ca şi atunci, la momentul în care Cuza era ales în Moldova şi în Ţara Românească, România are nevoie de reforme, desigur, la alt nivel şi cu alte obiective.
Avem nevoie de continuarea proceselor de modernizare a statului român. Avem nevoie de continuarea proceselor de modernizare a justiţiei în România. Avem nevoie de instituţii ale administraţiei de stat care să-i servească pe români, în primul rând. Avem nevoie de modernizarea agriculturii, a educaţiei, avem nevoie a sănătăţii – sistemul de sănătate care trebuie să răspundă nevoilor românilor. Şi, în sfârşit, putem discuta despre nevoia de modernizare a infrastructurilor, nevoia de modernizare a aparatului birocratic al statului român.
Toate acestea sunt obiective pe care le putem realiza dacă suntem solidari. Solidari, în primul rând, cu aspiraţiile românilor, solidari cu viitorul nostru, solidari cu ideea că România nu poate să rămână o ţară care să se plimbe în zona de mediocritate. Poporul român merită mult mai mult, iar politicienii au obligaţia să dea poporului ceea ce merită. Reformarea sistemelor administrative ale României, odată cu reformarea clasei politice sunt garanţii că acest lucru va fi realizat.
Fără voinţa de a moderniza statul român nu vom reuşi, şi primii care trebuie să aibă această voinţă sunt oamenii politici. Vă asigur că, în ceea ce mă priveşte, voi continua să militez pentru modernizarea instituţiilor statului, pentru punerea instituţiilor statului în slujba românilor.
Dragi ieşeni, dragi moldoveni, vă doresc o sărbătoare plină de bucurii, vă doresc să fiţi solidari, iar ziua de 24 ianuarie să fie întotdeauna o sărbătoare a dumneavoastră şi, în acelaşi timp, o sărbătoare a românilor! La mulţi ani, moldoveni!
Vă salut, dragi ieşeni, oraş a parte din copilăria mea şi vă doresc din tot sufletul să trăiţi bine!”
Discursul despre Istoria moderă a României nu a mişcat pe nimeni. Tradiţionalul “Să trăiţi bine!” nu a mai avut nici un fel de reacţie. Ceremonialul religios părea mai degrabă că ar fi fost prohodul actualei clase politice.
Preşedintele a plecat mohorât iar baia de mulţime nu i-a mai produs acea plăcere de fiecare dată. Preşedinte şi premier au început să simtă dispreţul popular dar se fac în continuare că nu le pasă.

Coborârea de pe scenă parcă este o coborârea de pe înălţimile zeilor. Cei doi devin simpli cetăţeni. Sunt cuprinşi fiecare de valul celor veniţi să-i susţină în nişte valuri simbolice. Strâns de mână, fotografi, fanfara intonând Hora Unirii…
Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu s-au prins în hore separate, interese separate, ţări separate, vieţi separate…
Limuzina Oficială l-a furat pe Traian Băsescu şi la dus la Focşani. Şi acolo este o sărbătoare a unirii, o altă piesă, aceiaşi actor.
„Bine v-am regăsit, vrânceni, bine v-am găsit, dragi focşăneni! Înainte de orice, aş vrea să salut pe elevii Colegiului Naţional Unirea care se află astăzi în piaţă. 119 ani de tradiţie ne fac să ne gândim că, într-un astfel de colegiu, nu pot să fie pregătiţi decât tineri care evoluează în viaţă cu dragoste pentru ţara lor.
Sărbătorim 149 de ani de la aşa-numita Unire Mică. A fost, însă, atât de mare pentru români, pentru că, fară ea, nu ar fi fost posibilă..."