Când am văzut ştirea seacă: "Bibliotecarul Sfântului Sinod a trecut la cele veşnice", nu mi-a venit să cred. Vreau să adaug ceva care să reprezinte pe Bibliotecar, dar totul este prea puţin, mult prea puţin. Am găsit un text care spune oarecum cine a fost Pãrintele Grigore Băbus pe http://odaia.go.ro/:
Bibliotecarul de la Mãnãstirea Antim
L-am gasit pe Pãrintele Grigore Babus în chilia sa, pierdut printre sute de mii de volume. Biblioteca Sfântului Sinod de la Mãnãstirea Antim din Bucuresti, locul unde s-a ascuns de lume si în care oamenii l-au cautat ca sã i se spovedeasca.
Coleg de Seminar la Cernica al Patriarhului Teoctist si al Pãrintelui duhovnic Sofian Boghiu, Arhimandritul Grigore Babus spune ca a fost "un slujitor permanent si statornic al Domnului".
"Draga, am ajuns un om batran si cocosat", se adreseaza pãrintele, strangându-mi mainile cu caldura în causul palmelor sale. Maini care au cunoscut durerea catuselor în detentie la Jilava si Aiud si care au sapat apoi la digul de la Salcia, în cei mai mult de zece ani de munca silnica. Nici glasul de odinioara, imprimat pe o caseta veche din alte timpuri, nu i-a mai ramas decât amintire.
Ultimul ucenic
"Draga, eu sunt din comuna Teiesani, judetul Prahova, iar la 13 ani am plecat la Mãnãstirea Cheia." Il avea acolo pe unchiul lui, batran la 70 de ani, caruia i-ar fi folosit un ajutor. Toti cãlugãrii din mãnãstire erau ucenicii lui, iar Pãrintele Grigore Babusi-a fost ultimul. "Am mers la 13 ani si am stat pânã la 18. Ma ocupam de toate treburile, faceam curatenie, mancare, spalat, curatat, toate ale copilului", spune Arhimandritul Grigore Babus, ferecându-si privirea sub pleoape.
Rânduit sã dea examen la Seminar, dupã cum isi deapana viata, bibliotecarul Sfântului Sinod a cazut în banca alaturi de cel ce a fost Pãrintele Sofian Boghiu, pe care mai târziu l-a regasit staret la Mãnãstirea Antim, acolo unde s-a si stins din viata.
Dupã Seminar, Pãrintele Grigore Babus a fost numit cantaret la Patriarhie si apoi diacon, iar în 1948, hirotonit preot si ales staret pentru Mãnãstirea Cheia. Acolo a stat numai trei luni, pentru ca Patriarhul Iustinian l-a chemat inapoi în Capitala, la Catedrala, unde intr-un final l-a numit bibliotecar, lângã actualul Arhiepiscop al Clujului, Bartolomeu Anania, la Palatul Patriarhal. Acum Biblioteca a Sfântului Sinod de la Mãnãstirea Antim.
Anii de detentie
Tot de la Catedrala l-a luat si Securitatea în 1959, la 13 martie. "N-am inghitit comunismul ", se scuza pãrintele. I-au cotrobait prin casa, i-au luat lucruri, cristaluri, mobilier vechi si de valoare si o cruce de aur pe care o primise de la Patriarhul Iustinian. N-au reusit, în schimb, sa-i smulga vreo vorba despre ceilalti. Si mai ales nu au apucat sã il treaca prin reeducare.
"M-au luat si m-au dus la inchisoarea Uranus, doua luni de ancheta, la Jilava, trei luni, si în final la Aiud." La Uranus a inceput ancheta, l-au pus fata în fata cu Radu Gyr, legat la ochi cu doua bucati de tabla prinse cu guma, sã nu vada în laturi. "Piatra din piatra sã nu rãmâna din aceasta puscarie", a spus atunci Pãrintele Grigore Babus, când, ca un caine tras de lesa, era plimbat pe scarile inchisorii dintr-o camera de tortura în alta. Si nu a mai ramas nici o caramida din puscaria Uranus. In schimb, isi aduce aminte Arhimandritul de Adrian Sas, omul care s-a ocupat de el si care la finele anchetei a simtit nevoia sã isi lipeasca palmele groase de fata pãrintelui. "Il compatimeam, era un copil, daca avea 20 de ani."
"La Jilava am stat trei luni, intr-o camera cu trei paturi suprapuse, unde eram la gramada, cate doi intr-un pat de 70 de centimetri. O viata infernala." Nici la Aiud nu a fost mai bine, dar dupã scurta vreme a ajuns la Salcia si apoi la munca aproape de Dunare, unde gardianul, "om cumsecade, care ne pazea", l-a lasat sã cante lângã apa.
Numai când s-a intors acasa, în ‘62, cu o camasa cu maneca scurta si o plasa cu maruntisuri, nimeni nu l-a mai cunoscut. Dar i-au dat postul inapoi, cei de la Ministerul Cultelor l-au sfatuit sã uite ce i s-a întâmplat, iar credinciosii au inceput sa-i calce pragul sã il asculte si sã i se spovedeasca.
"Ati avut cosmar, Preafericite!"
L-a cunoscut pe Patriarhul Teoctist la Seminarul de la Cernica, dar i-a fost povatuitor mult mai târziu, în 1990, când Preafericitul a ramas la carma Bisericii Ortodoxe Române. De ce l-a sfatuit pe Patriarh sã rãmâna? "Pleca cine era seful si nu se intrevedea cine sã fie. Nu era o lupta, dar se cauta si au ajuns la atatea formule, asa cu semn de intrebare." Era Pãrintele Cleopa de la Sihastria, om teologic pregatit, duhovnic mare, dupã cum spune Pãrintele Babus, dar care nu vroia sã se faca Patriarh. "Ori la treaba asta nu merge oricum numai cu duhovnicia, trebuie sã te lupti cu cei din preajma ta si cu cei de departe." Atunci l-a sfatuit pe Preafericit sã se interneze undeva si apoi sã stea o vreme la o mãnãstire pânã se limpezesc apele. "Si asa a fost la Elias doua luni si o luna la mãnãstire la Sinaia." Când a aflat ca va pleca o delegatie la patriarh sã il convinga sa renunte l-a sunat: "Sa-i primiti cu zambet si bunavointa si primul cuvânt sa va apartina". Chiar daca a fost amenintat de musafiri, Patriarhul Teoctist l-a ascultat pe pãrintele de la Antim: "Nu-i adevãrat ca au fost aici. Ati avut cosmar, Preafericite!". A doua zi când a dat telefon la Palat a fost informat ca se intoarce Patriarhul.
CV Grigore Babus
S-a nascut la 3 iunie 1915 în comuna Teiusi, judetul Prahova. La 13 ani a plecat ucenic la Mãnãstirea Cheia, acolo unde era staret unchiul sau, Pãrintele Grigore Georgescu. Dupã numai 5 ani, când a implinit varsta majoratului, s-a dus si a dat examen la Seminarul Teologic de la Cernica. Seminarului i-au urmat Facultatea de Teologie si ani petrecuti în Bucuresti si la Cheia, pentru inceput drept cantaret la Catedrala, iar apoi ca staretla Mãnãstirea Cheia. Acum, Arhimandrit, Pãrintele Grigore Babus este bibliotecar la Biblioteca Sfântului Sinod de la Mãnãstirea Antim.
Mai este şi anunţul Patriarhiei, mai mult tehnic decât îndurerat:
A trecut la cele veşnice
Un distins slujitor al altarului şi un iubitor de cultură
ARHIMANDRITUL GRIGORIE BĂBUŞ
(03.06.1915 – 07.02.2008)
S-a născut la data de 3 iunie 1915 în comuna Teişani, jud. Prahova. La vârsta de 13 ani, a intrat ca frate începător la mănăstirea prahoveană Cheia, unde era stareţ unchiul său, Arhimandritul Grigorie Georgescu. Aici a îndeplinit cu râvnă mai multe ascultări, printre care cea de paracliser. La vârsta de 18 ani, a susţinut examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, având colegi apropiaţi pe monahul Teoctist Arăpaşu, viitor patriarh al României şi pe monahul Sofian Boghiu, viitor stareţ al Mănăstirii Antim din Bucureşti.
După absolvirea Seminarului Teologic, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, înscriindu-se apoi şi la cursurile de doctorat. Fiind înzestrat cu o voce deosebită, a devenit, pe rând, cântăreţ şi ierodiacon la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, iar apoi, la data de 22 februarie 1948, ieromonah. Mai târziu a fost numit stareţ al Mănăstirii Cheia, până când Patriarhul Justinian l-a readus la Bucureşti, unde o vreme a fost duhovnic al studenţilor Facultăţii de Teologie, iar în anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către Episcopul Vicar Patriarhal Teoctist Botoşăneanul. Patriarhul Justinian i-a încredinţat misiunea de a se ocupa de organizarea Bibliotecii Sfântului Sinod, din incinta Mănăstirii Antim, unde a lucrat împreună cu prietenul său Arhimandritul Bartolomeu Anania.
În data de 25 martie 1956, de Bunavestire, a fost hirotesit arhimandrit de către însuşi Patriarhul Justinian.
În anul 1959, la 13 martie, noaptea, a fost arestat de securitate, care i-a confiscat şi puţinele lucruri pe care le avea. A fost închis vreme de câţiva ani împreună cu părintele profesor Dumitru Stăniloae, profesorul Teodor M. Popescu, poetul Radu Gyr, şi alţii, suferind în sinistrele închisori de la Aiud şi Jilava. Eliberat din închisoare în anul 1964, Arhimandritul Grigorie Băbuş revine la Mănăstirea Antim din Bucureşti, la Biblioteca Sfântului Sinod pe care o va sluji cu dăruire şi pricepere, precum şi la altarul Sfintei Catedrale Patriarhale, mai bine de 50 de ani.
A scris câteva cărţi şi multe articole, printre care:
Izvoare liturgice şi pastorale;
Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann;
Lumină pentru suflet-predici.
Slăbit de vârstă şi de boală, părintele Arhimandrit Grigorie Băbuş s-a retras la mănăstirea de metanie, Cheia, în noiembrie 2006, petrecând ultimii ani în rugăciune şi nevoinţe, primind adesea vizita fiilor duhovniceşti.
A trecut la cele veşnice în 7 februarie 2008, dată care coincide cu ziua de naştere a colegului şi prietenului său, Patriarhul Teoctist (7 feb. 1915).
Părintele Arhimandrit Grigorie Băbuş a slujit ca preot, cu evlavie şi măiestrie, timp de 60 de ani. A ctitorit şi cultivat o bibliotecă valoroasă şi mult folositoare, Biblioteca Sfântului Sinod. A încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al Poporului român.
Rugăm pe Hristos Domnul, Păstorul Cel Bun, să aşeze sufletul lui în ceata drepţilor şi în comuniunea sfinţilor Săi slujitori.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru toţi cei îndoliaţi.
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
7 februarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu