Domnului preşedinte al Partidului Naţional Liberal, Călin Popescu Tăriceanu,
Domnului preşedinte al Partidului Social-Democrat, Mircea Geoană,
Domnului preşedinte al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor,
Domnului preşedinte al Partidului Democrat Liberal, Emil Boc,
Domnului preşedinte al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Marko Bela,
Ca om politic şi ca preşedinte de partid nu pot rămâne indiferent şi nu pot să nu atrag atenţia asupra capcanei pe care o întinde primul om politic al ţării, prin noile sale aprecieri referitoare la clasa politică. Jocul preşedintelui ne îndepărtează de la problemele reale, de la ceea ce ar trebui să fie prioritar pentru clasa politică, răspunzând exclusiv nevoii domniei sale de a fi în centrul atenţiei.
Dacă scandalul s-a substituit înţelegerii, dacă acolo unde ar trebuie să fie un exemplu de echilibru, se găseşte tocmai sursa conflictului, atunci fiecăruia dintre noi, care ne aflăm acum la conducerea partidelor politice, îi revine obligaţia de a găsi resursele pentru a ne opune scandalului nesfârşit.
De a ne opune transformării trivialităţii în politică de stat şi a onomatopeei în ofertă politică.
Dacă tot ceea ce facem este să răspundem atacurilor preşedintelui cu atacuri, ne îndepărtăm chiar de logica dezbaterii politice: găsirea soluţiilor pentru problemele oamenilor - cei care aşteaptă aceste soluţii, din ce în ce mai sătui de un joc fără utilitate şi fără final; cei cărora, în locul traiului mai bun promis acum patru ani, li se oferă circ.
Fac un apel la deschiderea dumneavoastră spre dialog, pentru a bloca transformarea invectivelor preşedintelui în preocuparea principală a clasei politice.
Fac un apel la boicotarea tuturor declaraţiilor preşedintelui fără legătură cu agenda cetăţeanului, cu atribuţiile fireşti ale şefului statului şi cu esenţa relaţiei instituţionale dintre ceea ce ar trebuie să fie primul responsabil politic al României şi ceilalţi actorii politici.
Lăsându-i astfel preşedintelui responsabilitatea declaraţiilor incendiare, lansez un apel pentru revenirea la esenţa dezbaterii politice: găsirea programului şi acţiunii care răspund cel mai bine nevoilor oamenilor.
Lăsându-i astfel preşedintelui posibilitatea de a căuta acele vorbe, care spuse de un şef de stat stimulează deschiderea către dialog şi colaborare din partea clasei politice.
Domnului preşedinte al Partidului Social-Democrat, Mircea Geoană,
Domnului preşedinte al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor,
Domnului preşedinte al Partidului Democrat Liberal, Emil Boc,
Domnului preşedinte al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Marko Bela,
Ca om politic şi ca preşedinte de partid nu pot rămâne indiferent şi nu pot să nu atrag atenţia asupra capcanei pe care o întinde primul om politic al ţării, prin noile sale aprecieri referitoare la clasa politică. Jocul preşedintelui ne îndepărtează de la problemele reale, de la ceea ce ar trebui să fie prioritar pentru clasa politică, răspunzând exclusiv nevoii domniei sale de a fi în centrul atenţiei.
Dacă scandalul s-a substituit înţelegerii, dacă acolo unde ar trebuie să fie un exemplu de echilibru, se găseşte tocmai sursa conflictului, atunci fiecăruia dintre noi, care ne aflăm acum la conducerea partidelor politice, îi revine obligaţia de a găsi resursele pentru a ne opune scandalului nesfârşit.
De a ne opune transformării trivialităţii în politică de stat şi a onomatopeei în ofertă politică.
Dacă tot ceea ce facem este să răspundem atacurilor preşedintelui cu atacuri, ne îndepărtăm chiar de logica dezbaterii politice: găsirea soluţiilor pentru problemele oamenilor - cei care aşteaptă aceste soluţii, din ce în ce mai sătui de un joc fără utilitate şi fără final; cei cărora, în locul traiului mai bun promis acum patru ani, li se oferă circ.
Fac un apel la deschiderea dumneavoastră spre dialog, pentru a bloca transformarea invectivelor preşedintelui în preocuparea principală a clasei politice.
Fac un apel la boicotarea tuturor declaraţiilor preşedintelui fără legătură cu agenda cetăţeanului, cu atribuţiile fireşti ale şefului statului şi cu esenţa relaţiei instituţionale dintre ceea ce ar trebuie să fie primul responsabil politic al României şi ceilalţi actorii politici.
Lăsându-i astfel preşedintelui responsabilitatea declaraţiilor incendiare, lansez un apel pentru revenirea la esenţa dezbaterii politice: găsirea programului şi acţiunii care răspund cel mai bine nevoilor oamenilor.
Lăsându-i astfel preşedintelui posibilitatea de a căuta acele vorbe, care spuse de un şef de stat stimulează deschiderea către dialog şi colaborare din partea clasei politice.
Daniela Popa
Preşedinte al Partidului Conservator
Preşedinte al Partidului Conservator
Un comentariu:
Vezi sa nu .Toti mor dupa barfa sau barfe...
Trimiteți un comentariu