M-am lovit de imposibilitatea de a scrie pe scurt despre complexa personalitate a unuia din cei mai mari pianişti ai României de azi şi de pretutindeni. Am mers pe mâna site-ului dedicat persoanei sale şi am tras cu ochiul acolo.
S-a născut în Constanţa anului 1952. Pianul a început să devină o permanenţă de la vârsta de 6 ani. Desigur, nu se punea problema jazz-ului pe atunci, era încă o exprimare distinctă pe vechiul continent, era vorba de studiul pianului clasic. Acest studiu a mers până la absolvirea Academiei de Muzica din Bucureşti. Bluesul este descoperit pe la 17 ani cu ocazia unui concert al lui Memphis Slim la Braşov. În 1974 are loc prima ediţie a Festivalului de Jazz de la Sibiu. Harry cântă ceea ce acum s-ar numi un jam-session cu alt mare “vrăjitor”, domnul Richard Oschanitzky, un pian şi patru mâini dibace fugărind clapele albe şi negre. Din 1976, Harry Tavitian “uită” pianul clasic în favoarea celui de jazz. Ia naştere, la Constanţa grupul Creativ care căştigă, duă doi ani de la înfiinţare, premiul I pentru debut la Festivalul de Jazz de la sibiu, ediţia 1980. Harry este implicat în mişcarea culturii româneşti, de la Fundaţia Culturală "Harry Tavitian" până la realizarea emisiunilor Jazz Context de la Radio Constanţa.
Din februarie 1990 Harry Tavitian este vicepreşedinte al Uniunii Armenilor din România-filiala Constanţa şi realizatorul emisiunii Natia şi Civilizaţia Armenilor de la Radio Constanţa.
Foarte greu de vorbit despre muzica exclamată de pianul aflat la conducerea lui Harry Tavitian. Deşi în aparenţă este o muzică naivă, uşor de stăpânit, la fel cum tam-tamul african, pătrunde direct în substanţa vie, interacţionează direct cu fiinţa, ocolind parcă analiza şi înţelegerea nativă. Dacă totuşi stăm să analizăm notele şi armonia, găsim câte puţin din toate, o influenţă într-un spectru atât de larg încât nu putem decât să spunem că totul este original. Nimic nu pare a avea graniţă. Muzica lui spune că pământul este rotund numai pentru simplu fapt că omul trebuia să vadă pământul şi cerul îngemănându-se la orizont.
Unii ar defini stilul tavitian drept noul jazz est-european în latura sa experimentală. Nu aş fi de acord cu asta, pentru că văd acolo şi bluesul strict american, care ar putea foarte bine participa la New Orleans Jazz & Heritage Festival, dar şi preclasicul balcanic, şi muzică de cameră contemporană dar şi muzică medievală, bizantină. Peste toate acestea se mai văd influenţe Thelonious Monk, Mal Waldron, Cecil Taylor, Dollar Brand dar mai ales ale muzicii tradiţionale armeneşti. Alături de alţi câţiva actori ai sunetului, cum ar fi Nicu Alifantis sau Mircea Tiberian, Harry Tavitian s-a implicat în lumea teatrului nu ca simplu compozitor de muzică de teatru ci într-un model sincretic, pianul manipulat artistic de Harry fiind décor şi personaj totodată.
Dar spaţiul mă împinge spre final. Vreau să pun şi câte ceva ce am găsit pe YOUTUBE. Am să mă rezum deci la a enumera câteva colaborări tavitiene:
- Duete cu:
Mihai Iordache (saxofoan)
Anatoly Vapirov / Bulgaria (saxofoan)
Alexander Balanescu / Anglia (vioară)
- Orient Express:
septet cu Mihai Iordache, Edi Neumann, Hanno Hoefer, Jimi El Lako,
Octavian Barila Andreescu, Mario Florescu
- Black Sea Orchestra:
Unsprezece muzicieni din toate tarile din jurul Marii Negre:
Ivo Papazov - Bulgaria (clarinet)
Floros Floridis - Greece (saxofoan)
Okay Temiz and Akay Temiz - Turkey (tobe, percuţie)
Zurab Gagnidze - Georgia (bas)
Alexander Alexandrov - Russia (basson)
Enver Izmailov - Ukraine (chitară)
Nariman Umerov - Ukraine (acordeon)
Anatol Stefanet - Moldavia (violă)
Yuri Parfenov - Russia (trompetă)
Eu aştept ca ţara aceasta să înceapă noua sa istorie prin a preţui oamenii de valoare pe care îi are şi pe care îi lasă să se risipească neconsumaţi. Îndemnul meu este să consumaţi cât mai multă cultură, chiar dacă nu mergeţi la concerte, cumpăraţi un CD, vizionaţi materialele pe Youtube, iubiţii înainte de a ne părăsi. Avem nevoie de ei pentru că ei sunt de fapt România. Apărând cultura românească apărăm de fapt românismul, pământul nu-l va putea fura nimeni, unde să-l ducă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu