Raport independent privind medierea si profesia de mediator

---

Echipa Medierea.ro a dat publicitatii primul raport independent privind medierea si profesia de mediator.
Raportul face o analiza realista dar in acelasi timp critica a implementarii institutiei medierii in sistemul juridic romanesc .Raportul vizeaza problemele specifice initierii profesiei de mediator si cuprinde o multitudine de argumente din care reiese faptul ca legea medierii nu raspunde intrutotul cerintelor actuale. Se impune astfel o „redesenare radicala” a legii 192/2006 si o implicare reala a organelor statului in promovarea si sustinerea activitatii de mediere.

Din raport se desprind urmatoarele concluzii:
„Pozitiv este faptul ca avem o lege a medierii care in mare parte raspunde cerintelor actuale. Chiar daca legea nu este perfecta, ea este perfectibila si posibilitatea modificarii ei exista insa nu este de dorit sa modifici o lege inainte de aplicarea ei. In timp, in functie de evolutia profesiei de mediator in peisajul autohton, se va impune cu siguranta o modificare a legii atat in privinta problemelor identificate pana acum cat si in privinta evolutiilor viitoare.
Ar fi de apreciat o mai mare sustinere din partea Ministerului Justitiei atat in sprijinirea activitatii Consiliului de Mediere cat si in ceea ce priveste promovarea medierii in randul magistratilor,avocatilor,justitiabililor etc.
Anul 2008 va fi hotarator in ceea ce priveste viitorul profesiei de mediator in Romania. Primele medieri vor fi hotaratoare in vederea castigarii increderii justitiabililor si potentialilor justitiabili in institutia medierii.
Consiliul de Mediere are sarcina de a asigura calitatea actului de mediere, in acest sens fiind necesara o atenta selectionare a viitorilor mediatori si o instruire profesionista a acestora.
Este indubitabil faptul ca implementarea medierii in Romania este o operatiune de durata care necesita un efort sustinut din partea organelor statului, simpla adoptare a legii nefiind decat un prim pas in directia respectiva.
Medierea, fiind mai putin formala decat caile litigioase ofera posibilitatea partilor aflate in conflict sa isi realizeaza interesele, solutiile fiind durabile, costurile semnificativ mai reduse iar procedura confidentiala.
Avantajul principal al medierii este acela ca, partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si eficienta. Dat fiind succesul de care aceasta modalitate alternativa de solutionare a conflictelor se bucura in SUA si Europa, putem sa ne facem totusi sperante in ceea ce priveste viitorul medierii in Romania cu atat mai mult cu cat este de notorietate durata nejustificata a proceselor de pe rolul instantelor romanesti”.
Raportul independent privind medierea este o premiera in domeniul medierii romanesti. Ar fi de dorit ca acest raport sa devina o traditie in domeniu (rapoart anual) iar in urma analizarii concluziilor sale factorii implicati sa corecteze derapajele existente in sistem.

Iată textul raportului:

RAPORTUL INDEPENDENT PRIVIND MEDIEREA SI PROFESIA DE MEDIATOR

A. DESPRE MEDIERE
A 1.SCURTA INTRODUCERE
Solutionarea conflictelor pe cale amiabila intre doua sau mai multe parti utilizata cu succes in SUA si Europa, a determinat societatea romaneasca sa perceapa avantajele modalitatilor alternative de solutionare a conflictelor. Termenul "ADR" (Alternative dispute resolution) se refera la procedurile si tehnicile de solutionare a conflictelor in afara salii de judecata si este o reactie la ineficienta modalitatilor traditionale de solutionare a conflictelor (in instanta de judecata). Avantajul principal al ADR-ului este acela ca, partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si eficienta. Medierea are o pondere de peste 60% in cauzele solutionate prin metode alternative de solutionare a conflictelor fiind cea mai uzitata modalitate de solutionare a conflictelor in afara salii de judecata.
Interesul pentru mediere si profesia de mediator este in continua crestere. De la aparitia legii medierii in 2006 toti cei interesati de aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila asteapta cu nerabdare o alternativa la justitia clasica. Pe fondul expansiunii modalitatilor alternative de solutionare a conflictelor in plan mondial., asteptarile sunt mari si la noi.
Medierea nu se poate implementa intr-un sistem juridic peste noapte! Eficienta integrarii medierii in sistemul romanesc de drept nu este garantata de aparitia unei legi care reglementeaza medierea si profesia de mediator. Nu este suficienta o lege a medierii intr-o tara care a avut tangenta vaga cu medierea doar prin intermediul comisiilor de judecata intr-o perioada pe care si-o doreste uitata.
Pentru cei nefamiliarizati cu acest concept nou, voi face o scurta prezentare a medierii. Medierea este arta prin care o persoana specializata denumita mediator, ajuta partile implicate sa transforme un conflict intr-o intelegere. Parţile au dreptul sa incheie o inţelegere, fara ca prevederile acesteia sa aduca atingere legii şi ordinii publice, intelegere care poate fi supusa verificarii notarului public sau incuviintarii instantei de judecata, in conditiile prevazute de lege. Pare simplu si in acelasi timp complicat. Mediatorul ajuta partile aflate in conflict sa genereze optiuni, le face sa inteleaga ca au posibilitatea sa aleaga intre aceste optiuni pornind de la ideea ca fiecare persona are un punct de vedere diferit. Nu exista personalitati similare si in consecinta fiecare persona intelege altfel o situatie existenta. De foarte multe ori partile nu constientizeaza situatia juridica in care se afla lasandu-se orbite de propriul orgoliu. Existenta atator procese pe rolul instantelor este determinata de orgolii nemasurate si de ideea de victimizare. Fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instantei se considera o victima a celeilalte parti, aceasta din urma fiind considerata sursa tuturor relelor din lume. Incrancenarea cu care partile unui proces lupta pentru o hotarare judecatoreasca favorabila este determinata in primul rand de imaginea pe care o are o astfel de persona despre partea adversa. Aceste procese alimentate de orgolii sunt surse continue de stres, dezamagiri si de lupte imaginare cu un „inamic” mai mult inventat decat real. Sarcina mediatorului este de a identifica asteptarile fiecarei parti si de a incerca sa le aduca intr-un punct convergent precum si de a descoperi temerile partilor si a le inlatura pe cele nefundamentate prin facilitarea dialogului dintre ele.
A 2.CADRU LEGISLATIV
Medierea si profesia de mediator au fost reglementate prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu-se de la ideea ca medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reforma in justitie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005-2007. Prin adoptarea legii s-a urmarit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi in consecinta degrevarea acestora de cat mai multe cauze, incercandu-se cresterea calitatii actului de justitie prin satisfacerea intereselor partilor.
A 3.CULTURA MEDIERII
Un studiu recent efectuat in cadrul a 126 companii de top din SUA de catre Institutul International pentru Prevenirea si Solutionarea Conflictului si dat publicitatii in data de 20 aprilie 2007 la New York, a reliefat faptul ca aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut acestea, au fost solutionate inainte de a se ajunge in instanta, fiind evident faptul ca aceste companii prefera sa isi solutioneze conflictele pe cale amiabila.Vorbim despre o cultura a medierii in care compania care are un litigiu nu se gandeste in niciun caz sa actioneze in instanta partea adversa pana nu incearca sa solutioneze disputa prin metodele de solutionare alternative, in special prin mediere.
Pornind de la certitudinea ca medierea este un succes in SUA si ca majoritatea litigiilor se solutioneaza inainte de a se ajunge in sala de judecata, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii in Romania. Important este ca mediul juridic autohton sa aiba deschiderea necesara si sa incurajeze aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila. Medierea are nevoie de timp si de rezultate pentru a se impune si la noi. Primii pasi au avut loc insa nu trebuie sa cadem in capcana raportarii rezultatelor ce se vor obtine la noi cu cele care se realizeaza in prezent in SUA.
Decalajul dintre sistemul de drept romanesc si cel american este considerabil. Implementarea in sistemul juridic romanesc a medierii nu este usoara insa avem toate premisele obtinerii in timp a unor rezultate si a unei schimbari obligatorii de mentalitate.
Firmele straine vor fi cei mai buni promotori ai medierii in Romania. Mediul corporatist va imbratisa medierea date fiind avantajele in plan comercial si in scurt timp vom putea vorbi despre familiarizarea publicului romanesc cu acest concept. Pornind de la aceste premise, in timp, vom dobandi o cultura a medierii! Pana atunci, sa folosim experienta celor care o au deja.
A 4.ALTERNATIVA PROFESIONALA
Cel mai mare interes pe care l-a starnit medierea a fost in lumea juridica. De ce e atat de interesata lumea juridica (si nu numai) de mediere? Raspunsul care imi vine instinctual in minte ar incepe cam asa: "Fiind o institutie noua ....". Nu, nu acesta e raspunsul pe care il caut. Mai incerc...si ma gandesc la avantajele medierii in raport cu justitia clasica. Sa le fi descoperit subit o mare masa de oameni? Ma indoiesc. In final gasesc si raspunsul care ma framanta. Si imi doream orice alt raspuns nu cel la care am ajuns.
Justitia romana e in deriva, exista o multitudine de profesii juridice care se afla la limita liniei de plutire iar unele incep chiar sa se scufunde. Profesionistii dreptului cauta alternative la profesia lor fiind dispusi sa o ia de la inceput (si) in alt domeniu. Si nu o fac din lipsa de pregatire, din inconsistenta profesionala sau din plafonare ci din dorinta de a nu se deprofesionaliza si de a-si consolida cariera greu cladita pana acum. In domeniul juridic situatia e dezolanta: avocatii, magistratii, personalul auxiliar si consilierii juridici trebuie sa faca fata unor framantari coplesitoare. Acestia percep medierea ca pe o provocare, o noua specializare, o noua profesie care promite, un pas inainte, o schimbare necesara de mentalitate sau... ceea ce isi doresc sa fie...depinde de unghiul din care o privesc. Un lucru este cert, profesia de mediator este o alternativa profesionala viabila iar acest lucru este subliniat de numarul foarte mare al persoanelor care doresc sa devina mediatori (exempli causa, pe lista de asteptare a unei singure asociatii a mediatorilor care organizeaza cursuri de formare a mediatorilor erau inscrise peste 1000 de persoane).
A 5.ALTERNATIVA LA JUSTITIA CLASICA
Cea de-a doua categorie de persoane interesate de mediere sunt justitiabilii si potentialii justitiabili. Adevarata perceptie in randul publicului a medierii este data de catre acestia. Cu alte cuvinte, daca au sau ar avea un conflict, cati dintre cetateni sunt dispusi sa apeleze la mediere? Promovarea medierii in Romania este in stadiu incipient, putina lume chiar si din domeniul juridic are cu adevarat idee ce este mediere si care sunt beneficiile acesteia. Din pacate, rezultatele sunt dezamagitoare. Poate ca cea mai buna promovare a medierii se va face de catre cei care au apelat la mediere si au reusit sa-si rezolve sau preintampine neintelegerile cu ajutorul medierii. Pana in prezent, medierea nu a fost promovata suficient. Exista totusi persoane interesate sa-si solutioneze conflictele pe cale amiabila. Acestea sunt cele care vor hotari daca medierea va fi un esec sau un succes. Numarul persoanelor care ar apela la mediere este consistent mai mic fata de numarul persoanelor care doresc sa devina mediatori. Totusi, cei care au apelat odata la mediere, intr-un procent covarsitor, sunt dispusi sa mai apeleze si in viitor. Pornind de la aceste date putem spera ca medierea va fi un succes in Romania in viitor.
A 6.TEMERILE AVOCATILOR
Din pacate, avocatii privesc cu suspiciune aparitia profesiei de mediator. Acest lucru se datoreaza insuficientei promovari a medierii in randul acestor profesionisti ai dreptului, cu toate ca, paradoxal, cei mai multi mediatori care au urmat cursuri de formare ca mediatori si se afla in prezent in procedura de autorizare in conditiile legii 192/2006 sunt la baza avocati. Evident, oponentii sunt avocatii care nu au urmat cursurile de formare a mediatorilor.
Mediatorul nu este un concurent al avocatului! Asa cum nu sunt nici judecatorul, executorul judecatoresc sau expertul tehnic. Profesia de mediator nu trebuie privita cu rezerve sau scepticism de catre corpul profesional al avocatilor. Medierea functioneaza de zeci de ani cu succes in Europa si SUA si metodele de solutionare alternativa a conflictelor castiga in continuare teren.
Mai mult decat atat, medierea este avantajoasa pentru avocat din urmatoarele motive:
* Avocatii pot sa asiste partile si sa le consilieze la mediere;
* Solutionarea unui conflict pe calea medierii nu il priveaza pe avocat de dreptul sau de a primi onorariul;
* Asistenta juridica este vitala in timpul medierii, avocatii fiind in masura sa realizeze beneficiul medierii si sa vizeze intelegerea la care se ajunge;
* Onorariul pe care il obtine avocatul pentru prezenta la mediere (de obicei o singura data) presupune mai putina munca din partea acestuia;
* Profesia de mediator este compatibila cu cea de avocat;
* Mediatorul care este si avocat poate sa isi exercite activitatea si in cadrul formei de exercitare a profesiei;
* Avocatii si mediatorii isi vor desfasura activitatea impreuna la fiecare mediere si vor realiza ca au nevoie unii de altii in activitatile specifice pe care le intreprind;
* Mediatorii care sunt avocati nu vor putea sa asiste sau sa reprezinte partile in calitate de avocat in viitor, astfel crescand pentru restul avocatilor (care nu sunt mediatori) numarul de potentiali clienti;
* Clauzele de mediere inserate in contracte vor simplifica munca avocatilor;
* Mediatorul nu este un concurent direct al avocatului, din contra, acorda posibilitatea acestuia de a participa la mediere si de a-si rotunji veniturile;
* Prezenta partilor la mediator este influentata decisiv de catre sfatul pe care avocatul il acorda clientului; in situatia in care avocatul realizeaza ca are sanse reduse de a castiga un anumit proces, apeland la mediere poate obtine un rezultat mai bun decat in justitie;
* Clientul sfatuit de avocat este cel care solutioneaza conflictul si nu instanta de judecata; in cazul in care nu se ajunge la o solutie convenabila se poate ajunge in instanta, medierea neprivandu-l pe justitiabil de acest drept;
* Cheltuielile ocazionate de mediere sunt mai mici decat cele din instanta (nu se platesc taxe de timbru, onorarii de expert etc), astfel onorariul avocatului putand sa creasca;
* Legea medierii prevede faptul ca daca conflictul se solutioneaza prin mediere in timpul unui proces, taxele de timbru deja platite, se restituie , un argument in plus pentru client de a incerca medierea;
* Medirea este o modalitate de solutionare a conflictelor care se adreseaza in special avocatului de afaceri, dupa modelul american (la ei medierea este o procedura obisnuita);
* In SUA foarte multi avocati sunt si mediatori, acestia realizand avantajele medierii;
* In Europa medierea are o traditie de zeci de ani iar avocatii isi sfatuiesc clientii in mod uzual sa apeleaze la mediere;
Medierea este benefica pentru toti cei implicati intr-un conflict: partile pot ajunge la o intelegere pe care si-o pot negocia singure, instantele se degreveaza de cauze, avocatii isi exercita meseria in cadrul procedurii de mediere aparand interesele propriilor clienti. Pentru a se realiza aceste deziderate este nevoie si de sprijinul corpului profesional al avocatilor. Iar acest lucru se va intampla in momentul in care acestia vor realiza avantajele medierii si isi vor indruma clientii sa apeleze la mediere inainte de initierea unor actiuni judecatoresti.
B. PROBLEME IDENTIFICATE
B 1.LEGEA MEDIERII
Legea 192/2006 este aparent o lege buna. Exista insa anumite prevederi ale acesteia care ingreuneaza medierea in sine precum si anumite prevederi care pot fi interpretate in mai multe forme, lasand aceasta atributie in seama Consiliului de Mediere, organism autonom de interes public infiintat prin lege, care supravegheaza, coordoneaza si conduce activitatea de mediere in Romania.
Medierea este o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila iar cel care apeleaza la mediere o face pentru ca este in avantajul sau. Din acest motiv, este normal ca legea sa ii ofere celui care apeleaza din proprie initiativa la mediere anumite facilitati care sa il avantajeze din toate punctele de vedere si astfel sa nu aleaga calea litigioasa. Facilitati oferite de lege celui care alege mediere pentru solutionarea unui conflict exista. Daca doresti sa stingi un litigiu cat mai repede, medierea e solutia optima. Profesia de mediator fiind o profesie liberala, impune plata catre mediator a unui onorariu de mediere. Insa costurile partilor care apeleaza la mediere sunt mult mai reduse neavand de platit taxe de timbru, onorariu de expert etc. In multe cazuri in care medierea reuseste, acest lucru se intampla chiar de la prima sedinta de mediere. La mediere, tu esti cel care decizi termenii intelegerii impreuna cu partea cu care ai un litigiu. Nimeni nu iti poate impune o solutie (cu atat mai putin mediatorul!), tu esti cel care decizi daca vrei sa ajungi la o intelegere sau daca vrei sa ajungi in instanta. Daca litigiul a ajuns deja in instanta dar nu a fost pronuntata inca o hotarare judecatoreasca, in cazul ajungerii la o intelegere (mediere reusita), TAXELE DE TIMBRU DEJA PLATITE ITI SUNT RETURNATE! Acest lucru este un stimulent important, as zice chiar definitoriu pentru justitiabili, oferindu-le acestora posibilitatea stingerii conflictului si a recuperarii acestor sume care uneori au o valoare semnificativa. Insa, modalitatea prin care aceste taxe de timbru iti sunt returnate nu este niciunde prevazuta in lege. Legea nu prevede o anumita procedura pe care justitiabilul trebuie sa o urmeze pentru returnarea taxelor de timbru. Este cunoscut faptul ca recuperarea banilor de la stat este o operatiune mai mult decat complicata. O clarificare in textul legii cu privire la aceasta problema era binevenita.
Conform Legii nr. 192/2006, medierea este aplicabila in majoritatea tipurilor de procese, exceptandu-le pe cele de dreptul muncii si cele care privesc drepturi strict personale, cu privire la care partile nu pot dispune. Conflictele de munca se solutioneaza in baza prevederilor Legii 168/1999, printre modalitatile de solutionare este mentionata si medierea in conditii speciale prevazute de articolele 26-31 (Mediatorii sunt numiţi anual de ministrul muncii şi protecţiei sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social). Conform unui studiu efectuat, in anul 2006, niciun conflict de munca nu a fost solutionat prin mediere in conditiile Legii 168/1999. Avand in vedere ca numarul conflictelor de dreptul muncii care ajung anual in instantele de judecata se ridica la aproximativ 50.000, este de neinteles motivul pentru care legiuitorul a decis ca prevederile Legii 192/2006 nu se aplica conflictelor de munca. In fapt, legea 192/2006 vine doar si clarifica aspecte care nu sunt incluse in Legea 168/1999, fiind din acest punct de vedere un suport absolut necesar pentru a incepe aplicarea medierii si in conflictele de munca.
Pentru aplicarea eficienta a prevederilor medierii este nevoie de modificarea codurilor de procedura civila, penala etc si armonizarea lor cu prevederile legii medierii, lucru care nu s-a intamplat pana in prezent. Din acest motiv, aplicarea prevederilor legii 192/2006 in cadrul proceselor de pe rolul instantelor de judecata este apoape imposibila.
Articolul 22 alin. 3 din lege prevede ca mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Aceasta prevedere este interpretabila nefacandu-se precizarea de catre cine pot fi angajati. Astfel, printr-o interpretare eronata a legii (pe care e posibil sa o faca anumite instante) s-ar putea ajunge la situatia in care o societate comerciala cu raspundere limitata sa acorde servicii de mediere in conditiile legii 192/2006 doar pentru simplu fapt ca a angajat cu contract de munca un mediator autorizat. Legea dorea sa prevada (interpretare proprie) ca mediatorii pot fi angajati cu contract de munca doar in cadrul formelor de exercitare a profesiei de mediator (societate civila profesionala, birou în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale).
Art. 66 alin. 2 deturneaza prevederile privind confidentialitatea medierii transformandu-l pe mediator, persoana investita cu increderea partilor, intr-o persoana care oricand in cadrul medierii poate sa isi reclame anumitor autoritati ale statului proprii clienti. Scopul acestei prevederi este nobil (interesul superior al minorului) insa acesta nu isi are utilitatea in cadrul legii medierii, lipsind astfel de substanta intreaga lege. Ce se intampla in situatia in care mediatorul (cu buna credinta) se supune prevederilor legii 192/2006, sesizeaza autoritatea competenta cu privire la existenta unor fapte ce pun in pericol cresterea sau dezvoltarea normala a copilului ori prejudiciaza grav interesul superior al acestuia iar aceasta constata inexistenta lor? Dar in cazul in care nu o face, cine poate sa il traga la raspundere stiut fiind faptul ca informatiile din mediere sunt confidentiale?
De asemenea, prevederile din art. 75 sunt mai mult decat interpretabile. “Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfasura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor”. In cazul consilierilor juridici, situatia este cea mai delicata, acestia fiind angajati cu contract individual de munca. Ma intreb cum vor reusi notarii si avocatii sa puna in practica aceste prevederi? Un avocat care este si mediator va oferi servicii de mediere in cadrul biroului propriu de avocat? E neispirata prevederea din lege. Vom avea un “Cabinet individual de avocat si mediator”? Nu cred, legea care reglementeaza profesia de avocat nu prevede aceasta posibilitate. Sau…cabinet de avocat care presteaza si servicii de mediere? Nu, intrucat avem de-a face cu doua profesii distincte, reglementate de legi separate.
Procedura de mediere prevazuta de legea 192/2006 este aparent simpla. Exista insa o prevedere care lipseste in mare parte medierea de substanta si descurajeaza partile sa apeleze la mediere. Cand partile aflate în conflict au ajuns la o intelegere, se redacteaza un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. Intelegerea partilor care se prezinta la mediator este astfel supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii ori, dupã caz, încuviintarii instantei de judecata. Nu a fost aleasa in acest caz o forma care sa incurajeze partea sa se prezinte la mediere. Daca tot a fost adoptata o lege a profesiei de mediator, normal era ca acesta sa redacteze la finalizarea medierii un acord care cuprinde intelegerea partilor si care sa aiba puterea de act autentic si nu inscris sub semnatura privata cum prevede legea actuala. Astfel, medierea ar fi devenit mult mai atractiva pentru justitiabili si potentialii justitiabili.
B 2.CONSILIUL DE MEDIERE si MINISTERUL JUSTITIEI
In vederea organizarii activitatii de mediere prin legea nr. 192/2006 se infiinteazã Consiliul de Mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul în municipiul Bucuresti. Atributile acestuia se regasesc la art. 20 din lege.
Consiliul de Mediere este compus din reprezentanti ai organizatiilor cu vocatie in domeniul medierii in conditiile legii 192/2006. Consiliul de Mediere este un corp profesional de elita ai carui membri provin exclusiv din randul mediatorilor.
Prevederile art. 17 alin. 4 din Legea Medierii nu isi au rostul (Membrii Consiliului de mediere sunt validati de Ministrul Justitiei, pe o durata de 2 ani). Implicarea Ministerului Justitiei in activitatea de mediere este curioasa intrucat medierea reprezinta o alternativa la justitia clasica. Mai mult, medierea este facultativa in acest caz se impune ca mediatorii sa fie o categorie profesionala absolut independenta, fara niciun fel de legaturi cu Ministerul Justitiei (vezi profesia de avocat).”Umbrela” Ministerului tinde sa transforme Consiliul de Mediere intr-un departament din cadrul Ministerului Justitiei, moment in care medierea devine orice numai nu o alternativa la justitie ci chiar o parte din ea.
Primul Consiliu de Mediere din istoria Romaniei a fost validat de catre Ministerul Justitiei prin Ordinul nr. 2220/C din 6 octombrie 2006 in conditiile in care legea nr. 192 din 16 mai 2006 a fost publicata in Monitorul Oficial numarul 441 din data de 22 mai 2006. De la infiintare si pana in prezent acesta a elaborat urmatoarele documente: Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere (care a fost si supus consultarii publice), Codul de Etica si Deontologie Profesionala a Mediatorilor, Normele de Raspundere Disciplinara a Mediatorilor Autorizati, Standardul Ocupational al Mediatorului, Ghidul Practic pentru Parcurgerea Procedurii de Autorizare a Mediatorilor, Standardul de Formare a Mediatorului si Lista furnizorilor de formare în domeniul medierii.
In data de 27 august 2007 a inceput procedura de autorizare a mediatorilor, activitate care nu a fost finalizata nici pana in acest moment. Cu toate ca membrii Consiliului s-au achitat de sarcinile ce le revin elaborand documentele mentionate mai sus, au intervenit o multitudine de probleme care nici pana in prezent nu si-au gasit rezolvarea. Primul proiect de buget a fost trimis Ministerului Justitiei in luna noiembrie 2006 insa nici pana acum nu au fost identificate fondurile necesare sustinerii activitatii Consiliului de Mediere, neexistand in acest sens vreun comentariu sau raspuns oficial din partea MJ-ului, cu toate ca exista obligatia alocarii acestor fonduri de catre minister. Astfel, datorita lipsei fondurilor necesare desfasurarii activitatii Consiliului de Mediere, membri au sustinut integral activitatea Consiliului de Mediere prin plata personala a cheltuielilor de transport, masa si uneori cazare pentru participarea la sedintele ordinare si extraordinare. Sumele lunare care se cuvin acestora prin lege nu au fost niciodata acordate, membrii consiliului lucrand “pro bono” de la infiintare si pana in prezent. Consiliul de Mediere are un sediu prin contributia proprie a membrilor consiliului in baza unui contract de comodat, negasindu-se niciun spatiu disponibil in cladirile MJ-ului (au fost efectuate 4 adrese si la RAPPS, toate ramanand fara raspuns). Astfel, este de apreciat activitatea membrilor consiliului in conditiile in care nu au beneficiat de sprijinul autoritatilor statului. Este de notorietate faptul ca in faza de pionierat a oricarei activitati sau profesii problemele sunt multiple. In acest context, ma intreb care este rolul legii medierii? A fost doar o cerinta a Uniunii Europene pe care Statul Roman s-a prefacut ca o respecta sau s-a dorit cu adevarat degrevarea instantelor de cauze? Raspunsul la aceste intrebari il vom primi in decursul anului 2008 si in anii care urmeaza. Din pacate, timpul trece, asteptarile sunt mari si se instaureaza pe zi ce trece neincrederea in institutia medierii. Chiar…dinainte de a avea loc primele medieri in conditiile legii 192/2006.
B 3.MAGISTRATII
Magistratii vor fi cei care vor decide daca medierea va avea rezultate si in Romania. Legea 192 precizeaza: “In cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei, acceptata de parti, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii”. Imbunatatirea actului de justitie se poate face doar prin micsorarea numarului de cauze care ii revin unui judecator. Ministerul Justitiei a demarat o actiune de informare a magistratilor cu privire la beneficiile medierii insa evaluarea rezultatelor acesteia va putea fi facuta doar dupa ce se vor efectua medieri in conditiile legii medierii. Daca magistratii vor intelege ca nu pierd putere daca isi diminueaza numarul de cauze pe care le au in lucrare ci castiga in ceea ce priveste calitatea actului de justitie, vom avea rezultate benefice in domeniul medierii.
B 4.NUMARUL DE MEDIATORI
In ciuda criticilor, in Romania exista in prezent un numar suficient de mediatori care urmeaza sa fie autorizatii in conditiile legii. Astfel, in fiecare judet din Romania exista un numar de minim 10 mediatori care vor oferi servicii de mediere persoanelor interesate. Pe termen lung, numarul este insuficient insa in aceasta faza incipienta este satisfacator. Consiliul de Mediere a autorizat patru organizatii ale mediatorilor care vor forma mediatori in perioada urmatoare. Exista un numar foarte mare de persoane care doresc sa devina mediatori dar in timp exista riscul formarii unui numar prea mare de mediatori, avand in vedere faptul ca sunt necesari cativa ani pentru familiarizarea publicului roman cu institutia medierii.
B 5.CURSURI DE MEDIERE SI MASTERATE IN MEDIERE
Calitatea actului de mediere atat in ceea ce priveste latura teoretica dar mai ales in cea practica, a condus la situatia in care nicio institutie de invatamant superior din tara nu a solicitat Consiliului de Mediere autorizarea vreunui program masteral in domeniul medierii in scopul formarii de mediatori cu toate ca cererea pentru acest tip de programe masterale exista. In cadrul acestor institutii de invatamant superior exista persoane cu abilitati intelectuale si pedagogice deosebite, insa lipsa unor practicieni in mediere a dus la acest rezultat.
In acest sens, Consiliul de Mediere a autorizat doar cursuri de mediere organizate de catre ONG-uri din domeniul medierii care activeaza in acest domeniu de mai multi ani si care au pus umarul la geneza legii medierii si la aparitia profesiei de mediator. De mentionat este si faptul ca in ultimii ani aceste organizatii ale mediatorilor au efectuat in mod constant medieri “pro bono” cu rezultate remarcabile, avand o experienta practica de necontestat in ceea ce priveste gestionarea si solutionarea conflictelor.
B 6.DISENSIUNI
In afara Consiliului de Mediere, au existat anumite disensiuni (alimentate in special de presa) intre mediatorii care provin din randul juristilor si cei care provin din randul psihologilor. Cum legea medierii prevede ca orice persoana cu studii superioare indiferent de profesie, daca indeplineste conditiile prevazute de art. 7 din lege poate sa dobandeasca calitatea de mediator, doar timpul este cel care va decide cine sunt cei mai buni mediatori. Opinia mea este ca nu profesia din care provine un mediator ii da calitate acestuia ci formarea profesionala de care a beneficiat ca mediator si nu in ultimul rand compatibilitatea intelectuala si emotionala cu profesia de mediator.
CONCLUZII
In Republica Moldova, Legea nr.134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere constituie o prioritate pentru acest an urmand a intra in vigoare la 1 iulie 2008, la aproximativ un an de la adoptare. Cu toate ca Legea Medierii (Legea nr.192/2006) a fost adoptata in Romania la data de 22 mai 2006 (cu peste un an inaintea Republicii Moldova), dispozitiile acesteia privind medierea conflictelor devin aplicabile in termen de o luna de la data intocmirii tabloului mediatorilor autorizati. Cum tabloul mediatorilor inca nu a fost finalizat si au trecut aproape 2 ani de la adoptarea legii, este foarte posibil ca activitatea de mediere sa demareze in aceeasi perioada in Romania si Republica Moldova.
Pozitiv este faptul ca avem o lege a medierii care in mare parte raspunde cerintelor actuale. Chiar daca legea nu este perfecta, ea este perfectibila si posibilitatea modificarii ei exista insa nu este de dorit sa modifici o lege inainte de aplicarea ei. In timp, in functie de evolutia profesiei de mediator in peisajul autohton, se va impune cu siguranta o modificare a legii atat in privinta problemelor identificate pana acum cat si in privinta evolutiilor viitoare.
Ar fi de apreciat o mai mare sustinere din partea Ministerului Justitiei atat in sprijinirea activitatii Consiliului de Mediere cat si in ceea ce priveste promovarea medierii in randul magistratilor,avocatilor,justitiabililor etc .
Anul 2008 va fi hotarator in ceea ce priveste viitorul profesiei de mediator in Romania. Primele medieri vor fi hotaratoare in vederea castigarii increderii justitiabililor si potentialilor justitiabili in institutia medierii.
Consiliul de Mediere are sarcina de a asigura calitatea actului de mediere, in acest sens fiind necesara o atenta selectionare a viitorilor mediatori si o instruire profesionista a acestora.
Este indubitabil faptul ca implementarea medierii in Romania este o operatiune de durata care necesita un efort sustinut din partea organelor statului, simpla adoptare a legii nefiind decat un prim pas in directia respectiva.
Medierea, fiind mai putin formala decat caile litigioase ofera posibilitatea partilor aflate in conflict sa isi realizeaza interesele, solutiile fiind durabile, costurile semnificativ mai reduse iar procedura confidentiala. Avantajul principal al medierii este acela ca, partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si eficienta. Dat fiind succesul de care aceasta modalitate alternativa de solutionare a conflictelor se bucura in SUA si Europa, putem sa ne facem totusi sperante in ceea ce priveste viitorul medierii in Romania cu atat mai mult cu cat este de notorietate durata nejustificata a proceselor de pe rolul instantelor romanesti.
14 Februarie 2008