Traian Băsescu Boris Tadić

---

Declaraţie de presă comună a preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a preşedintelui Republicii Serbia, Boris Tadić
Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit astăzi, 21 februarie a.c., la Palatul Cotroceni, cu preşedintele Republicii Serbia, Boris Tadić, aflat într-o vizită oficială în ţara noastră. La finalul întrevederii, cei doi şefi de stat au susţinut o declaraţie comună de presă.

„Traian Băsescu: Bună ziua,
Permiteţi-mi să-i spun domnului preşedinte Boris Tadić „bun-venit la Bucureşti!” Este o vizită pe care am dorit-o, o vizită prin care noi avem ocazia să ne exprimăm respectul şi prietenia pentru poporul sârb. Împreună cu domnul preşedinte Tadić, am făcut o analiză a situaţiei politice în regiune, am discutat despre aspiraţiile Serbiei, despre relaţia bilaterală şi despre proiectele comune.
Vă mulţumesc. Îl invit pe domnul preşedinte Boris Tadić să îşi exprime punctul de vedere.

Boris Tadić: Mulţumesc domnului preşedinte pentru ocazia de a putea să discutăm din nou. Pentru mine a fost întotdeauna o ocazie specială să vin în România şi să discut cu domnul preşedinte Băsescu.
Nu este întâmplător că mă aflu în România şi în Bucureşti chiar astăzi. România este un prieten de tradiţie al Serbiei, în trecut şi în prezent, astăzi mai ales, când Serbia se confruntă cu cea mai mare provocare din istoria sa – statutul Kosovo.
Sunt recunoscător României pentru atitudinea sa principială. Îi sunt recunoscător României pentru faptul că nu recunoaşte statul nou creat în mod ilegal, cu atât mai mult cu cât România, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, îşi menţine această poziţie principială. Aceasta denotă că la nivelul Uniunii nu există o atitudine comună când este vorba de recunoaşterea statului ilegal Kosovo.
Serbia este un factor important de stabilitate în Balcani, în Europa de Sud-Est. Serbia este parte componentă a Europei şi nu reununţă la interesele sale legitime. Serbia doreşte în continuare să îşi păstreze teritoriul în integritate, să îşi păstreze propria provincie, însă nu va renunţa niciodată la viitorul său ca stat al Uniunii Europene.
Vom continua lupta, ne vom confrunta, în continuare, cu provocările pe care le trăim şi vom face tot posibilul pentru a ne realiza scopurile legitime. Aceasta înseamnă că noi niciodată, Serbia niciodată nu va recunoaşte independenţa provinciei Kosovo, iar orice acţiune, orice mişcare politică a Serbiei va fi realizată cu scopul de a se menţine integritatea teritorială a ţării.
Din aceste considerente, Serbia nu va purta război, deoarece avem o experienţă destul de grea, când este vorba despre confruntările din Balcani. Prin aceasta, vom întări credibilitatea şi influenţa noastră pe plan internaţional. Astfel, vom întări capacităţile noastre economice care sunt de un real interes pentru Kosovo.
Serbia nu va merge pe calea autoizolării. Vom reduce colaborarea diplomatică cu ţările care vor recunoaşte acest act ilegal referitor la independenţa provinciei Kosovo, dar o vom face respectând toate normele pe care le va respecta orice ţară demnă care se află în situaţia noastră. Ceea ce nu înseamnă, în nici un caz, autoizolarea Serbiei, deoarece, în acest caz, ar însemna că susţine gestul celor ce recunosc independenţa provinciei Kosovo.
Din aceste considerente, Serbia va face tot posibilul pentru a-şi menţine propriile capacităţi şi integritatea şi în Kosovo. Doresc să mă exprim foarte clar aici, la Bucureşti, în România. Serbia este astăzi lovită, vătămată, într-un fel. Poporul meu trăieşte nişte sentimente foarte greu de suportat astăzi, când există unele ţări care sunt pregătite să recunoască independenţa provinciei Kosovo. Eu împărtăşesc aceste sentimente cu cetăţenii Republicii Serbia, dar nu vom ceda niciodată, nu ne vom preda niciodată. Vom continua lupta noastră pe cale paşnică, cu un plan strategic foarte clar definit, vom apăra interesele noastre, ţinând, totodată, cont de viitorul nostru regional şi continental.
Astăzi, forţele KFOR şi UNMIK au singura obligaţie de a proteja interesele locuitorilor din provincia Kosovo şi nici o instituţie internaţională nu are dreptul să recunoască independenţa statului ilegal Kosovo. Noi vom continua colaborarea şi dialogul nostru cu UNMIK şi KFOR, considerând şi crezând în bunăvoinţa acestor instituţii.
În acelaşi timp, vreau să menţionez că Serbia nu va recunoaşte legalitatea forţelor Uniunii Europene în Kosovo, deoarece această decizie a fost adoptată în afara Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Serbia îşi va proteja cetăţenii ce se află în Kosovo şi Metohia– ne vom exprima această grijă faţă de cetăţenii noştri şi pe cale instituţională, prin colaborarea cu UNMIK şi KFOR, precum şi prin ajutorul direct pe care îl vom acorda cetăţenilor noştri din aceste zone.
La Bucureşti, în România, doresc să menţionez că relaţiile bilaterale dintre ţările noastre sunt foarte bune. Relaţiile noastre economice sunt într-un ritm ascendent permanent şi, indiferent de provocările cu care ne confruntăm, trebuie să ţinem cont de condiţiile de viaţă mai bune pentru cetăţenii noştri. Referitor la aceasta, doresc să mulţumesc României pentru ajutorul pe care l-a acordat dezvoltării regiunii Banatului.
În egală măsură, am discutat cu domnul preşedinte Traian Băsescu şi despre colaborarea danubiană şi colaborarea în cadrul Coridorului 7 Pan-european, care este un liant între Marea Neagră şi Marea Nordică, iar, în acest coridor, toate ţările europene, inclusiv România şi Serbia au un interes economic major.
Eu i-am spus deschis domnului preşedinte Băsescu că Serbia este interesată ca pentru o perioadă mai îndelungată, pe mai multe decenii, să închirieze capacităţile portuare ale Constanţei. Vom fi pregătiţi să construim capacităţi portuare pe Dunăre, ceea ce va contribui la dezvoltarea relaţiilor noastre de viitor în acest sens. Serbia este interesată de construirea flotei dunărene.
Am discutat, de asemenea, despre oleoductul Constanţa-Pancevo-Trieste. Suntem direct interesaţi de infrastructura acestui proiect şi am doar cuvinte de laudă referitor la activitatea firmelor româneşti şi a oamenilor de afaceri români care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Serbiei. Odată cu dezvoltarea economiei Republicii Serbia, care sper să se realizeze într-un viitor apropiat şi să fie din ce în ce mai performantă, vor creşte şi investiţiile noastre în România.
La profundele relaţii de prietenie dintre ţările noastre, o contribuţie majoră îşi aduc cele două comunităţi minoritare, mai întâi, cea română în Serbia, respectiv, cea sârbă pe teritoriul României, astfel că la întâlnirile noastre participă, de fiecare dată, şi reprezentanţii legitimi ai celor două minorităţi naţionale din Serbia şi România.
Acesta este mesajul meu principal în urma discuţiilor pe care le-am avut şi pe care le voi avea cu prietenul meu, cu prietenul tradiţional al Republicii Serbia, domnul preşedinte Traian Băsescu, care crede în integritatea Serbiei, respectă principiile internaţionale şi crede în viitorul european al Serbiei, exact aşa cum cred şi eu.
Traian Băsescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Permiteţi-mi să mai fac câteva consideraţii, legate de ce cred eu că ar trebui făcut şi vom face pentru sârbi.
Esenţial pentru Serbia este să nu se autoizoleze. Toate capitalele europene sunt gata să discute cu Belgradul. Esenţial pentru Serbia şi pentru sârbi este să accelereze drumul spre Europa. Vă pot spune că, din sintezele de presă, am constatat că de multe ori se scrie că Uniunea Europeană a hotărât recunoaşterea Kosovo.
Vreau să vă precizez foarte clar că Uniunea Europeană este o structură politică şi economică democratică, iar Consiliul European a lăsat libertate fiecărui stat membru al Uniunii să acţioneze funcţie de interesul naţional şi funcţie de regulile de drept internaţional. Acest lucru a făcut ca parte din ţări să recunoască autodeclarata independenţă a provinciei Kosovo, iar alte state membre ale Uniunii să nu recunoască independenţa Kosovo. Vreau să înţelegeţi foarte bine că este opţiunea fiecărui stat cum se raportează la independenţa Kosovo şi nu este o poziţie obligatorie pentru toate statele Uniunii Europene.
În al doilea rând, aş vrea să vă spun că Uniunea este interesată ca Serbia să avanseze în procesul de integrare. Şi nu v-o spun ca o declaraţie de om politic ce vrea să facă o plăcere cuiva. Vă transmit o realitate, de la un şef de stat membru al Uniunii Europene. UE doreşte ca Serbia să devină, în momentul în care va îndeplini criteriile, membru al Uniunii.
Orice moment de autoizolare a Serbiei înseamnă întârzierea realizării unui obiectiv pe care, cred eu, prin votul dat la alegerile prezidenţiale, sârbii au arătat că îl doresc – să fie membri ai Uniunii Europene. Vă asigur că, din punctul de vedere al României, Serbia va primi tot sprijinul pe care îl putem da drumului său către UE.
Ca prieten al sârbilor, mi-aş permite să îi rog pe oamenii politici sârbi să vorbească cu statele europene, să ţină legătura cu statele membre ale Uniunii. Este, cred eu, lucrul de care Serbia are cea mai mare nevoie acum: să comunice. Orice strategie care ar însemna o relativă izolare a Serbiei este păguboasă pentru Serbia.
Mi-aş permite să mai spun un lucru care, probabil, nu va fi bine primit, dar oamenii politici au obligaţia să spună de multe ori lucruri de acest fel. Belgradul trebuie să vorbească cu Pristina. Trebuie să găsească soluţii de comunicare, dacă ne referim măcar la nevoia de a proteja sârbii care se află în Kosovo.
În sfârşit, aş încheia dorind poporului sârb noroc, dorindu-i să se manifeste înţelept şi să-şi analizeze foarte bine interesele pe termen lung. Eu doresc, încă o dată, sârbilor să treacă peste acest moment dificil cât mai repede şi să-şi mobilizeze tot efortul în jurul unui obiectiv de importanţă naţională: integrarea în Uniunea Europeană.
Un stat integrat în structurile euro-atlantice este un stat căruia i se garantează integritatea teritorială, i se garantează evoluţia spre prosperitate şi libertatea cetăţenilor săi. Integrarea euro-atlantică a fost pentru România un obiectiv fundamental, din 1990, obiectiv pe care toată clasa politică românească l-a susţinut şi obiectiv pe care ni l-am atins în două etape, în 2004, intrând în NATO, şi în 2007, intrând în Uniunea Europeană. Noi nu ne-am construit alternative, ci ne-am fixat, din 1990, obiective precise. Doresc şi Serbiei să avanseze rapid în acest proces de integrare. Şi mi-aş permite să spun prieteneşte ziariştilor sârbi că nu întotdeauna ai opţiunea de a face ce vrei, dar nimic nu îi împiedică pe oamenii politici să facă ce trebuie.
Vă doresc mult succes şi să dea Dumnezeu unitate poporului sârb în atingerea obiectivelor de interes naţional, integrarea în Uniunea Europeană, în primul rând!”